ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8593/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8593/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului civil de față,

reține următoarele:

Prin acțiunea civilă formulata la

21 august 2008 reclamanta Parohia Evanghelica CA. Miercurea Sibiului prin

Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA. din România a chemat în

judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Sibiu,

Primăria Orașului Miercurea Sibiului solicitând să se constate nulitatea

actului de expropriere, decizia nr. 1/1946 a Comisiei Locale de Expropriere

Miercurea Sibiului și a deciziei nr. 71/1946 a Comisiei de Plasă in ceea ce

privește imobilul locaș de cult înscris in C.F. 60 Miercurea Sibiului cu nr.

top 111; să se constate nulitatea actului de expropriere, decizia nr. 1/1946 a

Comisiei Locale de Expropriere Miercurea Sibiului și a deciziei nr. 71/1946 a

Comisiei de Plasă in ce ceea ce privește imobilul înscris in C.F. 60 Miercurea

Sibiului cu nr. top 543; să se dispună rectificarea cărții funciare prin

radierea înscrierilor efectuate in baza actelor menționate și reînscrierea

dreptului de proprietate asupra imobilelor pe numele fostului proprietar:

Parohia Evanghelica CA. Miercurea Sibiului.

În motivarea acțiunii reclamanta

a arătat, în esență, că imobilele identificate prin acțiune au aparținut

reclamantei, fiind expropriate de Statul Roman in baza Legii nr. 187/1945

pentru înfăptuirea Reformei Agrare. A susținut că exproprierea a fost in mod

eronat extinsa și asupra acestor imobile (locaș de cult și cimitir), care nu

făceau obiectul legii respective ce viza pământurile, proprietățile agrare și

bunurile agricole.

În al doilea rând, a arătat că

imobilele sunt folosite și în prezent de comunitatea evanghelică din Miercurea

Sibiului, exproprierea de fapt neavând loc niciodată.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 33 și art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 și art. 3 din Legea

nr. 187/1945.

Acțiunea a fost înregistrată

inițial la 18 ianuarie 2008 sub nr. 58/295/2008 la Judecătoria Sibiu, care,

prin sentința civilă nr.

285/2008, a

declinat competența de soluționare a acțiunii precizate

în favoarea Tribunalului Sibiu. Ulterior,

reclamanta și-a precizat

acțiunea, în

sensul că, a chemat în judecată în calitate de pârât, și

Orașul

Miercurea Sibiului, prin Primar.

Prin sentința civilă nr. 952/2008

Tribunalul Sibiu a admis

acțiunea formulată

și precizată de reclamanta Parohia Evanghelică

CA. Miercurea Sibiului

prin Consistoriul Superior al Bisericii

împotriva

pârâților Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice și

Orașul

Miercurea Sibiului, prin primar.

S-a constatat nulitatea actului

de expropriere, decizia nr. 1/1946 a Comisiei Locale de expropriere Miercurea

Sibiului și

decizia nr. 71/1946 a Comisiei

de Plasă in ceea ce privește imobilul

locaș de cult înscris in C.F. 60

Miercurea Sibiului nr. Top 111 și

imobilul

cimitir înscris in C.F. 60 Miercurea Sibiului nr. top 543.

S-a dispus rectificarea cărții

funciare in sensul radierii înscrierilor efectuate în baza actelor nule și

reînscrierea acestor

imobile pe numele

fostului proprietar, respectiv Parohia Evanghelica

CA. Miercurea

Sibiului.

A fost respinsă acțiunea

formulată în contradictoriu cu Primăria Miercurea Sibiului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit dispoz. art. 2 pct. 1 lit. f) C.

proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în

materie de expropriere.

Față de aceste dispoziții legale

și de împrejurarea că revendicarea locașului de cult constituie cererea

principală, celelalte fiind accesorii, tribunalul a apreciat că este instanța

competentă pentru a soluționa cauza pe fond.

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Miercurea Sibiului, aceasta este

întemeiata și a fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii față de această

pârâtă.

Primăria, ca structură

funcțională a administrației publice locale, nu are personalitate juridică și

nu poate sta in judecată în litigiile privind patrimoniul unității

administrativ teritoriale, această calitate având-o aceasta din urma.

Asupra fondului cauzei,

tribunalul a reținut că imobilele in litigiu reprezintă - locașul de cult

înscris in C.F. 60 Miercurea Sibiului nr. top 111și cimitirul înscris in C.F.

60 Miercurea Sibiului nr. top 543 au fost proprietatea Bisericii Evanghelice

Luterane Miercurea Sibiului, fiind apoi expropriate de Statul Roman prin

Decizia nr. 71/1946 in baza Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea Reformei Agrare.

