ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1638/2010

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, invocată de intervenienții B.S. și B.M. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că dispozițiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nu au fost invocate ca temei de drept în niciuna din hotărârile care fac obiectul prezentei căi de atac, în defavoarea chiriașilor cumpărători.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intervenienta B.M., criticând-o ca nelegală pentru următoarele motive: În motivarea instanței s-a reținut că textul art. 45 din Legea nr. 10/2001 nu a fost invocat în cauză or, problema esențială de fapt a cauzei este problema preluării fără titlu valabil a imobilului în care este situat apartamentul în care locuiește (dobândit în baza Legii nr. 112/1995) și problema bunei credințe la dobândirea apartamentului. Că, la data dobândirii apartamentului în litigiu, a respectat toate prevederile legale în vigoare. A mai arătat că, mențiunile de „titlu valabil” și „titlu nevalabil” în cazul imobilelor preluate de către stat au fost și sunt controversate în jurisprudență generând și amplificând insecuritatea juridică.

Legea nouă, Legea nr. 10/2001 îi creează o situație nefavorabilă, prin puterea legiuitoare în timpul unui litigiu pe rol, influențând soluționarea acestuia prin favorizarea netă a reclamantului din litigiu, dând eficiență noțiunii de preluare fără titlu. În acest mod, arată recurenta, se încalcă Constituția României și principiul relativității efectelor juridice ale hotărârilor judecătorești pentru terții care nu au participat la judecată. Recursul nu este întemeiat. Potrivit art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată împotriva unei legi, ordonanțe sau dispoziții ale acestora, în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei.

Or, în speță excepția invocată privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care nu are legătură cu soluționarea litigiului dedus judecății. Așa fiind, în mod corect, s-a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale, în vederea pronunțării asupra excepției de neconstituționalitate a art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nu poate fi primită. În consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de intervenienta B.M. împotriva încheierii din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Obligă pe recurenta-intervenientă B.M. la 2000 lei către intimatul-reclamant D.I., cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.