ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3857/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 30 din 30 martie 2010, a fost respinsă plângerea petiționarului I.A. împotriva Rezoluției din 10 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin Rezoluția din 18 decembrie 2009 a procurorului general al aceleiași unități de parchet. S-a reținut că, din actele premergătoare, nu rezultă săvârșirea vreunei infracțiuni atâta vreme cât petiționarul, deși a solicitat acordarea ajutorului judiciar fără însă a completa cererile-tip pe propria răspundere privind veniturile realizate de membrii familiei și să indice obiectul cererii.

În lipsa indiciilor din care să rezulte încălcarea atribuțiilor de serviciu ale avocatului intimat, acesta desfășurându-și activitatea în limitele prerogativelor conferite de lege, astfel că în mod corect a fost adoptată o soluție de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen. Împotriva aceste sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât nu s-au administrat probele necesare, iar intimatul, deși nu s-a prezentat la trei termene, s-a pronunțat soluția de respingere. Recursul este nefondat. pentru următoarele considerente: În plângerea formulată de petiționar împotriva intimatului C.I.S.

în calitate de decan al Baroului de Avocați Hunedoara pentru infracțiunea de abuz în serviciu întrucât nu i-a acordat asistență juridică gratuită, petiționarul nu a reușit să probeze că intimatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu rea-credință și aceasta atâta vreme cât el însuși, respectiv petiționarul, nu a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege într-un asemenea demers judiciar, prin completarea unor declarații-tip privind posibilitățile materiale ale petiționarului și familiei sale. De aceea, susținerile petiționarului privind probatoriul nu pot fi imputate organelor judiciare ori intimatului. Cât privește critica referitoare la lipsa intimatului la trei termene pe parcursul instrumentării cauzei, aceasta nu prezintă nicio relevanță în raport de modul de soluționare a cauzei și oricum nu a fost de natură a-l prejudicia pe petiționar prin soluția adoptată.

Astfel fiind, hotărârea recurată fiind temeinică și legală, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul I.A. împotriva Sentinței penale nr. 30 din 30 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 1 noiembrie 2010. Procesat de GGC - AZ