ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 155/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Alba, la

data de 14 octombrie 2008, sub nr. 5622/107/2008, reclamanta SIF B.C. SA Arad a

solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC A.H. SA Alba - Iulia, instanța să

pronunțe o hotărâre prin care să dispună, în principal, constatarea nulității

absolute a hotărârilor A.G.E.A. SC A.H. SA, adoptate în ședința din data de 8

septembrie 2008 și, în subsidiar, anularea acestora, arătând că, prin

menționatele hotărâri, A.G.E.A. societății pârâte a aprobat următoarele: -

vânzarea imobilelor situate în Alba Iulia, în suprafață de 16.043 mp, la prețul

minim de 1.489.000 euro, conform raportului de evaluare; - achiziționarea prin

cumpărare a unui imobil format din teren cu construcții și mutarea sediului

societății în termen de aproximativ trei luni de la perfectarea vânzării

imobilelor de la pct. 1 al ordinii de zi, în vederea desfășurării activității;

- dobândirea - răscumpărarea - propriilor acțiuni ale societății prin cumpărare

directă de la acționarii acesteia, urmată de anularea lor cu îndeplinirea

procedurii prevăzute de art. 207 alin. (1) lit. c) și urm. din Legea nr. 31/1990;

- stabilirea numărului maxim de acțiuni pe care societatea urmează să le

răscumpere și stabilirea prețului de dobândire a propriilor acțiuni ale

societății ce urmează a se plăti acționarilor cedenți conform raportului de

evaluare întocmit de o societate de expertiză și evaluare autorizată de C.N.V.M.;

- stabilirea perioadei în care se va efectua plata acțiunilor de către

societate acționarilor cedenți în baza pct. 4 de pe ordinea de zi, cu condiția

efectuării operațiunii de vânzare și de încasare a prețului; - împuternicirea

administratorului unic pentru efectuarea tuturor demersurilor necesare

realizării celor arătate la pct. 2, 3 și 4 din ordinea de zi și împuternicirea

acestuia pentru reprezentarea societății și semnarea contractului de

vânzare-cumpărare în fața notarului public atât pentru operațiunea de vânzare

cât și pentru cea de dobândire prin cumpărare a unui nou spațiu în vederea mutării

sediului societății. Reclamanta a arătat, de asemenea, că, în calitate de

acționar la societatea pârâtă, a votat împotriva adoptării evocatelor hotărâri A.G.E.A.,

astfel cum rezultă și din procesul - verbal de ședință, apreciind că acestea

încalcă prevederile legale în materia societăților comerciale și anume:

- A.G.E.A. nu s-a întrunit cu respectarea

cvorumului statutar, acesta fiind de 70,42%, în loc de 75% din capitalul

social, ceea ce constituie motiv de nulitate absolută;

- Data de referință din convocator coincide

cu data în care a avut loc A.G.E.A., încălcându-se, astfel, prevederile art. 123

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, data de referință trebuind să fie anterioară

datei desfășurării A.G.E.A., astfel că adoptarea hotărârilor cu stabilirea incorectă

a datei de referință este lovită de nulitatea absolută;

- Urmare hotărârilor adoptate, societatea va

fi lipsită, chiar temporar, de sediul său social, element esențial pentru

existența sa, conform dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990,

ceea ce reprezintă motiv de nulitate absolută;

- A.G.E.A. a hotărât dobândirea propriilor

acțiuni de către societate, dar nu a respectat prevederile art. 103 ind. 1 din

Legea nr. 31/1990, prin neîntrunirea de către pârâtă a condițiilor stabilite de

precitatul text legal: A.G.E.A. nu a prevăzut durata pentru care este dată

autorizarea dobândirii acțiunilor, valoarea nominală a acțiunilor proprii

dobândite de societate depășește 10% din capitalul social subscris; profitul

societății aferent exercițiului financiar al anului 2007 nu este suficient

pentru acoperirea valorii necesară dobândirii propriilor acțiuni;

- Hotărârile A.G.E.A. sunt contrare

interesului social al societății pârâte, prin lipsirea sa de întregul său

patrimoniu imobiliar, sursă importantă a veniturilor sale. Reclamanta a arătat

că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 132 alin. (2) și (3) din Legea

societăților comerciale și, desigur, pe cele deja invocate în cuprinsul cererii

de chemare în judecată.

Prin sentința nr. 63 pronunțată la data de 3

decembrie 2008, Tribunalul Alba a respins acțiunea precizată, reținând, în

esență, respectarea dispozițiilor statutare și ale art. 117, art. 123 alin. (2),

art. 115 alin. (1) și (2), art. 207 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.

Prin decizia nr. 46, pronunțată la data de 20

mai 2009, Curtea de Apel Alba - Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat

de reclamanta SIF B.C. SA, împotriva sentinței primei instanțe, reținând, în

esență, că, prin exprimarea votului, reclamanta a acceptat că adunarea este

statutară, cvorumul fiind îndeplinit, că reprezentantul reclamantei a votat

pentru adoptarea hotărârilor 1, 4 și 5, nemaiputând, așadar, ataca hotărârile

respective, de asemenea, reținând și incidența, în speță, a dispozițiilor art. 104

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, precum și că operațiunea de reducere a

capitalului social prin dobândirea propriilor acțiuni conform dispozițiilor art.

207 alin. (1) lit. c) din această lege exclude operațiunea de răscumpărare de

la îndeplinirea condițiilor impuse de art. 103 ind. 1 din precitata lege, de

asemenea, că prin hotărârile adoptate s-au luat masuri de achiziționare a unui

nou sediu.

Împotriva evocatei hotărâri a declarat recurs

reclamanta SIF B.C. SA, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art.

304 C. proc. civ., apreciind că „toate punctele" A.G.E.A., adoptate în

ședința din data de 8 septembrie 2008 sunt nelegale, arătând, în esență, că

instanța de apel a interpretat greșit prevederile legale ce reglementează

condițiile de desfășurare a A.G.E.A., art. 115 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

stabilind doar o limită a cvorumului de prezență pentru desfășurarea adunărilor

generale de la care se poate deroga numai în sensul stabilirii unui cvorum mai

mare, astfel cum se prevede și în statutul SC A.H. SA, potrivit căruia, pentru

întrunirea valabilă a A.G.E.A. este necesar un cvorum de 75%, în caz contrar,

adunarea generală nefiind valabil constituită, ceea ce atrage nulitatea

hotărârii adoptate; de asemenea, prin hotărârea nr. 1 a A.G.E.A. din 3

decembrie 2008 s-a decis înstrăinarea întregului patrimoniu al societății,

respectiv a sediului social, fără a se stabili un nou sediu, ceea ce, potrivit art.

8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, duce la ipoteza că „prin hotărârile

A.G.E.A. atacate, societatea pârâtă este lipsită de unul dintre elementele

esențiale ale existenței sale juridice, pentru aceste motive, menționatele

hotărâri A.G.E.A. fiind lovite de nulitate absolută, de asemenea, contrare

interesului social al SC A.H. SA, lipsind-o de întregul său patrimoniu

imobiliar - sursă importantă a veniturilor sale -, recurenta, având în vedere

dispozițiile art. 129 alin. (2) și ale art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul

admiterii apelului, modificarea sentinței Tribunalului Aba, în sensul

admiterii, în totalitate, a acțiunii.

Recursul este nefondat.

În adevăr, în legătură cu activitatea

adunărilor generale, principala sursă a nulităților o constituie legea

societăților comerciale, ale cărei precitate texte recurenta - reclamantă a

încercat să le interpreteze într-un anume mod spre a-i permite demonstrarea

încălcării ori greșitei aplicări a acestora de către instanța de apel.

Așadar, este de observat că, în prezenta

pricină, hotărârile A.G.E.A. a căror nulitate absolută s-a cerut a fi

constatată au fost luate în limitele legii, cu speciala referire la întrunirea

cerințelor art. 115 din Legea societăților comerciale ce vizează condițiile de

cvorum și majoritate ale hotărârilor A.G.E.A., potrivit cărora, pentru

validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare este necesară, la

prima convocare, prezența acționarilor deținând cel puțin o pătrime din numărul

total de drepturi de vot, în actul constitutiv putând fi prevăzute cerințe de

cvorum și de majoritate mai mari, însă, cu necesara precizare, de a nu se

înțelege că, prin acestea, se pot stabili măsuri derogatorii de la dreptul

comun în materie de convocare A.G.E.A., această cerință legală, constatându-se

a fi fost îndeplinită la momentul adoptării hotărârilor A.G.E.A., astfel cum,

în mod just, a reținut și instanța de apel, contrar criticilor recurentei -

reclamante, cu atât mai mult cu cât acționarii prezenți au convenit reducerea

cvorumului stabilit de statutul societății de la 75% la 70,42% din capitalul

social, ceea ce nu încalcă dispozițiile legale imperative deja arătate, iar,

ipoteza nerespectării acestor cerințe are natura unei nulități relative,

nicidecum absolute, aspectele menționate vizând, în exclusivitate, raporturile

dintre acționari.

Mei criticile recurentei - reclamante

construite pe dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit

cărora hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot

fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul

Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care au votat

contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul - verbal al ședinței, nu

pot conduce la admiterea recursului, întrucât, se constată că menționatele

prevederi au primit o interpretare originală și în afara legii, recurentele

apreciind că acestea au în vedere conținutul hotărârilor adoptate, scopul lor

fiind de a împiedica eventuale comportamente neloiale ale acționarilor care,

votând într-un anumit fel, se răzgândesc ulterior și solicită anularea

hotărârii, aceste dispoziții neaplicându-se când se invocă nerespectarea celor

privitoare la modalitatea de ținere a adunării, mai exact la condițiile de

formă ale acesteia, respectiv, neîntrunirea cvorumului, relevanța, fiind,

exprimarea votului pozitiv al recurentei-reclamante cu referire la hotărârile A.G.E.A.

nr. 1, 4 și 5, ceea ce semnifică acceptarea de către însuși acest acționar a

caracterului statutar al adunării contestate.

Este de subliniat că, în raport cu

dispozițiile art. 129 alin. (2) din legea societăților comerciale, invocate de

către recurenta - reclamantă în cererea de recurs, potrivit cărora adunarea

generală va alege, dintre acționarii prezenți, 1 până la 3 secretari, care vor

verifica lista de prezență a acționarilor, indicând capitalul social pe care îl

reprezintă fiecare, procesul - verbal întocmit de secretarul tehnic pentru

constatarea numărului acțiunilor depuse și îndeplinirea tuturor formalităților

cerute de lege și de actul constitutiv pentru ținerea adunării generale, nu se

poate purcede la examinarea deciziei pronunțate în apel, întrucât, criticile

formulate din perspectiva acestui text legal se constată a fi pur enunțiative,

în lipsa unei dezvoltări corespunzătoare spre a permite instanței de recurs o

corectă și concludentă analiză.

De asemenea, nici critica privitoare la

neobservarea dispozițiilor art. 8 ind. 1 din Legea specială, conform cărora

datele de identificare ale unei societăți comerciale includ denumirea, sediul,

naționalitatea, numărul de înregistrare în registrul comerțului sau codul unic

de înregistrare, nu poate fi primită, întrucât, societatea pârâtă nu va fi

lipsită de existența sediului său, nici măcar pe o perioadă scurtă de timp, A.G.E.A.

hotărând nu numai înstrăinarea actualului sediu social, ci și achiziționarea

noului sediu, remarcând și împrejurarea că însăși recurenta a votat hotărârea nr.

1 prin care s-a aprobat menționata înstrăinare.

În consecință, față de cele de mai sus,

înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă

recursul declarat în prezenta cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SIF

B.C. SA Arad, împotriva deciziei Curții de Apel Alba Iulia nr. 46 din 20 mai

2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20

ianuarie 2010.