ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8593/2009

Asupra recursului civil de față, reține următoarele: Prin acțiunea civilă formulata la 21 august 2008 reclamanta Parohia Evanghelica CA. Miercurea Sibiului prin Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA. din România a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Sibiu, Primăria Orașului Miercurea Sibiului solicitând să se constate nulitatea actului de expropriere, decizia nr. 1/1946 a Comisiei Locale de Expropriere Miercurea Sibiului și a deciziei nr. 71/1946 a Comisiei de Plasă in ceea ce privește imobilul locaș de cult înscris in C.F. 60 Miercurea Sibiului cu nr. top 111; să se constate nulitatea actului de expropriere, decizia nr. 1/1946 a Comisiei Locale de Expropriere Miercurea Sibiului și a deciziei nr. 71/1946 a Comisiei de Plasă in ce ceea ce privește imobilul înscris in C.F.

60 Miercurea Sibiului cu nr. top 543; să se dispună rectificarea cărții funciare prin radierea înscrierilor efectuate in baza actelor menționate și reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor pe numele fostului proprietar: Parohia Evanghelica CA. Miercurea Sibiului. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că imobilele identificate prin acțiune au aparținut reclamantei, fiind expropriate de Statul Roman in baza Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea Reformei Agrare. A susținut că exproprierea a fost in mod eronat extinsa și asupra acestor imobile (locaș de cult și cimitir), care nu făceau obiectul legii respective ce viza pământurile, proprietățile agrare și bunurile agricole.

În al doilea rând, a arătat că imobilele sunt folosite și în prezent de comunitatea evanghelică din Miercurea Sibiului, exproprierea de fapt neavând loc niciodată. În drept au fost invocate dispozițiile art. 33 și art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 și art. 3 din Legea nr. 187/1945. Acțiunea a fost înregistrată inițial la 18 ianuarie 2008 sub nr. 58/295/2008 la Judecătoria Sibiu, care, prin sentința civilă nr. 285/2008, a declinat competența de soluționare a acțiunii precizate în favoarea Tribunalului Sibiu. Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că, a chemat în judecată în calitate de pârât, și Orașul Miercurea Sibiului, prin Primar. Prin sentința civilă nr. 952/2008 Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta Parohia Evanghelică CA.

Miercurea Sibiului prin Consistoriul Superior al Bisericii împotriva pârâților Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice și Orașul Miercurea Sibiului, prin primar. S-a constatat nulitatea actului de expropriere, decizia nr. 1/1946 a Comisiei Locale de expropriere Miercurea Sibiului și decizia nr. 71/1946 a Comisiei de Plasă in ceea ce privește imobilul locaș de cult înscris in C.F. 60 Miercurea Sibiului nr. Top 111 și imobilul cimitir înscris in C.F. 60 Miercurea Sibiului nr. top 543. S-a dispus rectificarea cărții funciare in sensul radierii înscrierilor efectuate în baza actelor nule și reînscrierea acestor imobile pe numele fostului proprietar, respectiv Parohia Evanghelica CA. Miercurea Sibiului.

A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu Primăria Miercurea Sibiului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit dispoz. art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de expropriere. Față de aceste dispoziții legale și de împrejurarea că revendicarea locașului de cult constituie cererea principală, celelalte fiind accesorii, tribunalul a apreciat că este instanța competentă pentru a soluționa cauza pe fond. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Miercurea Sibiului, aceasta este întemeiata și a fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii față de această pârâtă.

Primăria, ca structură funcțională a administrației publice locale, nu are personalitate juridică și nu poate sta in judecată în litigiile privind patrimoniul unității administrativ teritoriale, această calitate având-o aceasta din urma. Asupra fondului cauzei, tribunalul a reținut că imobilele in litigiu reprezintă - locașul de cult înscris in C.F. 60 Miercurea Sibiului nr. top 111și cimitirul înscris in C.F. 60 Miercurea Sibiului nr. top 543 au fost proprietatea Bisericii Evanghelice Luterane Miercurea Sibiului, fiind apoi expropriate de Statul Roman prin Decizia nr. 71/1946 in baza Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea Reformei Agrare. Măsura de expropriere dispusă contravenea chiar dispozițiilor de la acea vreme, cum rezulta din textul actului normativ care a stat la baza exproprierii, dar și din adresa Ministerului Agriculturii și Domeniilor nr. 607966 din 17 martie 1948 (fila 7 dosar judecătorie).

