ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3254/2010

Deliberând asupra plângerii de față pe baza lucrărilor aflate în dosarul cauzei constată următoarele: 1. Prin cererea adresată instanței supreme prin scrisoare recomandată la data de 6 aprilie 2010 numita O.I. în calitate de recurent în dosarul nr. 565/45/2009 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a învederat că înțelege să formuleze contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 11 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași și a deciziei penale pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București la 26 martie 2010 „în conformitate cu art. 386 lit. c) C. proc.

pen.” pentru motivul că „prin sentința penală nr. 11 din 28 ianuarie 2010 Curtea de Apel Iași nu s-a pronunțat asupra unor fapte de mărturie mincinoasă săvârșite de intimații S.M.G., G.O.G., M.V., C.L., M.I., C.I.P., etc.” Cererea amintită a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de casație și Justiție, secția penală, ca procedură extraordinară de atac prevăzută de art. 386 C. proc. pen. conform solicitării petentei ce a format obiectul dosarului nr. 2989/1/2010. A fost dispusă atașarea dosarului nr. 565/45/2009, soluționată în mod definitiv prin decizia penală nr. 1193 din 26 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, care a respins ca nefondat recursul declarat de petiționara O.I.

împotriva sentinței penale nr. 11 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, [prin care instanța amintită a respins ca nefondată plângerea în baza art. 278 1 C. proc. pen. și a menținut rezoluția din 20 mai 2009 dată în dosar nr. 274/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin care a fost dispusă soluția de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de intimații-magistrați procurori P.C.I., M.I. și lucrătorii de poliție M.V., C.L., S.M.G. și G.O.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu cu ocazia cercetărilor penale efectuate în dosar nr. 2083/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași ce a avut ca obiect stabilirea împrejurărilor care au condus la decesul numitului T.S.

fostul soț al petentei, survenit la data de 17 septembrie 2005]. 2. Contestația în anulare pendinte în raport de cazul invocat și motivele expuse în cerere este în mod vădit inadmisibil urmând a fi respinsă ca atare în baza art. 391 alin. (2) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Conform dispozițiilor art. 391 C. proc. pen. instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzută de art. 386 lit. a), c) și e), C. proc. pen. fără citarea părților [alin. (1)] și admite în principiu contestația numai dacă aceasta constată că „cererea de contestație este făcută în temeiul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun acte și invocă dovezi care sunt la dosar”.

Ori în speță motivele invocate în cerere referitoare la „nepronunțarea Curții de Apel asupra unor fapte de mărturie mincinoasă” nu se încadrează în nici-unul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

care se referă limitativ la următoarele împrejurări juridice: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 alin. (1). În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea O.I. împotriva deciziei penale nr. 1193 din 26 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 565/45/2009. Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2010.