ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2168/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15

iunie 2009, reclamanta SC A.O. SRL Sibiu a solicitat ca în contradictoriu cu

pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor, prin D.R.A.O.V. Brașov

și A.N.A.F. – D.J.A.O.V. Sibiu să se dispună suspendarea executării

deciziei de impunere nr. 1 din 26 ianuarie 2009 și a raportului de inspecție

fiscală nr. 683/2009, acte administrativ - fiscale întocmite de autoritățile

pârâte.

În motivarea cererii, întemeiată pe

dispozițiile art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat

că executarea silită a celor două acte deduse

judecății este de natură să prejudicieze grav activitatea

desfășurată de societate datorită valorii considerabile a

creanței fiscale stabilite nelegal de organele de control fiscal în urma

controlului efectuat pentru perioada 27 noiembrie 2008-23 ianuarie 2009.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr.

190/F/CA din 30 septembrie 2009, prin care a admis cererea și a dispus

suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1 din 26 ianuarie 2009

până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a constatat îndeplinirea condițiilor cumulative

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin existența

unui caz bine justificat și a pericolului producerii unei pagube iminente

în patrimoniul societății reclamante față de cuantumul creanței

bugetare stabilite prin actele administrativ-fiscale întocmite de

autoritățile pârâte.

De asemenea, instanța de fond a avut

în vedere că reclamanta a dovedit îndeplinirea cerinței prevăzute

de art. 215 C. proc. fisc., achitând cauțiunea stabilită în raport de

valoarea debitului contestat.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin D.R.A.O.V.

Brașov, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică și pe fond, respingerea cererii de suspendare

formulată de reclamantă.

Recurenta a susținut că a fost

greșit admisă cererea societății intimate, care nu

îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu s-a dovedit existența unor

cauze bine justificate și pericolul producerii unei pagube iminente.

Referitor la prima condiție, s-a

arătat că nu există motive temeinice și evidente, care

să creeze o îndoială puternică asupra legalității

actelor administrative atacate și care să ducă la

răsturnarea prezumției de legalitate și de veridicitate de care

beneficiază actul administrativ.

Recurenta a susținut că în

cauză nu s-a dovedit nici îndeplinirea celei de-a doua condiții

privind pericolul producerii unei pagube iminente și ireparabile pentru

intimata-reclamantă, care nu a prezentat înscrisuri referitoare la

situația sa financiară pentru a se analiza consecințele produse

prin executarea silită a creanței fiscale stabilite prin actele de

control fiscal.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Cererea de suspendare a executării

actelor administrativ-fiscale de SC A.O. SRL Sibiu în perioada soluționării

recursului administrativ prealabil a fost admisă prin aplicarea

corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, potrivit cărora,

până la pronunțarea instanței de fond se poate dispune

suspendarea în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente.

Măsura provizorie solicitată de

societatea intimată a fost admisă față de îndeplinirea

condițiilor cumulative prevăzute de textul de lege susmenționat,

întrucât s-a dovedit atât existența unui caz bine justificat, cât și

iminența producerii unei pagube prin executarea actelor contestate, care

sunt executorii din oficiu.

Instanța de fond a constatat corect

existența unui caz bine justificat pentru suspendarea executării actelor

administrative, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. t) din Legea

nr. 554/2004, ca fiind împrejurări, legate de starea de fapt și de

drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ.

Situația de fapt concretă

dovedită de intimata-reclamantă reprezintă un asemenea caz bine

justificat, iar criticile din recurs privind neîndeplinirea acestei

condiții vor fi respinse ca nefondate, constatându-se că au caracter

general și vizează prezumția de legalitate a actelor administrative,

care nu poate fi examinată în cadrul procedurii de suspendare a executării.

Nefondată este și

susținerea din recurs privind neîndeplinirea condiției prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru prevenirea unei pagube

iminente.

Analizând toate consecințele care se

pot produce prin executarea actelor întocmite de autoritățile administrative,

instanța de fond a constatat corect existența acestei condiții,

prin riscul producerii unei pagube iminente pentru societatea intimată, în

sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență.

Cuantumul obligației fiscale stabilite

prin actele contestate și efectele plății acestui debit cu

privire la lichiditățile necesare pentru plata salariilor și

furnizorilor au fost avute în vedere de instanța de fond ca dovezi

evidente pentru pericolul producerii unei pagube iminente și dificile de

reparat pentru patrimoniul și întreaga activitate a societății

intimate.

Față de considerentele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

atacate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea

Națională a Vămilor, reprezentată de D.R.A.O.V. Brașov,

împotriva sentinței civile nr. 190/F/CA/2009 din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.