ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2947/2010

Asupra recursului civil de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu la data de 26 iulie 2005 M.R. a solicitat anularea dispoziției nr. 1347 din 20 iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului Sibiu și obligarea intimatului la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a acelor apartamente înstrăinate chiriașilor după 14 februarie 2001, precum și menținerea propunerii de acordare a despăgubirilor pentru apartamentul înstrăinat înainte de 14 februarie 2001 – toate situate în municipiul Sibiu. Prin sentința civilă nr. 639 din 20 iulie 2009 Tribunalul Sibiu, secția civilă a admis contestația formulată de M.R., a anulat în parte dispoziția nr. 1349 din 20 iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului Sibiu și l-a obligat pe acesta să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a următoarelor imobile: - apartamentul situat în Sibiu, înscris în C.F.

955 sub A+6 Sibiu, top 1213/3, 1214/3, compus din 2 camere, dependințe și o cotă indiviză de 8,89 din părțile indivize; - apartamentul situat în Sibiu, înscris în C.F. 955 Sibiu, sub A+2A+3 nr. top 1312, 1314 situat la parter și compus din două camere, o bucătărie, 2 holuri, baie, cămară și pivniță; - apartamentul situat în Sibiu, înscris în C.F. 955 Sibiu sub A+2A+3 nr. top 1213, 1214, compus din cămară, bucătărie, baie și magazie; - spațiul cu destinație depozit, situat în Sibiu, înscris în C.F.955 Sibiu, nr. top 1213, 1214 sub A+2, A+3 compus din 6 încăperi și două magazii. Intimatul a fost obligat să formuleze propunere de acordare de despăgubiri, pentru partea nerestituită în natură în cotă de ½ din imobilul situat în Sibiu, înscris în C.F.

955 nr. top 1213, 1214 – construcții și teren, în favoarea persoanei îndreptățite și să înainteze dosarul Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că dosarul a fost suspendat până la soluționarea irevocabilă a celor 8 acțiuni formulate de contestator, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu foștii chiriași ai apartamentelor în litigiu. Prin decizia civilă nr. 524/2007, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul înscris în C.F. 955 Sibiu, top 1213, 1214 reînscris în C.F. 45823 Sibiu, top 1213/3, 1214/3. Expertiza efectuată în cauză a concluzionat că imobilul în litigiu este situat în Sibiu, înscris în C.F.

955 Sibiu top 1213, 1214, fiind alcătuit din teren în suprafață de 720 mp și construcții; din cele 12 apartamente, 10 apartamente au fost vândute chiriașilor, iar 2 apartamente și spațiul de depozitare au rămas în proprietatea Statului Român și în administrarea SC U. SA Sibiu. Din cele 10 apartamente vândute, pentru unul s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare. Tribunalul a apreciat că în cauză, față de statuările sentinței nr. 118/2003 a Tribunalului Sibiu, care a concluzionat că, contestatorul are calitatea de persoană îndreptățită și față de situația concretă a imobilului, se justifică restituirea în natură a apartamentelor rămase sau readuse în proprietatea statului și să fie formulată o propunere de acordare a despăgubirilor pentru partea nerestituită din cota de ½ din imobil.

Din despăgubirile calculate la valoarea de circulație a cotei de ½ din imobil, se scade valoarea apartamentelor restituite integral, care vor fi stabilite și acordate de Comisia centrală, la valoarea de piață. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 143/A/2009a respins ca nefondat apelul Primarului Municipiului Sibiu, împotriva sentinței nr. 639/2009 a Tribunalului Sibiu. S-a reținut de instanța de apel că reclamantului-contestator îi revine imobilul în litigiu în cotă de ½ parte, după cum a solicitat și probat cu certificatul de moștenitor.

Actele și raportul de expertiză au confirmat că imobilul în litigiu este compus din 12 apartamente și un spațiu cu altă destinație, din care contestatorului îi revine cota de ½. Instanța de fond a dispus, potrivit art. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001, restituirea către contestator a unei jumătăți din imobil în două modalități: în natură – 2 apartamente și spațiul depozit și sub formă de despăgubiri, pentru diferența, până la acoperirea cotei de ½ părți din imobil. Altfel spus, restituirea cotei cuvenită contestatorului de ½ părți, s-a făcut în două forme, în natură și despăgubiri. Cota de 1/1 părți menționată în dispozitivul hotărârii se referă la apartamentele restituite în natură și nu la restituirea integrală a imobilului preluat de stat.

În recursul declarat și nemotivat în drept, Primarul Municipiului Sibiu, critica deciziei instanței de apel aceea că, deși dreptul succesoral al contestatorului se referă la cota de ½ din imobil, sens în care s-a dispus ca primarul să propună acordarea despăgubirilor pentru această cotă, totuși instanța confirmă soluția instanței de fond privind obligarea la restituirea în natură în cotă de 1/1 a apartamentelor și spațiului cu altă destinație, proprietatea Statului Român. Se precizează în susținerea recursului că reclamantul nu beneficiază de dreptul de acrescământ și că prin soluția pronunțată s-ar nesocoti solicitările din notificare, s-ar încălca art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și ar fi prejudiciată sora contestatorului.

Recursul este nefondat. Prin sentința Tribunalului Sibiu, confirmată prin decizia nr. 143 din 08 octombrie 2009, s-a dispus că reclamantul-contestator să primească 3 apartamente și un spațiu comercial în natură, iar pentru partea nerestituită din cota de ½ din imobil, să primească despăgubiri. În considerentele sentinței se precizează ca despăgubirile să fie calculate scăzând din valoarea de circulație a cotei de ½ din imobilul solicitat de contestator cota de ½ din valoarea apartamentelor care se restituie integral în natură, acestuia. Recurentul este în eroare atunci când susține că prin soluțiile pronunțate în cauză, contestatorului i-au fost acordate în întregime cele trei apartamente și spațiul comercial și în plus i-au fost acordate și despăgubiri bănești pentru cota de ½ din întreg imobilul.

Reclamantul va primi despăgubiri numai după deducerea din cuantumul acestora, a valorii cotei de ½ din apartamentele și spațiul comercial, acordate în natură acestuia, urmând ca celălalt coproprietar să se îndestuleze valoric din celelalte șase apartamente și spațiul comercial ce îl are imobilul și pentru care vor fi propuse despăgubiri. Așa cum corect a reținut instanța de apel, cota de 1/1 parte menționată în dispozitivul sentinței apelate, se referă la apartamentele restituite în natură și nu la restituirea integrală a imobilului preluat de stat, fără ca o atare precizare să excludă calculul valoric al cotei de ½ din imobilele restituite în natură (care nu-i aparțin contestatorului) și deducerea acestei cote din despăgubirile ce se cuvin contestatorului pentru întreg imobilul preluat de stat, în cotă de ½. Pentru considerentele mai sus expuse și întrucât decizia nr. 143/A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia este legală, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. recursul primarului Municipiului Sibiu va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva deciziei nr. 143 A din 08 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.