ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2481/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 14 octombrie 2009, reclamanta SC P.T. SRL Sibiu a chemat în judecată D.G.F.P. Sibiu, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 674 din 8 septembrie 2009 prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații bugetare în valoare de 617.723 lei reprezentând impozit pe profit, impozit pe dividende și TVA, cu penalități de întârziere aferente. Reclamanta a invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, arătând că sunt întrunite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente, cheltuielile efectuate pentru buna funcționare a imobilelor închiriate în vederea desfășurării activității fiind incorect apreciate ca fiind nedeductibile fiscal.

Prin sentința nr. 210 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, pe de o parte, că până la data stabilirii legalității și temeiniciei creanței fiscale, executarea silită a sumei prevăzute în decizia de impunere este de natură să afecteze desfășurarea normală a activității societății, iar pe de altă parte, prin situația sa patrimonială, reclamanta prezintă suficiente garanții privind eventuala plată a creanței fiscale. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că, dat fiind caracterul prezumat legal al deciziei de impunere în litigiu, nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat, instanța de fond dispunând eronat suspendarea executării actului administrativ. S-a mai arătat că, întrucât societatea nu a făcut dovada începerii executării silite pentru încasarea sumelor înscrise în decizia de impunere, nu există pericolul producerii unei pagube iminente. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea constată că instanța de fond a făcut o analiză sumară dar corectă a aparenței dreptului în cadrul procedurii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, ordonând suspendarea executării silite a creanței, ca o măsură provizorie de protecție a drepturilor și intereselor societății.

Astfel, împrejurările de fapt și de drept prezentate de reclamantă, privind deductibilitatea fiscală a amortizării investițiilor oferă suficiente indicii din care rezultă existența în concret a cazului bine justificat. Pe de altă parte, s-a demonstrat prin actele privind situația patrimonială a firmei, că este îndeplinită și cerința referitoare la iminența procedurii unei pagube ca o consecință a executării actului administrativ contestat. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Sibiu împotriva sentinței civile nr. 210/CA/2009 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.