ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5219/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1901 din 19 decembrie

2008, Tribunalul București a admis acțiunea formulată de reclamantul Municipiul

București prin Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației în

contradictoriu cu pârâta SC I.B.C.B. SRL, a dispus exproprierea pentru cauză de

utilitate publică a imobilului teren în suprafață de 410,22 mp situat în

București, sector 5, din proprietatea pârâtei, obligând reclamantul la plata

către pârâtă a sumei de 3.789.612 lei în termen de 30 de zile de la rămânerea

definitivă a hotărârii, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut la data perfectării

vânzării terenului în litigiu, pârâții-cumpărători S.H. și S.A.A. aveau

cunoștință de demararea procedurii de expropriere, fiind de acord cu această

procedură, iar în actul de vânzare-cumpărare se stipulează aceste aspecte.

S-a mai reținut de asemenea că reclamantul a făcut dovada că

măsura exproprierii a fost luată potrivit dispozițiilor legale, așa cum rezultă

din hotărârea nr. 161 privind declararea de utilitate publică a lucrărilor de

interes local. Referitor la stabilirea despăgubirilor s-a reținut că, a fost

încheiat august 2007 Raportul de evaluare efectuat de expert tehnic B.C. iar

potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, stabilirea despăgubirilor se face de

către comisia de experți tehnici formați dintr-un expert tehnic desemnat de

instanță și câte un expert desemnat de expropriator și respectiv de către

expropriați și că despăgubirile se stabilesc potrivit art. 26 și constau din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul provocat proprietarului și altor

persoane îndreptățite.

S-a apreciat că pârâtului i se cuvin

despăgubirile ce constau din valoarea reală a terenului supus exproprierii,

calculate potrivit art. 25, așa cum s-a reținut, întrucât nu i s-a cauzat nici

un alt prejudiciu cu mențiunea că la data cumpărării terenului avea cunoștință

de demararea procedurii de expropriere.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC I.B.C.B. SRL solicitând obligarea reclamantului la plata

integrală a despăgubirilor în cuantum de 3.182.550 Euro, incluzând atât

valoarea reală a terenului cât și prejudiciul reprezentat de beneficiul

nerealizat, iar în subsidiar, schimbarea, în tot a sentinței în sensul

respingerii acțiunii modificate. Se mai arată în motivele de apel că reclamanta

nu a respectat toate condițiile stabilite de lege pentru desfășurarea

procedurii de expropriere, s-a apreciat nelegal că apelanta nu are calitate de

proprietar al terenului ce se expropriase și că nu poate beneficia de

acoperirea integrală a prejudiciului incluzând și valoarea beneficiului nerealizat

pe motiv că un astfel de prejudiciu era previzibil și trebuia evitat. Se mai

critică că s-au ignorat concluziile raportului de expertiză. S-a mai invocat

nelegalitatea hotărârii și în raport cu practica Curții Europene a Drepturilor

Omului.

Curtea de Apel București prin

decizia civilă nr. 636 din 26 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul.

În considerentele hotărârii s-a

reținut că au fost pe deplin respectate normele legale ce privesc procedurile

prealabile exproprierii. În cauă s-a realizat declararea utilității publice

prin hotărârea nr. 161 din 6 iulie 2006 emisă de Consiliul General al

Municipiului București, în conformitate cu prevederile art. 3, coroborat cu art.

