ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3254/2010

Deliberând asupra plângerii de față pe baza

lucrărilor aflate în dosarul cauzei constată următoarele:

adresată instanței supreme prin scrisoare recomandată la data de

6 aprilie 2010 numita O.I. în calitate de recurent în dosarul nr. 565/45/2009

aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, a învederat că înțelege să formuleze

contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 11 din 28

ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași și a deciziei penale

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

București la 26 martie 2010 „în conformitate cu art. 386 lit. c) C. proc. pen.”

pentru motivul că „prin sentința penală nr. 11 din 28 ianuarie 2010

Curtea de Apel Iași nu s-a pronunțat asupra unor fapte de

mărturie mincinoasă săvârșite de intimații S.M.G., G.O.G.,

M.V., C.L., M.I., C.I.P., etc.”

Cererea

amintită a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

casație și Justiție, secția penală, ca procedură

extraordinară de atac prevăzută de art. 386 C. proc. pen.

conform solicitării petentei ce a format obiectul dosarului nr. 2989/1/2010.

A

fost dispusă atașarea dosarului nr. 565/45/2009, soluționată

în mod definitiv prin decizia penală nr. 1193 din 26 martie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, care

a respins ca nefondat recursul declarat de petiționara O.I. împotriva

sentinței penale nr. 11 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, [prin

care instanța amintită a respins ca nefondată plângerea în baza

art. 278

1

C. proc. pen. și a menținut rezoluția din

20 mai 2009 dată în dosar nr. 274/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași prin care a fost dispusă soluția de

neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit.

a) C. proc. pen. față de intimații-magistrați procurori P.C.I.,

M.I. și lucrătorii de poliție M.V., C.L., S.M.G. și G.O.G.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. în

legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu cu ocazia

cercetărilor penale efectuate în dosar nr. 2083/P/2006 al Parchetului de

pe lângă Tribunalul Iași ce a avut ca obiect stabilirea

împrejurărilor care au condus la decesul numitului T.S. fostul soț al

petentei, survenit la data de 17 septembrie 2005].

2.

Contestația în anulare pendinte în raport de cazul invocat și motivele

expuse în cerere este în mod vădit inadmisibil urmând a fi respinsă

ca atare în baza art. 391 alin. (2) C. proc. pen. pentru considerentele

arătate în continuare.

Conform

dispozițiilor art. 391 C. proc. pen. instanța examinează

admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzută

de art. 386 lit. a), c) și e), C. proc. pen. fără citarea

părților [alin. (1)] și admite în principiu contestația

numai dacă aceasta constată că „cererea de contestație este

făcută în temeiul prevăzut de lege, că motivul pe care se

sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386

și că în sprijinul contestației se depun acte și

invocă dovezi care sunt la dosar”.

Ori

în speță motivele invocate în cerere referitoare la

„nepronunțarea Curții de Apel asupra unor fapte de mărturie

mincinoasă” nu se încadrează în nici-unul din cazurile de

contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen. care se

referă limitativ la următoarele împrejurări juridice:

a)

când procedura de citare a părții pentru termenul

la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b)

când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

încunoștința instanța despre această împiedicare;

c)

când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei

cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10

alin. (1) lit. f)-i

1

), cu privire la care existau probe în dosar;

d)

când împotriva unei persoane s-au pronunțat două

hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e)

când, la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu

a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin. (1).

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

obligă

contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatoarea O.I. împotriva deciziei

penale nr. 1193 din 26 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 565/45/2009.

Obligă contestatoarea la plata sumei

de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 septembrie 2010.