ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2168/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 15 iunie 2009, reclamanta SC A.O. SRL Sibiu a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor, prin D.R.A.O.V. Brașov și A.N.A.F. – D.J.A.O.V. Sibiu să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1 din 26 ianuarie 2009 și a raportului de inspecție fiscală nr. 683/2009, acte administrativ - fiscale întocmite de autoritățile pârâte.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat că executarea silită a celor două acte deduse judecății este de natură să prejudicieze grav activitatea desfășurată de societate datorită valorii considerabile a creanței fiscale stabilite nelegal de organele de control fiscal în urma controlului efectuat pentru perioada 27 noiembrie 2008-23 ianuarie 2009. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 190/F/CA din 30 septembrie 2009, prin care a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1 din 26 ianuarie 2009 până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin existența unui caz bine justificat și a pericolului producerii unei pagube iminente în patrimoniul societății reclamante față de cuantumul creanței bugetare stabilite prin actele administrativ-fiscale întocmite de autoritățile pârâte. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că reclamanta a dovedit îndeplinirea cerinței prevăzute de art. 215 C. proc. fisc., achitând cauțiunea stabilită în raport de valoarea debitului contestat. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin D.R.A.O.V. Brașov, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și pe fond, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă.

Recurenta a susținut că a fost greșit admisă cererea societății intimate, care nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu s-a dovedit existența unor cauze bine justificate și pericolul producerii unei pagube iminente. Referitor la prima condiție, s-a arătat că nu există motive temeinice și evidente, care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actelor administrative atacate și care să ducă la răsturnarea prezumției de legalitate și de veridicitate de care beneficiază actul administrativ. Recurenta a susținut că în cauză nu s-a dovedit nici îndeplinirea celei de-a doua condiții privind pericolul producerii unei pagube iminente și ireparabile pentru intimata-reclamantă, care nu a prezentat înscrisuri referitoare la situația sa financiară pentru a se analiza consecințele produse prin executarea silită a creanței fiscale stabilite prin actele de control fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Cererea de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale de SC A.O. SRL Sibiu în perioada soluționării recursului administrativ prealabil a fost admisă prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, până la pronunțarea instanței de fond se poate dispune suspendarea în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Măsura provizorie solicitată de societatea intimată a fost admisă față de îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de textul de lege susmenționat, întrucât s-a dovedit atât existența unui caz bine justificat, cât și iminența producerii unei pagube prin executarea actelor contestate, care sunt executorii din oficiu.

Instanța de fond a constatat corect existența unui caz bine justificat pentru suspendarea executării actelor administrative, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări, legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Situația de fapt concretă dovedită de intimata-reclamantă reprezintă un asemenea caz bine justificat, iar criticile din recurs privind neîndeplinirea acestei condiții vor fi respinse ca nefondate, constatându-se că au caracter general și vizează prezumția de legalitate a actelor administrative, care nu poate fi examinată în cadrul procedurii de suspendare a executării.

Nefondată este și susținerea din recurs privind neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru prevenirea unei pagube iminente. Analizând toate consecințele care se pot produce prin executarea actelor întocmite de autoritățile administrative, instanța de fond a constatat corect existența acestei condiții, prin riscul producerii unei pagube iminente pentru societatea intimată, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență. Cuantumul obligației fiscale stabilite prin actele contestate și efectele plății acestui debit cu privire la lichiditățile necesare pentru plata salariilor și furnizorilor au fost avute în vedere de instanța de fond ca dovezi evidente pentru pericolul producerii unei pagube iminente și dificile de reparat pentru patrimoniul și întreaga activitate a societății intimate.

Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, reprezentată de D.R.A.O.V. Brașov, împotriva sentinței civile nr. 190/F/CA/2009 din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.