ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 333/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 134/2009 Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) din C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea

petentului I.A. împotriva rezoluției nr. 225/P/2009 din 18 mai 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin rezoluția nr. 225/P/2009 din 18 mai 2009 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10

lit. b) din C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimații T.D.I. – președinte al Tribunalului Hunedoara și C.I.S. – decanul

Baroului Hunedoara pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

S-a motivat că neacordarea

asistenței juridice către petent a fost urmarea conduitei acestuia, care nu a

pus la dispoziție toate actele necesare examinării cererii de asistență făcute

intimatului C.I.S.

Concomitent, în rezoluție s-a

motivat că nu există nici o încălcare sau efectuare defectuoasă a atribuțiilor

de serviciu de către intimatul magistrat T.D.I., acesta acționând în limita

prerogativelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor incidente în

cauză.

Nu s-a constatat că petentul ar fi

suferit o vătămare a intereselor legitime din partea magistratului.

Instanța a motivat că în ce-l

privește pe intimatul avocat, acesta desfășoară o profesie liberală, nu este

funcționar în sensul legii penale, prin urmare, nu dobândește calitatea de

subiect activ al infracțiunii prev. de art. 246 din C. pen.

În acest sens instanța fondului a

adus argumente de practică, invocând Decizia nr. 6003 din 12 decembrie 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la intimatul magistrat T.D.I.

a apreciat că rezoluția procurorului este legală și temeinică, întrucât acesta

nu a comis fapte de natură a prejudicia interesele petentului.

Împotriva sentinței a declarat

recurs petentul care, în esență, este nemulțumit de hotărârea atacată despre

care afirmă că este lovită de nulitate absolută.

Recursul petentului nu este fondat.

Instanța fondului a procedat corect

la examinarea actelor premergătoare din dosar și a rezoluției atacate,

constatând că nu există nici un motiv pentru a desființa rezoluția și a trimite

cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Potrivit art. 278

1

alin.

(8) lit. b) din C. proc. pen. în situația în care judecătorul admite plângerea

împotriva unei rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată a

procurorului este obligat să arate motivele pentru care trimite cauza la

Parchet și să indice faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate,

precum și mijloacele de probă.

Cum, din actele premergătoare nu

rezultă că în cauză s-a comis o faptă penală, în mod temeinic instanța fondului

i-a respins plângerea petentului.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge recursul petentului, pe care-l

va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul I.A. împotriva sentinței penale nr. 134 din 20

octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 ianuarie 2010.