ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2947/2010

Asupra recursului civil de față constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu la data de 26 iulie 2005 M.R. a solicitat anularea dispoziției nr. 1347 din 20

iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului Sibiu și obligarea intimatului la

emiterea unei dispoziții de restituire în natură a acelor apartamente înstrăinate

chiriașilor după 14 februarie 2001, precum și menținerea propunerii de acordare

a despăgubirilor pentru apartamentul înstrăinat înainte de 14 februarie 2001 –

toate situate în municipiul Sibiu.

Prin sentința civilă nr. 639 din 20

iulie 2009 Tribunalul Sibiu, secția civilă a admis contestația formulată de M.R.,

a anulat în parte dispoziția nr. 1349 din 20 iunie 2005 emisă de Primarul

Municipiului Sibiu și l-a obligat pe acesta să emită o nouă dispoziție de

restituire în natură a următoarelor imobile:

- apartamentul situat în Sibiu, înscris

în C.F. 955 sub A+6 Sibiu, top 1213/3, 1214/3, compus din 2 camere, dependințe

și o cotă indiviză de 8,89 din părțile indivize;

- apartamentul situat în Sibiu, înscris

în C.F. 955 Sibiu, sub A+2A+3 nr. top 1312, 1314 situat la parter și compus din

două camere, o bucătărie, 2 holuri, baie, cămară și pivniță;

- apartamentul situat în Sibiu, înscris

în C.F. 955 Sibiu sub A+2A+3 nr. top 1213, 1214, compus din cămară, bucătărie,

baie și magazie;

- spațiul cu destinație depozit,

situat în Sibiu, înscris în C.F.955 Sibiu, nr. top 1213, 1214 sub A+2, A+3

compus din 6 încăperi și două magazii.

Intimatul a fost obligat să

formuleze propunere de acordare de despăgubiri, pentru partea nerestituită în

natură în cotă de ½ din imobilul situat în Sibiu, înscris în C.F. 955

nr. top 1213, 1214 – construcții și teren, în favoarea persoanei îndreptățite

și să înainteze dosarul Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor.

Pentru a pronunța această soluție,

s-a reținut că dosarul a fost suspendat până la soluționarea irevocabilă a

celor 8 acțiuni formulate de contestator, prin care s-a solicitat constatarea

nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu foștii

chiriași ai apartamentelor în litigiu.

Prin decizia civilă nr. 524/2007,

Curtea de Apel Alba Iulia a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare pentru apartamentul înscris în C.F. 955 Sibiu, top 1213, 1214

reînscris în C.F. 45823 Sibiu, top 1213/3, 1214/3.

Expertiza efectuată în cauză a

concluzionat că imobilul în litigiu este situat în Sibiu, înscris în C.F. 955

Sibiu top 1213, 1214, fiind alcătuit din teren în suprafață de 720 mp și

construcții; din cele 12 apartamente, 10 apartamente au fost vândute

chiriașilor, iar 2 apartamente și spațiul de depozitare au rămas în

proprietatea Statului Român și în administrarea SC U. SA Sibiu.

Din cele 10 apartamente vândute,

pentru unul s-a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare.

Tribunalul a apreciat că în cauză,

față de statuările sentinței nr. 118/2003 a Tribunalului Sibiu, care a

concluzionat că, contestatorul are calitatea de persoană îndreptățită și față

de situația concretă a imobilului, se justifică restituirea în natură a

apartamentelor rămase sau readuse în proprietatea statului și să fie formulată

o propunere de acordare a despăgubirilor pentru partea nerestituită din cota de

½ din imobil. Din despăgubirile calculate la valoarea de circulație a

cotei de ½ din imobil, se scade valoarea apartamentelor restituite integral,

care vor fi stabilite și acordate de Comisia centrală, la valoarea de piață.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 143/A/2009a respins ca nefondat apelul Primarului

Municipiului Sibiu, împotriva sentinței nr. 639/2009 a Tribunalului Sibiu.

S-a reținut de instanța de apel că

reclamantului-contestator îi revine imobilul în litigiu în cotă de ½ parte,

după cum a solicitat și probat cu certificatul de moștenitor.

Actele și raportul de expertiză au

confirmat că imobilul în litigiu este compus din 12 apartamente și un spațiu cu

altă destinație, din care contestatorului îi revine cota de ½.

Instanța de fond a dispus, potrivit

art. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001, restituirea către contestator a unei

jumătăți din imobil în două modalități: în natură – 2 apartamente și spațiul

depozit și sub formă de despăgubiri, pentru diferența, până la acoperirea cotei

de ½ părți din imobil.

Altfel spus, restituirea cotei

cuvenită contestatorului de ½ părți, s-a făcut în două forme, în natură

și despăgubiri. Cota de 1/1 părți menționată în dispozitivul hotărârii se

referă la apartamentele restituite în natură și nu la restituirea integrală a

imobilului preluat de stat.

În recursul declarat și nemotivat în

drept, Primarul Municipiului Sibiu, critica deciziei instanței de apel aceea

că, deși dreptul succesoral al contestatorului se referă la cota de ½ din

imobil, sens în care s-a dispus ca primarul să propună acordarea despăgubirilor

pentru această cotă, totuși instanța confirmă soluția instanței de fond privind

obligarea la restituirea în natură în cotă de 1/1 a apartamentelor și spațiului

cu altă destinație, proprietatea Statului Român.

Se precizează în susținerea

recursului că reclamantul nu beneficiază de dreptul de acrescământ și că prin

soluția pronunțată s-ar nesocoti solicitările din notificare, s-ar încălca art.

21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și ar fi prejudiciată sora contestatorului.

Recursul este nefondat.

Prin sentința Tribunalului Sibiu,

confirmată prin decizia nr. 143 din 08 octombrie 2009, s-a dispus că

reclamantul-contestator să primească 3 apartamente și un spațiu comercial în

natură, iar pentru partea nerestituită din cota de ½ din imobil, să

primească despăgubiri. În considerentele sentinței se precizează ca

despăgubirile să fie calculate scăzând din valoarea de circulație a cotei de ½

din imobilul solicitat de contestator cota de ½ din valoarea apartamentelor

care se restituie integral în natură, acestuia.

Recurentul este în eroare atunci

când susține că prin soluțiile pronunțate în cauză, contestatorului i-au fost

acordate în întregime cele trei apartamente și spațiul comercial și în plus

i-au fost acordate și despăgubiri bănești pentru cota de ½ din întreg

imobilul.

Reclamantul va primi despăgubiri

numai după deducerea din cuantumul acestora, a valorii cotei de ½ din

apartamentele și spațiul comercial, acordate în natură acestuia, urmând ca

celălalt coproprietar să se îndestuleze valoric din celelalte șase apartamente

și spațiul comercial ce îl are imobilul și pentru care vor fi propuse

despăgubiri.

Așa cum corect a reținut instanța de

apel, cota de 1/1 parte menționată în dispozitivul sentinței apelate, se referă

la apartamentele restituite în natură și nu la restituirea integrală a

imobilului preluat de stat, fără ca o atare precizare să excludă calculul

valoric al cotei de ½ din imobilele restituite în natură (care nu-i

aparțin contestatorului) și deducerea acestei cote din despăgubirile ce se

cuvin contestatorului pentru întreg imobilul preluat de stat, în cotă de ½.

Pentru considerentele mai sus expuse

și întrucât decizia nr. 143/A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia este legală, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul primarului Municipiului Sibiu va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva deciziei nr. 143 A din 08

octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

mai 2010.