Din această adresă rezultă clar ca Legea privind Reforma Agrara și Legea nr. 485/1944 nu au avut ca obiect locașurile de cult și cimitirele, astfel că numai din eroare s-au putut prelua aceste bunuri. în plus, pârâții nu au contestat împrejurarea susținuta de reclamantă, că imobilele au rămas in stăpânirea de fapt a reclamantei având și în prezent aceeași destinație, respectiv biserica și cimitirul evanghelic. O.U.G.

nr. 94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002 privind restituirea bunurilor ce au aparținut cultelor religioase prevede o procedură specială pentru redobândirea acestor bunuri, cu excepția locașurilor de cult referitor la care se arată că va fi adoptată o lege specială [art. 1 alin. (1) și (2)]. Astfel de legi cu privire la locașurile de cult ce au aparținut cultului evanghelic nu au fost adoptate (așa cum există pentru cultul greco-catolic sau mozaic), ca urmare prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită să obțină restituirea pe calea dreptului comun și pentru toate aceste motive a admis acțiunea. A constatat nulitatea actului de expropriere care nu a respectat actele normative in vigoare la data emiterii lui și a decis restabilirea situației anterioare de C.F., prin reîntoarcerea imobilului la proprietarul anterior.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate. Pârâtul-apelant a susținut că față de dispozițiile Legii nr. 187/1945, orașul Miercurea Sibiului este continuator in drepturi și obligații al comisiilor emitente a actelor de expropriere, motiv pentru care instanța trebuia să admită acțiunea numai in contradictoriu cu acesta. Instanța de fond trebuia, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998, să stabilească cărei persoane juridice îi aparține domeniul public in care se găsesc respectivele bunuri. Prin criticile aduse hotărârii, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat, în esență, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepție invocată pentru prima dată în calea de atac a apelului.

Curtea de Apel Alba lulia, secția civilă, prin decizia civila nr. 21/A/2009 pronunțată la data de 20 februarie 2009 a respins apelul declarat de Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice. Instanța de apel a reținut în considerentele hotărârii atacate că în fața tribunalului, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice nu a invocat apărări, excepții, nu a depus întâmpinare, iar, potrivit încheierii de amânare a pronunțării, având cuvântul in dezbateri, a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii. Numai fată de calitatea procesuală pasivă a Primăriei a arătat că aceasta nu are calitate, ci orașul ca unitate administrativ teritoriala. Imobilul in litigiu a fost expropriat abuziv in temeiul Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, lege care în dispozițiile art. 3 prevede ca bunurile se expropriază in favoarea statului.

Reforma agrară a constituit o expropriere de interes național, astfel cum rezulta din chiar cuprinsul Legii nr. 187/1945. Potrivit dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 statul este persoană juridică in raporturile juridice la care participă nemijlocit, in nume propriu, ca titular de drepturi și obligații. Statul participă în asemenea raporturi prin Ministerul Finanțelor, afara de cazurile in care prin norme speciale se stabilește un alt organ in acest scop. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și arătând că instanța de fond și cea de apel trebuiau sa stabilească cine sunt continuatorii în drepturi si obligații ale celor doua comisii urmând ca acțiunea să se judece in contradictoriu cu aceste persoane juridice, instanța trebuia să stabilească în mod neechivoc care dintre cei doi pârâți, persoane juridice, este continuatorul in drepturi și obligații ale celor doua comisii, pentru că numai acea persoană juridică poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, hotărârea trebuind a fi pronunțată numai in contradictoriu cu aceasta.