Măsura de expropriere dispusă

contravenea chiar dispozițiilor de la acea vreme, cum rezulta din textul

actului normativ care a stat la baza exproprierii, dar și din adresa

Ministerului Agriculturii și Domeniilor nr. 607966 din 17 martie 1948 (fila 7

dosar judecătorie).

Din această adresă rezultă clar

ca Legea privind Reforma Agrara și Legea nr. 485/1944 nu au avut ca obiect

locașurile de cult și cimitirele, astfel că numai din eroare s-au putut prelua

aceste bunuri. în plus, pârâții nu au contestat împrejurarea susținuta de

reclamantă, că imobilele au rămas in stăpânirea de fapt a reclamantei având și

în prezent aceeași destinație, respectiv biserica și cimitirul evanghelic.

O.U.G. nr. 94/2000 aprobată prin

Legea nr. 501/2002 privind restituirea bunurilor ce au aparținut cultelor

religioase prevede o procedură specială pentru redobândirea acestor bunuri, cu

excepția locașurilor de cult referitor la care se arată că va fi adoptată o

lege specială [art. 1 alin. (1) și (2)]. Astfel de legi cu privire la

locașurile de cult ce au aparținut cultului evanghelic nu au fost adoptate (așa

cum există pentru cultul greco-catolic sau mozaic), ca urmare prima instanță a

reținut că reclamanta este îndreptățită să obțină restituirea pe calea

dreptului comun și pentru toate aceste motive a admis acțiunea. A constatat

nulitatea actului de expropriere care nu a respectat actele normative in

vigoare la data emiterii lui și a decis restabilirea situației anterioare de C.F.,

prin reîntoarcerea imobilului la proprietarul anterior.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice

criticând-o pentru nelegalitate.

Pârâtul-apelant a susținut că

față de dispozițiile Legii nr. 187/1945, orașul Miercurea Sibiului este

continuator in drepturi și obligații al comisiilor emitente a actelor de

expropriere, motiv pentru care instanța trebuia să admită acțiunea numai in

contradictoriu cu acesta.

Instanța de fond trebuia,

potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998, să stabilească cărei persoane

juridice îi aparține domeniul public in care se găsesc respectivele bunuri.

Prin criticile aduse hotărârii,

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat, în esență,

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepție invocată pentru

prima dată în calea de atac a apelului.

Curtea de Apel Alba lulia, secția

civilă, prin decizia civila nr. 21/A/2009 pronunțată la data de 20 februarie

2009 a respins apelul declarat de Statul Roman prin Ministerul Finanțelor

Publice.

Instanța de apel a reținut în

considerentele hotărârii atacate că în fața tribunalului, Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice nu a invocat apărări, excepții, nu a depus

întâmpinare, iar, potrivit încheierii de amânare a pronunțării, având cuvântul in

dezbateri, a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii. Numai fată de

calitatea procesuală pasivă a Primăriei a arătat că aceasta nu are calitate, ci

orașul ca unitate administrativ teritoriala.

Imobilul in litigiu a fost

expropriat abuziv in temeiul Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei

agrare, lege care în dispozițiile art. 3 prevede ca bunurile se expropriază in

favoarea statului. Reforma agrară a constituit o expropriere de interes

național, astfel cum rezulta din chiar cuprinsul Legii nr. 187/1945.

Potrivit dispozițiilor art. 25

din Decretul nr. 31/1954 statul este persoană juridică in raporturile juridice

la care participă nemijlocit, in nume propriu, ca titular de drepturi și

obligații. Statul participă în asemenea raporturi prin Ministerul Finanțelor,

afara de cazurile in care prin norme speciale se stabilește un alt organ in

acest scop.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispoz. art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și arătând că instanța de fond și cea de apel trebuiau sa

stabilească cine sunt

continuatorii în

drepturi si obligații ale celor doua comisii urmând ca

acțiunea să se judece in contradictoriu cu aceste

persoane juridice, instanța trebuia să stabilească în mod neechivoc care dintre

cei doi pârâți, persoane juridice, este continuatorul in drepturi și obligații

ale

celor doua comisii, pentru că

numai acea persoană juridică poate

avea

calitate procesuală pasivă în cauză, hotărârea trebuind a fi

pronunțată

numai in contradictoriu cu aceasta.

O altă critică a vizat faptul că

instanțele de fond trebuiau,

potrivit

dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia, să stabilească cărei persoane juridice îi aparține

domeniul public, în care se regăseau respectivele bunuri

imobile, bunurile expropriate, prin încălcarea

art. 8 din Legea nr.

