ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3857/2010

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 30 din 30 martie 2010, a fost respinsă plângerea

petiționarului I.A. împotriva Rezoluției din 10 noiembrie 2009 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin Rezoluția din 18 decembrie

2009 a procurorului general al aceleiași unități de parchet.

S-a reținut că, din actele premergătoare, nu

rezultă săvârșirea vreunei infracțiuni atâta vreme cât petiționarul, deși a

solicitat acordarea ajutorului judiciar fără însă a completa cererile-tip pe

propria răspundere privind veniturile realizate de membrii familiei și să

indice obiectul cererii.

În lipsa indiciilor din care să rezulte

încălcarea atribuțiilor de serviciu ale avocatului intimat, acesta

desfășurându-și activitatea în limitele prerogativelor conferite de lege,

astfel că în mod corect a fost adoptată o soluție de neîncepere a urmăririi

penale, întemeiată pe prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Împotriva aceste sentințe, în termen legal, a

declarat recurs petiționarul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală,

întrucât nu s-au administrat probele necesare, iar intimatul, deși nu s-a

prezentat la trei termene, s-a pronunțat soluția de respingere.

Recursul este nefondat. pentru următoarele

considerente:

În plângerea formulată de petiționar

împotriva intimatului C.I.S. în calitate de decan al Baroului de Avocați

Hunedoara pentru infracțiunea de abuz în serviciu întrucât nu i-a acordat

asistență juridică gratuită, petiționarul nu a reușit să probeze că intimatul

și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu rea-credință și aceasta atâta vreme

cât el însuși, respectiv petiționarul, nu a îndeplinit obligațiile prevăzute de

lege într-un asemenea demers judiciar, prin completarea unor declarații-tip

privind posibilitățile materiale ale petiționarului și familiei sale.

De aceea, susținerile petiționarului privind

probatoriul nu pot fi imputate organelor judiciare ori intimatului.

Cât privește critica referitoare la lipsa

intimatului la trei termene pe parcursul instrumentării cauzei, aceasta nu

prezintă nicio relevanță în raport de modul de soluționare a cauzei și oricum

nu a fost de natură a-l prejudicia pe petiționar prin soluția adoptată.

Astfel fiind, hotărârea recurată fiind

temeinică și legală, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 C. proc.

pen., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționarul I.A. împotriva Sentinței penale nr. 30 din 30 martie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 1 noiembrie

2010.

Procesat

de GGC - AZ