ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2599/2015

Decizia nr. 2599/2015

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4374 din 18 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 1081 din 23 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și a modificat sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta A., ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a apreciat că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reținând următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 94 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, „Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit precum și cu funcțiile de demnitate publică” (alin. (1)) și „Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice” (alin. (2)).

S-a reținut că, așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, intimata-reclamantă a fost numită la data de 27 mai 2010, prin Decizia nr. 139 emisă de Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, în funcția publică de conducere de prim-comisar șef în cadrul Comisariatului Județean Dolj (Garda Națională de Mediu - Comisariatul Regional Vâlcea), având calitatea de ales local, respectiv consilier județean în cadrul Consiliului Județean Dolj din anul 2008.

Având în vedere faptul că în perioada 27 mai 2010 - data numirii în funcția publică - și până în prezent (data pronunțării deciziei), intimata a deținut simultan atât funcția publică specifică de prim-comisar șef în cadrul Comisariatului Județean Dolj cât și calitatea de ales local - consilier județean Dolj, instanța de control judiciar a constat că în mod eronat s-a apreciat prin sentința atacată că nu ar fi întrunite condițiile legale pentru reținerea stării de incompatibilitate.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs, a formulat contestație în anulare intimata A., invocând dispozițiile art. 317 pct. 1 și art. 318 C. proc. civ. (cf. părții introductive a prezentei hotărâri).

De asemenea, a solicitat suspendarea executării deciziei contestate, depunând în acest sens cauțiunea stabilită de instanță (500 RON).

În motivarea căii extraordinare de atac se arată că decizia este nulă deoarece a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare a intimatei contestatoare deoarece nu s-a ținut cont de înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei din care rezultă că apărătorul ales se afla internat în spital și, deci, se afla în imposibilitatea de a formula o apărare eficientă.

Or, potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, dezvoltată în temeiul art. 129 C. proc. civ. (1865), sancțiunea pentru încălcarea dreptului la apărare este nulitatea hotărârii (în același sens se invocă și practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată în baza art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului).

Așa fiind, în opinia contestatoarei, lipsa apărării face ca în cauză să fie incident motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ. (1865).

De asemenea, se susține că sunt incidente și prevederile art. 318 teza I din același Cod deoarece dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei greșeli materiale evidente, respectiv a faptului că instanța de recurs a reținut că la data pronunțării deciziei intimata contestatoare avea calitatea de consilier local.

În sfârșit, se mai arată că reprezintă motiv de nelegalitate a hotărârii și împrejurarea că după pronunțarea acesteia contestatoarea a descoperit înscrisuri noi (contractul de management nr. 50/2009 și un act adițional la acesta), reținute de Comisariatul Județean Dolj, și din care rezultă că nu se afla în raporturi specifice funcției publice cu această autoritate publică ci în raporturi de dreptul muncii, ceea ce înlătură situația de incompatibilitate reținută de instanța de recurs.

În apărare, intimatul solicită respingerea contestației ca inadmisibilă deoarece motivele invocate nu se înscriu în cele restrictiv prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ. (1865).

Examinând actele și lucrările dosarului precum și susținerile și apărările părților, instanța reține următoarele:

Cu privire la suspendarea executării deciziei contestate până la judecata contestației în anulare, constată că cererea este lipsită de interes în condițiile în care se judecă la același termen cu contestația în cadrul căreia este formulată; în consecință, în temeiul art. 319

1

C. proc. civ. (1865; în continuare CPC) cererea urmează să fie respinsă.

Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de intimat Înalta Curte observă că, formal, contestația îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 319 C. proc. civ. și nu există motiv care să împiedice judecata fondului contestației, respectiv a împrejurării dacă motivele invocate se circumscriu celor limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 320 C. proc. civ., excepția urmează să fie respinsă.

Cu privire la fondul contestației în anulare, constată că partea își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 317 pct. 1 și art. 318 C. proc. civ. (cf. precizărilor scrise și orale).

Potrivit art. 317 al. 1 pct. 1 C. proc. civ., „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii” iar potrivit art. 318 teza I, „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”

Văzând aceste dispoziții legale, se constată că motivele invocate de contestatoare nu se subsumează celor prevăzute de lege.

Astfel, presupusa încălcare a dreptului la apărare pe motiv că apărătorul părții nu s-a putut prezenta la judecată (primul motiv invocat în contestație) nu este prevăzut de lege drept motiv de contestație în anulare.

În consecință, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la interpretarea și aplicarea art. 129 C. proc. civ. sau a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu au aplicabilitate directă în cauză, neputând înlocui motivele de contestație prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

În ce privește presupusa greșeală materială, Înalta Curte constată că termenul „prezent” (folosit în considerentele deciziei în expresia „perioada 27 mai 2010 - prezent”) se referă la momentul emiterii de către Agenția Națională de Integritate a Raportului de nr. 4697/G/II din 26 ianuarie 2012 a cărui anulare s-a cerut și nu la momentul pronunțării deciziei, cum greșit consideră contestatoarea.

Instanța de recurs a arătat expres că situația de fapt de mai sus rezultă din „materialul probator administrat în cauză” și, într-adevăr, la dosarul de fond sunt atașate înscrisuri referitoare la calitatea de consilier județean a contestatoarei în cadrul Consiliului Județean Dolj în mandatele 2004 - 2008 și 2008 - 2012 (spre ex., hotărârile de validare și adresa Consiliului Județean Dolj nr. 16385 din 19 decembrie 2011) precum și la numirea sa în funcția de director coordonator adjunct al Comisariatului Județean Dolj al Gărzii Naționale de Mediu începând cu data de 2 iunie 2009.

Așadar, instanța de recurs a reținut starea de fapt în cunoștință de cauză și nu în baza unei greșeli materiale.

Or, contestația în anulare nu deschide calea unui recurs la recurs și nu permite reaprecierea probelor sau refacerea raționamentului judiciar care întemeiază soluția pronunțată în recurs în baza acestor probe.

În ce privește presupusele înscrisuri noi descoperite după pronunțarea deciziei, Înalta Curte constată că, de asemenea, motivul nu este prevăzut de lege pentru anularea deciziei (în măsura în care corespunde realității și sunt îndeplinite și celelalte condiții cerute de lege, descoperirea unor înscrisuri noi poate constitui motiv de revizuire).

Așa fiind, în temeiul art. 320 C. proc. civ., se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 4374 din 18 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pe cale de consecință, va dispune restituirea către contestatoare a cauțiunii în cuantum de 500 RON, achitată conform recipisei de consemnare nr. 3996783 din 1 din 6 mai 2015 emisă de CEC Bank.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 4374 din 18 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsită de interes.

Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimata Agenția Națională de Integritate.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 4374 din 18 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Dispune restituirea către contestatoarea A. a cauțiunii în cuantum de 500 RON, achitată cu recipisa de consemnare nr. 3996783 din 1 din 6 mai 2015.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM