ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1481/2010

Asupra recursului de față, reține

următoarele :

Prin sentința nr. 6/COM/CC/2009,

Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

acțiunea formulată de reclamanta S.I.F.B.C. SA în contradictoriu cu pârâta SC A.H.SA.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că reclamanta, în calitate de acționar al pârâtei, a

atacat Hotărârile A.G.E.A. nr. 1 și 2 din 3 decembrie 2009, hotărâri prin care

s-a aprobat vânzarea imobilului în care se afla sediul social al pârâtei la

prețul minim de 1.489.000 EURO, fiind împuternicit administratorul să efectueze

demersurile vânzării inclusiv semnarea contractului de vânzare-cumpărare în

fața notarului.

Tribunalul a reținut că reclamanta a

invocat încălcarea nr. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată,

întrucât unul dintre cei doi secretari ai adunării nu avea calitatea de acționar,

pe de o parte, iar pe de altă parte cele două hotărâri sunt lovite de nulitate

absolută deoarece lipsesc pârâta de sediu social, ceea ce atrage inexistența

acesteia din punct de vedere juridic.

Instanța de fond a reținut că în

speță, nu sunt încălcate dispozițiile art. 129 din Legea nr. 31/1990, deoarece

secretarul adunării era angajat al pârâtei, conform înscrisului de la fila 46,

astfel încât devin incidente dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) din Legea

nr. 31/1990, conform cărora președintele adunării poate să desemneze dintre

angajații salariați unul sau mai mulți secretari.

Cât privește afectarea patrimoniului imobiliar

al pârâtei, tribunalul a reținut că din raportul întocmit de administratorul

unic rezultă vânzarea a fost gândită ca măsură pentru protejarea societății, în

ideea continuării activității acesteia, din acest raport și din procesul-verbal

al A.G.E.A. din 3 decembrie 2008, reieșind că se dorește achiziționarea unui

alt sediu funcțional, astfel încât firma să rămână și cu lichidități.

Prin decizia nr. 83/A/2009, Curtea de

Apel Alba Iulia a respins, apelul reclamantei ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea

de Apel a reținut că secretarul adunării a fost ales în unanimitate de către

acționarii prezenți, deci, inclusiv de către reclamantă, dispozițiile art. 129

nefiind de ordine publică, astfel încât eventualele neregularități la

constituirea adunării generale pot fi acoperite de participanții la adunarea

generală prin votul exprimat.

Întrucât compunerea secretariatului

adunării a fost votată în unanimitate, inclusiv de reclamantă, a fost acoperită

de viciile invocate de reclamantă care nu a făcut dovada prejudiciului suferit

datorită neregularității semnalate.

În ceea ce privește temerea reclamantei

față de pierderea sediului social, Curtea de apel a reținut că din

procesul-verbal al AGA reiese faptul că s-a decis cumpărarea unui alt sediu.

Prin recursul declarat împotriva acestei

decizii, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de apel a făcut o greșită

interpretare a legii, respectiv, a art. 129 din Legea nr. 31/1990, republicată,

ca urmare a confuziei făcute între secretarii adunării care se numesc dintre

acționari și, respectiv, secretarii tehnici ai adunării la care face referire

art. 129 alin. (5) din lege.

Recurenta a arătat că secretarii de

ședință se aleg, doar dintre acționari, neputând fi numiți de președintele

adunării întrucât ei verifică dacă au fost respectate cerințele prevăzute de

Legea nr. 31/1999, republicată și de actul constitutiv. Așadar, secretarii de

ședință sunt aleși, în timp ce secretarii tehnici sunt numiți de președintele

adunării, astfel încât prin înlocuirea secretarului de ședință cu secretarul

tehnic se aduce atingere dreptului acționarilor de a se asigura de legalitatea

ținerii adunării generale.

Recurenta a arătat că prin hotărârea A.G.E.A.

s-a decis înstrăinarea întregului patrimoniu al intimatei, respectiv sediul

social, fără a se stabili un alt sediu social al acesteia. Cum sediul social

este unul dintre elementele esențiale ale societății comerciale, rezultă că

intimata este lovită de nulitate absolută.

Recurenta a mai învederat că hotărârea A.G.E.A.

atacată încalcă interesul social al pârâtei, deoarece lipsește societatea de

întregul său patrimoniu imobiliar, sursă importantă a veniturilor sale.

