ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1638/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1638/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 7
aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și
pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a respins ca inadmisibilă
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001, invocată de intervenienții B.S. și B.M.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut
în vedere că dispozițiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nu au fost
invocate ca temei de drept în niciuna din hotărârile care fac obiectul
prezentei căi de atac, în defavoarea chiriașilor cumpărători.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs intervenienta B.M., criticând-o ca nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea instanței s-a reținut că
textul art. 45 din Legea nr. 10/2001 nu a fost invocat în cauză or, problema
esențială de fapt a cauzei este problema preluării fără titlu valabil a
imobilului în care este situat apartamentul în care locuiește (dobândit în baza
Legii nr. 112/1995) și problema bunei credințe la dobândirea apartamentului.
Că, la data dobândirii apartamentului în
litigiu, a respectat toate prevederile legale în vigoare.
A mai arătat că, mențiunile de „titlu
valabil” și „titlu nevalabil” în cazul imobilelor preluate de către stat au fost
și sunt controversate în jurisprudență generând și amplificând insecuritatea
juridică.
Legea nouă, Legea nr. 10/2001 îi
creează o situație nefavorabilă, prin puterea legiuitoare în timpul unui
litigiu pe rol, influențând soluționarea acestuia prin favorizarea netă a
reclamantului din litigiu, dând eficiență noțiunii de preluare fără titlu.
În acest mod, arată recurenta, se
încalcă Constituția României și principiul relativității efectelor juridice ale
hotărârilor judecătorești pentru terții care nu au participat la judecată.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 29 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 47/1992, republicată, excepția de neconstituționalitate poate fi
ridicată împotriva unei legi, ordonanțe sau dispoziții ale acestora, în
vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei.
Or, în speță excepția invocată
privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
care nu are legătură cu soluționarea litigiului dedus judecății.
Așa fiind, în mod corect, s-a apreciat că
cererea de sesizare a Curții Constituționale, în vederea pronunțării asupra
excepției de neconstituționalitate a art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,
nu poate fi primită.
În consecință, potrivit dispozițiilor
art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de intervenienta B.M. împotriva încheierii din 7 aprilie 2009
a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind
proprietatea intelectuală.
Obligă
pe recurenta-intervenientă B.M. la 2000 lei către intimatul-reclamant D.I., cu
titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.