ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5219/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1901 din 19 decembrie 2008, Tribunalul București a admis acțiunea formulată de reclamantul Municipiul București prin Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației în contradictoriu cu pârâta SC I.B.C.B. SRL, a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a imobilului teren în suprafață de 410,22 mp situat în București, sector 5, din proprietatea pârâtei, obligând reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 3.789.612 lei în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut la data perfectării vânzării terenului în litigiu, pârâții-cumpărători S.H.

și S.A.A. aveau cunoștință de demararea procedurii de expropriere, fiind de acord cu această procedură, iar în actul de vânzare-cumpărare se stipulează aceste aspecte. S-a mai reținut de asemenea că reclamantul a făcut dovada că măsura exproprierii a fost luată potrivit dispozițiilor legale, așa cum rezultă din hotărârea nr. 161 privind declararea de utilitate publică a lucrărilor de interes local. Referitor la stabilirea despăgubirilor s-a reținut că, a fost încheiat august 2007 Raportul de evaluare efectuat de expert tehnic B.C. iar potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, stabilirea despăgubirilor se face de către comisia de experți tehnici formați dintr-un expert tehnic desemnat de instanță și câte un expert desemnat de expropriator și respectiv de către expropriați și că despăgubirile se stabilesc potrivit art. 26 și constau din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul provocat proprietarului și altor persoane îndreptățite.

S-a apreciat că pârâtului i se cuvin despăgubirile ce constau din valoarea reală a terenului supus exproprierii, calculate potrivit art. 25, așa cum s-a reținut, întrucât nu i s-a cauzat nici un alt prejudiciu cu mențiunea că la data cumpărării terenului avea cunoștință de demararea procedurii de expropriere. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC I.B.C.B. SRL solicitând obligarea reclamantului la plata integrală a despăgubirilor în cuantum de 3.182.550 Euro, incluzând atât valoarea reală a terenului cât și prejudiciul reprezentat de beneficiul nerealizat, iar în subsidiar, schimbarea, în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii modificate.

Se mai arată în motivele de apel că reclamanta nu a respectat toate condițiile stabilite de lege pentru desfășurarea procedurii de expropriere, s-a apreciat nelegal că apelanta nu are calitate de proprietar al terenului ce se expropriase și că nu poate beneficia de acoperirea integrală a prejudiciului incluzând și valoarea beneficiului nerealizat pe motiv că un astfel de prejudiciu era previzibil și trebuia evitat. Se mai critică că s-au ignorat concluziile raportului de expertiză. S-a mai invocat nelegalitatea hotărârii și în raport cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului. Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 636 din 26 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul. În considerentele hotărârii s-a reținut că au fost pe deplin respectate normele legale ce privesc procedurile prealabile exproprierii.

În cauă s-a realizat declararea utilității publice prin hotărârea nr. 161 din 6 iulie 2006 emisă de Consiliul General al Municipiului București, în conformitate cu prevederile art. 3, coroborat cu art. 5 și art. 7 din Legea nr. 33/1994. A.V.A.S. de declarare a utilității publice a fost supusă publicității prin publicarea în presa locală. S-a mai reținut de asemenea că prima instanță a făcut o apreciere corectă asupra cuantumului despăgubirilor și că pârâții au cunoscut faptul că parțial imobilul achiziționat la data de 27 octombrie 2007 urma să fie cu certitudine expropriat și nu avea nici un motiv rezonabil să angajeze întregul teren în planul investițional pe care l-a demarat în aceste condiții, scopul pentru care a procedat de așa manieră fiind unul speculativ.

Nu se poate susține că simpla existență a prejudiciului în patrimoniul proprietarului expropriat naște automat dreptul la despăgubiri, fără a cerceta condițiile în care a apărut acel prejudiciu. Declanșarea procedurii de expropriere nu avea drept consecință scoaterea terenului din patrimoniul apelantei, dar nici nu o îndreptățește să demareze un plan investițional în scop speculativ. Referitor la cuantumul despăgubirilor s-a reținut că s-au respectat exigențele principiului proporționalității atât sub aspectul duratei de timp care s-a scurs până la plata efectivă cât și sub aspectul cuantumului. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC I.B.C.B. SRL invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc civ.

Recurenta pârâtă critică hotărârea sub următoarele aspecte: - Măsura exproprierii are caracter excepțional iar despăgubirile ce se acordă au ca scop înlocuirea bunului expropriat în patrimoniul proprietarului. Art. 1 din Protocolul Adițional al convenției vizează protecția proprietății îi consacră dreptul oricărei persoane fizice sau juridice la respectarea bunurilor sale. - Cedarea prin expropriere a dreptului de proprietate privată constituie o excepție, o măsură cu caracter excepțional de restrângere a acestui drept intangibil care nu poate fi dispus decât pentru cauză de utilitate publică cu dreaptă și prealabilă despăgubire. Despăgubirea dreaptă este cea care acoperă întreaga pierdere suferită de persoanele afectate.

- Decizia recurată conține motive străine de natura pricinii, soluția din apel fiind dată cu încălcarea legii și contrar prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994. Întreaga motivare a hotărârii are la bază premisa aplicării principiilor răspunderii civile contractuale, apreciind că eventuala cunoaștere a pârâtei a existenței intenției de expropriere parțială înlătură dreptul de a beneficia de o despăgubire integrală pentru terenul expropriat. În cauză este o ipoteză specială a aplicării unei proceduri de expropriere ce se desfășoară în baza dispozițiilor Legii nr. 33/1994 și care nu reprezintă o aplicare a răspunderii contractuale, ci urmează principii proprii raportate la caracterul excepțional al acestei măsuri și la efectul produs în patrimoniul proprietarului expropriat conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauza proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte va respinge recursul pentru cele ce succed. Recurenta critică hotărârea pentru nelegalitate, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc civ., în sensul că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii și că au fost încălcate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care dispun că „la calcularea cuantumului despăgubirilor experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Aceste critici au fost susținute de recurentă până la faza dezbaterilor când recurenta a depus la dosar copia autorizației de construire nr. 251 din 12 iulie 2010 emisă de Primăria Sectorului 5, ca urmare a cererii adresată de recurentă acestei unități administrative și prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construire imobilul birouri 4S+P+10E+etaj tehnic în valoare de 85.673.713 RON pe terenul situat în municipiul București sector 5. Ulterior eliberării acestei autorizații recurenta, atât în susținerea recursului cât și prin notele scrise depuse la dosar, fila 21, a solicitat să se constate că, recursul declarat raportat la autorizația emisă de primărie, apare lipsit de interes, întrucât prin modul în care au fost autorizate lucrările de construire a imobilului pe terenul din b-dul T., nu mai apare o diminuare a suprafeței construibile.

Raportat la înscrisurile noi depuse la dosar, respectiv autorizația de construire eliberată de autoritatea competentă după elaborarea criticilor de nelegalitate a deciziei recurate, recursul apare ca lipsit de interes întrucât prejudiciul respectiv profitul nerealizat solicitat în prezenta cauză este unul eventual, iar nu unul născut și actual. Așadar, față de cele sus reținute, Înalta Curte în baza art. 312 C. proc civ. va respinge recursul și va menține ca legală hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de pârâtul SC I.B.C.B. SRL împotriva deciziei civile nr. 636/A din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.