Intimata a depus întâmpinare solicitând

respingerea recursului ca nefondat.

Examinând criticile de nelegalitate

invocate în prezentul recurs prin raportare la motivele deciziei atacate și la

probatoriile administrate, Curtea reține că recursul declarat este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Conform art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

republicată: „Adunarea generală va alege dintre acționarii prezenți, 1 până la

3 secretari(...)” iar conform art. 129 alin. (5) din aceeași lege:

„Președintele va putea desemna, dintre angajații societății, unul sau mai mulți

secretari tehnici, care să ia parte la executarea operațiunilor prevăzute la

alineatele precedente.”

Din interpretarea textelor de lege

citate, se desprinde concluzia că secretariatul adunării generale este alcătuit

din 1-3 secretari de ședință, aleși prin vot deschis dintre acționarii

societății și, respectiv, unul sau mai mulți secretari tehnici, care sunt

desemnați de președintele adunării, în ipoteza în care lucrările acesteia impun

participarea mai multor persoane la efectuarea activității de secretariat.

Așadar, numirea secretarilor tehnici este facultativă, rostul acestora fiind

acela de a participa de regulă la executarea garanțiilor ce cad în seama

secretarilor de ședință.

Înalta Curte mai reține că nerespectarea

dispoziției art. 129 alin. (5) în ceea ce privește calitatea de acționar a

secretarilor de ședință se sancționează cu nulitatea relativă iar nu absolută

cum greșit a arătat recurenta, prioritară pentru stabilirea naturii juridice a

formei de nulitate fiind natura înțelesului proteguit, care în contextul

art.129 din Legea nr.31/1990, republicată, este interesul particular al

participanților la adunarea generală cărora legea le oferă posibilitatea de a

alege prin vot deschis persoana care să exercite oficiul de secretar de

ședință.

Întrucât din procesul verbal al A.G.E.A. din

3 decembrie 2008 (filele 6 și urm. fond) reiese că secretarul M.C.G. propus de

președintele adunării a fost ales cu unanimitate de voturi între care și votul

exprimat de recurentă.

Înalta Curte reține că în mod legal

instanța de apel a apreciat că nulitatea relativă ca sancțiune a încălcării

art. 129 alin. (2) din lege a fost acoperită prin confirmare. În plus, se

reține că, dată fiind natura înțelesului protejat și, deci, natura nulității

care sancționează încălcarea acestei norme, în speță nu sunt întrunite nici

condițiile art. 132 din lege, întrucât recurenta și-a exprimat pozitiv votul cu

privire la alegerea secretariatului adunării, Înalta Curte reține ca nefondate

și motivele de recurs relative la pierderea patrimoniului imobiliar al

intimatei în întregime și, deci, nulitatea societății pentru lipsa sediului și,

respectiv, afectarea interesului social, întrucât prin hotărârea A.G.E.A. s-a

decis înstrăinarea sediului social actual pentru suma de 1.489.000 EURO și

mutarea locației sediului social într-un spațiu de dimensiuni potrivite

domeniului de activitate, operațiune ce urma să se facă cu banii obținuți din

vânzare (conform înscrisului de la fila 32 fond). Ca atare, măsura luată este

una de oportunitate, întrucât vizează eficientizarea activității societății

intimate, recurenta neputând proba prejudicierea intereselor sale sau ale altor

acționari ai intimatei. Nu se poate reține motivul expus relativ la nulitatea

societății pentru lipsa sediului social deoarece atrage altă sancțiune în

ansamblu reglementării din Legea nr. 31/1990, republicată.

În ceea ce privește afectarea intereselor

sociale prin înstrăinarea întregului patrimoniu imobiliar, Curtea reține că și

acest motiv este nefondat întrucât prin realizarea vânzării-cumpărării hotărâtă

în cadrul A.G.E.A., suma de 1.489.000 EURO încasată cu titlu de preț va intra

în patrimoniul societății intimate pe temeiul subrogației reale cu titlu particular.

Pentru considerentele mai sus invocate

reținând că instanțele de fond au făcut o corectă interpretare a legii în baza

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.I.F.B.C. SA ARAD împotriva deciziei comerciale nr. 83/A/2009 din

23 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie

2010.