187/1945, aparținând domeniului privat al Orașului

Miercurea

Sibiului, persoană juridică care

are calitate procesuala pasiva și sub

acest aspect.

Examinând

criticile formulate prin motivele de recurs raportat

la dispozițiile art. 304 pct. 9, invocat de

recurent, Înalta Curte va

constata

că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Î

n drept, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se poate cere

modificarea sau casarea unei hotărâri atunci când a fost dată

cu

aplicarea greșită a legii.

Î

n cauza dedusă judecății, pârâtul a susținut că se impune

casarea hotărârii atacate întrucât instanța a

reținut greșit că are

calitate procesuală pasivă alături de pârâtul

Orașul Miercurea

Sibiului, prin primar

atunci când a constatat nulitatea actului de

expropriere și a decis

rectificarea cărții funciare, precum și

reînscrierea

imobilelor în litigiu pe numele fostului proprietar Parohia

Evanghelică

C.A. Miercurea Sibiului.

În exercitarea controlului

judiciar asupra criticilor de nelegalitate, Înalta Curte va avea ca premisă

situația de fapt stabilită în cauză prin decizia atacată de către Curtea de

Apel.

Astfel, imobilele solicitate a fi

restituite prin prezenta acțiune au aparținut reclamantei, fiind expropriate,

în mod greșit, de către Statul Român în temeiul Legii nr. 187/1945 pentru

înfăptuirea Reformei Agrare, deși aceste imobile-locaș de cult și cimitir - nu

făceau obiectul legii respective și au fost peren folosite de către comunitatea

evanghelică Miercurea Sibiului, exproprierea nerealizându-se în fapt, ci doar

scriptic.

Instanțele de fond au apreciat ca

fiind abuzivă exproprierea, care a fost realizată în favoarea statului, fiind

considerată o expropriere de interes național, așa cum rezultă din textul

actului normativ în baza căruia această măsură s-a dispus, respectiv Legea nr.

187/1945.

Recurentul nu a contestat

veridicitatea acestor împrejurări de fapt.

Calitatea procesuală pasivă

presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana care

este titularul obligației corelative dreptului în raportul juridic dedus

judecății.

Așa fiind instanța de judecată

este obligată să verifice calitatea procesuală pasivă, întrucât raportul de

drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce

rezultă din raportul de drept material dedus judecății.

În acest context al analizei, se

reține că potrivit dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 statul este

persoană juridică in raporturile juridice la care participa nemijlocit, in nume

propriu, ca titular de drepturi și obligații. Statul participă insă în aceste

raporturi juridice prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile in care prin

norme speciale se stabilește un alt organ în acest scop.

Potrivit dispozițiilor art. 81

din H.G. nr. 34/2009 Ministerul de Finanțe reprezintă statul, ca subiect de

drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în

care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă

legea nu stabilește în acest scop un alt organ.

Cum imobilul în litigiu a fost

expropriat în favoarea statului roman, în mod abuziv și contravenind chiar

dispozițiilor legale de la momentul exproprierii, respectiv dispozițiilor Legii

nr. 187/1945, Curtea de apel a reținut în mod corect că în cauză Statul Român,

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice are calitatea procesuală pasivă.

În ceea ce privește critica

referitoare la faptul că imobilele solicitate a fi restituite se află în

domeniul privat al Orașului Miercurea Sibiului, singurul pârât care ar trebui

să fie obligat în cauză, hotărârea neputând fi pronunțată în contradictoriu cu

doi pârâți, aceasta nu poate fi primită.

În primul rând, se reține că nu

există o dispoziție legală care să interzică obligarea prin hotărârea

judecătorească a doi sau mai mulți pârâți care au căzut în pretenții, în raport

de întinderea obligației fiecăruia și de natura acesteia.

Pe de altă parte,

hotărârea judecătorească s-a pronunțat atât în contradictoriu cu statul român

deoarece în favoarea sa s-a realizat exproprierea în temeiul Legii nr. 187/1945

și pe cale de consecință întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului

în litigiu, cât și în contradictoriu cu orașul Miercurea Sibiului, persoană

juridică care stă în judecată, având în vedere că litigiul poartă

asupra unui imobil din patrimoniul unității

administrativ teritoriale pe

care o reprezintă.

Față

de considerentele precedente se constată că decizia

recurată este legală iar în

temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul dedus

judecății va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Statul

Român

prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 21A din

20 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Alba-Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 octombrie 2009.