ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4182/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 212 din 4 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului C.M. formulată în

contradictoriu cu pârâții Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Dolj

și M.M. - Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, prin care solicita

suspendarea Deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009 emisă de M.M. - Garda

Națională de Mediu - Comisariatul General.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că pentru a

se putea dispune măsura suspendării executării actului contestat se cer a fi

îndeplinite cumulativ trei condiții: existența plângerii prealabile, cazul bine

justificat și paguba iminentă.

În

ceea ce privește condiția sesizării prealabile s-a constatat că aceasta este

îndeplinită, la dosar existând dovada formulării plângerii prealabile, însă

instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite celelalte două

cerințe prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 respectiv: cazul bine

justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

Instanța

de fond a reținut că prin Decizia nr. 125/1999 emisă de M.M. - Garda Națională

de Mediu - Comisariatul General, funcția publică de conducere de comisar șef al

Comisariatului Județean Dolj, ocupată de reclamant, s-a desființat, acestuia

încetându-i raporturile de serviciu prin eliberarea din funcția de conducere,

la data expirării termenului de preaviz respectiv la data de 24 aprilie 2009.

Hotărârea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 188/1999, Legii nr.

108/1999, O.U.G. nr. 37/2009 și H.G. nr. 112/2009.

S-a mai constatat că natura măsurii dispuse prin actul a cărei

suspendare se solicită nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat,

presupunând cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscrie

condiției prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, s-a mai reținut că simplele susțineri din cuprinsul cererii

referitoare la paguba creată, constând în lipsirea de drepturile salariale ce i

se cuvin reclamantului, nu sunt suficiente și nici concludente pentru a se

aprecia că sunt întrunite cerințele legale ce se impun pentru a se suspenda

executarea unui act administrativ.

Împotriva sentinței civile nr. 212 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în

termen legal reclamantul C.M. prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și

modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de suspendare a

executării Deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009 emisă de intimata Garda Națională de Mediu - Comisariatul General. A învederat recurentul-reclamant, prin

motivele de recurs, că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

deoarece Decizia nr. 125 din 2009 nu este motivată în fapt. Or, în lipsa unei

motivări a actului administrativ instanța judecătorească este practic lipsită

de posibilitatea de a verifica temeinicia actului administrativ. Lipsa

motivării constituie un motiv de corodare a prezumției de legalitate cu atât

mai mult cu cât pretinsa reorganizare la care se face trimitere în cuprinsul

deciziei atacate reprezintă în realitate o eliberare abuzivă a recurentului,

postul deținut nefiind desființat efectiv și real, ci numai redenumită funcția.

Este îndeplinită, s-a arătat de către reclamant, și cea de-a doua condiție a

textului citat, deoarece o dată cu emiterea actului administrativ el este

lipsit - urmare eliberării din postul deținut - de drepturile bănești care i

s-ar fi cuvenit.

Recursul

este nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Prin pagubă

iminentă se înțelege, cum prevede art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, prejudiciul material viitor și previzibil sau,

după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice

sau a unui serviciu public, iar prin cazuri bine justificate se desemnează,

potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din același act normativ, împrejurările

legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ.

Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite

cumulativ condițiile expres prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea

executării actului administrativ atacat, anume paguba iminentă și cazul bine

justificat. Astfel, pe de o parte, urmare eliberării din funcția publică de

conducere deținută reclamantul a optat pentru ocuparea unei funcții publice de

execuție în cadrul aceleiași instituții publice, nefiind justificată existența

pagubei iminente. Pe de altă parte, nu este întrunită nici cerința cazului bine

justificat, nefăcându-se dovada - în condițiile în care decizia de eliberare din

funcția publică de conducere a reclamantului a fost luată în temeiul

dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele

măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice - unor împrejurări

de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului

administrativ.

În aceste condiții, reținând că motivele de recurs nu sunt întemeiate și

că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefundat a

recursului declarat de reclamantul C.M. împotriva sentinței civile nr. 212 din

4 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.M. împotriva sentinței civile nr. 212 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2009.