ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3495/2010

Asupra recursului de față: Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamantul T.Șt. a chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL solicitând ca prin hotărâre judecătorească, pârâta să fie obligată a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul apartament situat în Urziceni, Str. A.l. Cuza, Județul Ialomița. Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată. Prin sentința comercială nr. 753/ F din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, s-a admis acțiunea, pârâta fiind obligată să-i lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul apartament situat în municipiul Urziceni, Str. A.l.

Cuza, Județul Ialomița și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 33.849 lei. Împotriva sentinței comerciale nr. 753/ F din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița a declarat recurs pârâta

SC E. SRL.

La data de 17 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a calificat față de art. 2 pct. 1 C. proc. civ., calea de atac ca fiind apelul și prin decizia nr. 199 din 24 martie 2010, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, cu cheltuieli de judecată aferente. În pronunțarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele: - prin licitația de la 8 aprilie 2005 imobilul în litigiu a fost vândut către adjudecatoarea Ț.S.; - prin contractul de vânzare-cumpărare cu ipotecă nr. 704 din 20 februarie 2006 Ț.S. și Ț.I.

în calitate vânzători au vândut imobilul cumpărătoarei SC E. SRL; - prin decizia nr. 350/ R din 19 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, s-a admis recursul, s-a dispus anularea formelor executare întocmite în cauză de Biroul executorului judecătoresc C.R.U., respectiv procesul-verbal de licitație și de adjudecare încheiate la 8 aprilie 2005, tabloul de distribuire a preț precum și toate actele ulterioare; - prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1756 din 2 octombrie S.V.L., S.R. și S.Șt., în calități vânzători au vândut lui T.Șt. în calitate de cumpărător imobil situat în municipiul Urziceni, Str. Al.Cuza, pe Județul Ialomița; - în prezenta cauză sunt două titluri proprietate: contractul de vânzare-cumpărare cu ipotecă nr. 704 din 20 februarie autentificat la Biroul Notarului Public S.C.M.

și contractul de vânzare cumpărare nr. 1756 din 02 octombrie 2000 autentificat la Biroul Notarului Public T.; - comparând cele două titluri de proprietate, în mod corect a reținut Tribunalul Ialomița că titlul intimatului - reclamant este mai caracterizat deoarece provine de la adevăratul proprietar, în timp ce titlul apelantei pârâte provine de la un neproprietar. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC E. SRL Adâncata județul Ialomița. Recurenta-pârâtă își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vizează, în esență, următoarele aspecte: - intimatul T.Șt. nu mai are drept de proprietate asupra imobilului de la data de 8 aprilie 2005 când dreptul său de proprietate s-a transmis către Ț.S.

și Ț.I. care la rândul lor l-au transmis recurentei; - susținerea intimatului că titlul recurentei provine de la un neproprietar nu poate fi primită având în vedere că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare vânzătorul adjudecatar era proprietarul imobilului, reclamantul neuzând de dispozițiile art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ.; - acțiunea în revendicare trebuia respinsă întrucât reclamantul nu face dovada dreptului său de proprietate în patrimoniul său neexercitând acest drept; - pârâta s-a prevalat în apărare și de buna credință în accepțiunea art. 1898 alin. (1) C. civ. Recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Înalta Curte, în lipsa motivelor care pot fi încadrate în art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Este de observat că deși recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile invocate nu pot fi subsumate acestor motive de nelegalitate. În concret, recurenta nu a dezvoltat motivele invocate, conform cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., criticând în esență susținerile reclamantului, faptul că acesta nu a uzat de art. 404 2 alin. (1) C. proc. civ., probatoriul administrat în dovedirea dreptului de proprietate și nu modul în care instanța de control judiciar a interpretat și aplicat legea.

Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivelor de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de reclamanta – pârâtă SC E. SRL ADÂNCATA împotriva deciziei nr. 199 din 24 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2010.