ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1530/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr.

1083/111/6/2009, petentii M.T. și M.F. au solicitat revizuirea deciziei

penale nr. 16070/55/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție și decizia nr. 458 din 31 martie 2009,

pronunțată de Curtea Constituțională a României.

În motivarea cererii s-a precizat

că cele două hotărâri judecătorești definitive rezolvă

în mod diametral opus o normă de drept procesual civil imperativă

constând în necesitatea încuviințării de către instanța de

executare a unei executări silite.

în referatul nr. 1083/lll/6/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a propus

respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întrucât problema

inconciliabilitătii nu poate fi pusă între o hotărâre judecătorească

penală și una civilă.

Curtea de Apel Timișoara, constatând

inaplicabilitatea cazului de revizuire invocat, întrucât nu pot fi

ireconciliabile o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și

Justiție și cealaltă aparținând Curții Constituționale

a României, prin sentința penală nr. 19/PI din 28 ianuarie 2010, a

respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de M.T.

și M.F.

Nemulțumiți aceștia,

invocând același temei legal, au făcut recurs pe care l-au înaintat

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins ca atare.

Cazurile de revizuire a unei

hotărâri judecătorești definitive sunt expres și limitativ

enunțate în art. 394 C. proc. pen., unul din ele fiind și cel care

vizează situația în care două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia [lit. e)].

Cazul pe care și-au bazat

petenții cererea și apoi recursul este inaplicabil în speța de

față, întrucât o hotărâre aparține Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, (decizia nr. 3987

din 3 decembrie 2008), iar cealaltă Curții Constituționale a

României (nr. 458 din 31 martie 2009) și e dată în materie civilă.

În aceste condiții, sentința

Curții de Apel Timișoara fiind legală și temeinică,

recursul revizuienților urmează a fi respins ca nefondat, cu

obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuienții M.T. și M.F. împotriva sentinței penale

nr. 19/PI din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurenții

revizuienți la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 aprilie 2010.