ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4154/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin sentința nr. 348 din 15 aprilie 2009, a admis în parte contestația formulată de reclamanții M.I.L., M.V., R.A.C., M.R.L. și L.R., a dispus anularea Dispoziției din 2005 a Primarului municipiului Sibiu, a obligat intimații să facă propuneri de acordare de măsuri reparatorii prin acordarea de despăgubiri la valoarea de circulație corespunzătoare terenului și apartamentului cu nr. top din C.F. Sibiu, cu concomitenta obligare a reclamanților la restituirea despăgubirilor primite conform Legii nr. 112/1995, actualizate cu indicele de inflație, a respins cererea de restituire în natură a imobilului din C.F. Sibiu, a obligat intimații Primarul municipiului Sibiu și Municipiul Sibiu, prin primar să dispună restituirea în natură a imobilelor libere din C.F.

Sibiu, conform expertizei judiciare efectuată în cauză de expertul B.P. și să facă propuneri pentru acordarea de despăgubiri pentru imobilele ce au fost înstrăinate din imobilul situat în Sibiu. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin Decizia nr. 186/ A din data de 20 noiembrie 2009, a admis apelul declarat de reclamanții M.I.L., M.V., R.A.C. si M.R.L., a schimbat în parte sentința atacată, în sensul ca a obligat intimații să facă propuneri de acordare de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri la valoarea de circulație și pentru apartamentul înscris în C.F. Sibiu și pentru terenul aferent acestuia; a înlăturat dispoziția de obligare a reclamanților la restituirea despăgubirilor primite conform Legii nr. 112/1995, actualizate cu indicele de inflație; a respins cererea reclamantei L.R.

de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în C.F. Sibiu; a menținut în rest dispozițiile sentinței; a respins apelul declarat de primarul municipiului Sibiu. Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului reclamantul M.I.L., considerând-o nelegală, nefondată și nelaobiect și solicitând admiterea contestației în sensul restituirii în natură a imobilului din C.F. Sibiu cu toate apartamentele. În dezvoltarea recursului, reclamantul M.I.L. a făcut o prezentare a situației de fapt, precum și istoricul litigiului în toate fazele pe care le-a parcurs. La termenul de judecată din 1 iulie 2010, Înalta Curte a invocat nulitatea recursului și, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., instanța va analiza cu prioritate această excepție. Potrivit art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. În speță, reclamantul M.I.L. nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 1 și 304 C. proc. civ., pentru că, în cererea de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unui din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, iar susținerile acestuia nu sunt structurate din punct de vedere juridic. Astfel, recurentul nu s-a conformat obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanței să realizeze în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., încadrarea în limitele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În motivarea recursului, reclamantul a invocat în mod formal incidența „dispozițiilor art. 299 până la art. 316 C. proc. civ.", formulând însă numai susțineri cu caracter general privind cauza de față. Ca urmare, întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unui din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal susmenționat, rezumându-se la expunerea unor fapte și afirmații, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc.

civ. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimatele M.R.L., M.V. și R.A.C., constând în onorariu de avocat achitat conform chitanței și facturii depuse la dosar, în copii certificate pentru conformitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul M.I.L. împotriva Deciziei nr. 186/ A din data de 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Obligă recurentul la 2975 lei cheltuieli de judecată către intimatele M.R.L., M.V. și R.A.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2010.