5 și art. 7 din Legea nr. 33/1994. A.V.A.S. de declarare a utilității publice a

fost supusă publicității prin publicarea în presa locală. S-a mai reținut de

asemenea că prima instanță a făcut o apreciere corectă asupra cuantumului

despăgubirilor și că pârâții au cunoscut faptul că parțial imobilul

achiziționat la data de 27 octombrie 2007 urma să fie cu certitudine expropriat

și nu avea nici un motiv rezonabil să angajeze întregul teren în planul

investițional pe care l-a demarat în aceste condiții, scopul pentru care a

procedat de așa manieră fiind unul speculativ. Nu se poate susține că simpla

existență a prejudiciului în patrimoniul proprietarului expropriat naște

automat dreptul la despăgubiri, fără a cerceta condițiile în care a apărut acel

prejudiciu. Declanșarea procedurii de expropriere nu avea drept consecință

scoaterea terenului din patrimoniul apelantei, dar nici nu o îndreptățește să

demareze un plan investițional în scop speculativ. Referitor la cuantumul

despăgubirilor s-a reținut că s-au respectat exigențele principiului

proporționalității atât sub aspectul duratei de timp care s-a scurs până la

plata efectivă cât și sub aspectul cuantumului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs pârâta SC I.B.C.B. SRL invocând incidența dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc civ.

Recurenta pârâtă critică hotărârea

sub următoarele aspecte:

- Măsura exproprierii are caracter

excepțional iar despăgubirile ce se acordă au ca scop înlocuirea bunului

expropriat în patrimoniul proprietarului.

Art. 1 din Protocolul Adițional al

convenției vizează protecția proprietății îi consacră dreptul oricărei persoane

fizice sau juridice la respectarea bunurilor sale.

- Cedarea prin expropriere a

dreptului de proprietate privată constituie o excepție, o măsură cu caracter

excepțional de restrângere a acestui drept intangibil care nu poate fi dispus

decât pentru cauză de utilitate publică cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Despăgubirea dreaptă este cea care

acoperă întreaga pierdere suferită de persoanele afectate.

- Decizia recurată conține motive

străine de natura pricinii, soluția din apel fiind dată cu încălcarea legii și

contrar prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994. Întreaga motivare

a hotărârii are la bază premisa aplicării principiilor răspunderii civile

contractuale, apreciind că eventuala cunoaștere a pârâtei a existenței

intenției de expropriere parțială înlătură dreptul de a beneficia de o despăgubire

integrală pentru terenul expropriat. În cauză este o ipoteză specială a

aplicării unei proceduri de expropriere ce se desfășoară în baza dispozițiilor

Legii nr. 33/1994 și care nu reprezintă o aplicare a răspunderii contractuale,

ci urmează principii proprii raportate la caracterul excepțional al acestei

măsuri și la efectul produs în patrimoniul proprietarului expropriat conform art.

26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauza proprietarului sau altor persoane

îndreptățite.

Examinând criticile formulate prin

intermediul cererii de recurs, Înalta Curte va respinge recursul pentru cele ce

succed.

Recurenta critică hotărârea pentru

nelegalitate, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc

civ., în sensul că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura

pricinii și că au fost încălcate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care

dispun că „la calcularea cuantumului despăgubirilor experții precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor

persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Aceste critici au fost susținute de

recurentă până la faza dezbaterilor când recurenta a depus la dosar copia

autorizației de construire nr. 251 din 12 iulie 2010 emisă de Primăria

Sectorului 5, ca urmare a cererii adresată de recurentă acestei unități

administrative și prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construire

imobilul birouri 4S+P+10E+etaj tehnic în valoare de 85.673.713 RON pe terenul

situat în municipiul București sector 5.

Ulterior eliberării acestei

autorizații recurenta, atât în susținerea recursului cât și prin notele scrise

depuse la dosar, fila 21, a solicitat să se constate că, recursul declarat

raportat la autorizația emisă de primărie, apare lipsit de interes, întrucât

prin modul în care au fost autorizate lucrările de construire a imobilului pe

terenul din b-dul T., nu mai apare o diminuare a suprafeței construibile.

Raportat la înscrisurile noi depuse

la dosar, respectiv autorizația de construire eliberată de autoritatea

competentă după elaborarea criticilor de nelegalitate a deciziei recurate,

recursul apare ca lipsit de interes întrucât prejudiciul respectiv profitul nerealizat

solicitat în prezenta cauză este unul eventual, iar nu unul născut și actual.

Așadar, față de cele sus reținute,

Înalta Curte în baza art. 312 C. proc civ. va respinge recursul și va menține

ca legală hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de

pârâtul SC I.B.C.B. SRL împotriva deciziei civile nr. 636/A din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

octombrie 2010.