ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4154/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Tribunalul

Sibiu, secția civilă, prin sentința nr. 348 din 15 aprilie 2009, a admis în

parte contestația formulată de reclamanții M.I.L., M.V., R.A.C., M.R.L. și L.R.,

a dispus anularea Dispoziției din 2005 a Primarului municipiului Sibiu, a

obligat intimații să facă propuneri de acordare de măsuri reparatorii prin

acordarea de despăgubiri la valoarea de circulație corespunzătoare terenului și

apartamentului cu nr. top din C.F. Sibiu, cu concomitenta obligare a

reclamanților la restituirea despăgubirilor primite conform Legii nr. 112/1995,

actualizate cu indicele de inflație, a respins cererea de restituire în natură

a imobilului din C.F. Sibiu, a obligat intimații Primarul municipiului Sibiu și

Municipiul Sibiu, prin primar să dispună restituirea în natură a imobilelor

libere din C.F. Sibiu, conform expertizei judiciare efectuată în cauză de

expertul B.P. și să facă propuneri pentru acordarea de despăgubiri pentru

imobilele ce au fost înstrăinate din imobilul situat în Sibiu.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin Decizia nr. 186/ A din data de 20 noiembrie 2009, a admis apelul

declarat de reclamanții M.I.L., M.V., R.A.C. si M.R.L., a schimbat în parte

sentința atacată, în sensul ca a obligat intimații să facă propuneri de

acordare de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri la valoarea de

circulație și pentru apartamentul înscris în C.F. Sibiu și pentru terenul

aferent acestuia; a înlăturat dispoziția de obligare a reclamanților la

restituirea despăgubirilor primite conform Legii nr. 112/1995, actualizate cu

indicele de inflație; a respins cererea reclamantei L.R. de acordare de măsuri

reparatorii pentru imobilul înscris în C.F. Sibiu; a menținut în rest

dispozițiile sentinței; a respins apelul declarat de primarul municipiului

Sibiu.

Împotriva acestei decizii a exercitat

calea de atac a recursului reclamantul M.I.L., considerând-o nelegală,

nefondată și nelaobiect și solicitând admiterea contestației în sensul

restituirii în natură a imobilului din C.F. Sibiu cu toate apartamentele.

În dezvoltarea recursului, reclamantul

M.I.L. a făcut o prezentare a situației de fapt, precum și istoricul litigiului

în toate fazele pe care le-a parcurs.

La termenul de judecată din 1 iulie

2010, Înalta Curte a invocat nulitatea recursului și, având în vedere

dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța va analiza cu prioritate această

excepție.

Potrivit art. 302

1

C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat.

Modificarea sau casarea unei hotărâri

prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate

strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire a

părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva

recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea

unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă

parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, reclamantul M.I.L. nu s-a

conformat exigențelor cerute de art. 302

1

și 304 C. proc. civ.,

pentru că, în cererea de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art.

304 C. proc. civ. și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor

într-unui din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, iar susținerile

acestuia nu sunt structurate din punct de vedere juridic.

Astfel, recurentul nu s-a conformat

obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul

hotărârii, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu

permite instanței să realizeze în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.,

încadrarea în limitele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În motivarea recursului, reclamantul a

invocat în mod formal incidența „dispozițiilor art. 299 până la art. 316 C.

proc. civ.", formulând însă numai susțineri cu caracter general privind

cauza de față.

Ca urmare, întrucât recurentul nu a

formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unui din

cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal susmenționat,

rezumându-se la expunerea unor fapte și afirmații, nesubliniind relevanța pe

care acestea o prezintă pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, Înalta

Curte va aplica sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin. (3) C.

proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., recurentul-reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată

către intimatele M.R.L., M.V. și R.A.C., constând în onorariu de avocat achitat

conform chitanței și facturii depuse la dosar, în copii certificate pentru

conformitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamantul M.I.L. împotriva Deciziei nr. 186/ A din data de 20 noiembrie 2009

a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Obligă recurentul la 2975 lei

cheltuieli de judecată către intimatele M.R.L., M.V. și R.A.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

1 iulie 2010.