O altă critică a vizat faptul că instanțele de fond trebuiau, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, să stabilească cărei persoane juridice îi aparține domeniul public, în care se regăseau respectivele bunuri imobile, bunurile expropriate, prin încălcarea art. 8 din Legea nr. 187/1945, aparținând domeniului privat al Orașului Miercurea Sibiului, persoană juridică care are calitate procesuala pasiva și sub acest aspect. Examinând criticile formulate prin motivele de recurs raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9, invocat de recurent, Înalta Curte va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Î n drept, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri atunci când a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Î n cauza dedusă judecății, pârâtul a susținut că se impune casarea hotărârii atacate întrucât instanța a reținut greșit că are calitate procesuală pasivă alături de pârâtul Orașul Miercurea Sibiului, prin primar atunci când a constatat nulitatea actului de expropriere și a decis rectificarea cărții funciare, precum și reînscrierea imobilelor în litigiu pe numele fostului proprietar Parohia Evanghelică C.A. Miercurea Sibiului. În exercitarea controlului judiciar asupra criticilor de nelegalitate, Înalta Curte va avea ca premisă situația de fapt stabilită în cauză prin decizia atacată de către Curtea de Apel.

Astfel, imobilele solicitate a fi restituite prin prezenta acțiune au aparținut reclamantei, fiind expropriate, în mod greșit, de către Statul Român în temeiul Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea Reformei Agrare, deși aceste imobile-locaș de cult și cimitir - nu făceau obiectul legii respective și au fost peren folosite de către comunitatea evanghelică Miercurea Sibiului, exproprierea nerealizându-se în fapt, ci doar scriptic. Instanțele de fond au apreciat ca fiind abuzivă exproprierea, care a fost realizată în favoarea statului, fiind considerată o expropriere de interes național, așa cum rezultă din textul actului normativ în baza căruia această măsură s-a dispus, respectiv Legea nr. 187/1945.

Recurentul nu a contestat veridicitatea acestor împrejurări de fapt. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana care este titularul obligației corelative dreptului în raportul juridic dedus judecății. Așa fiind instanța de judecată este obligată să verifice calitatea procesuală pasivă, întrucât raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății. În acest context al analizei, se reține că potrivit dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 statul este persoană juridică in raporturile juridice la care participa nemijlocit, in nume propriu, ca titular de drepturi și obligații.

Statul participă insă în aceste raporturi juridice prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile in care prin norme speciale se stabilește un alt organ în acest scop. Potrivit dispozițiilor art. 81 din H.G. nr. 34/2009 Ministerul de Finanțe reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ. Cum imobilul în litigiu a fost expropriat în favoarea statului roman, în mod abuziv și contravenind chiar dispozițiilor legale de la momentul exproprierii, respectiv dispozițiilor Legii nr. 187/1945, Curtea de apel a reținut în mod corect că în cauză Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice are calitatea procesuală pasivă.

În ceea ce privește critica referitoare la faptul că imobilele solicitate a fi restituite se află în domeniul privat al Orașului Miercurea Sibiului, singurul pârât care ar trebui să fie obligat în cauză, hotărârea neputând fi pronunțată în contradictoriu cu doi pârâți, aceasta nu poate fi primită. În primul rând, se reține că nu există o dispoziție legală care să interzică obligarea prin hotărârea judecătorească a doi sau mai mulți pârâți care au căzut în pretenții, în raport de întinderea obligației fiecăruia și de natura acesteia.

Pe de altă parte, hotărârea judecătorească s-a pronunțat atât în contradictoriu cu statul român deoarece în favoarea sa s-a realizat exproprierea în temeiul Legii nr. 187/1945 și pe cale de consecință întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, cât și în contradictoriu cu orașul Miercurea Sibiului, persoană juridică care stă în judecată, având în vedere că litigiul poartă asupra unui imobil din patrimoniul unității administrativ teritoriale pe care o reprezintă. Față de considerentele precedente se constată că decizia recurată este legală iar în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 21A din 20 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2009.