ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3495/2010

Asupra recursului de față:

Deliberând asupra recursului de

față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul

Tribunalului Ialomița, reclamantul T.Șt. a chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL

solicitând ca prin hotărâre judecătorească, pârâta să fie obligată a-i lăsa în

deplină proprietate și liniștită posesie imobilul apartament situat în

Urziceni, Str. A.l. Cuza, Județul Ialomița.

Prin întâmpinarea formulată pârâta a

solicitat respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca

inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.

Prin sentința comercială nr. 753/ F

din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, s-a respins excepția

inadmisibilității cererii de chemare în judecată, s-a admis acțiunea, pârâta

fiind obligată să-i lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită

posesie imobilul apartament situat în municipiul Urziceni, Str. A.l. Cuza,

Județul Ialomița și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 33.849

lei.

Împotriva sentinței comerciale nr. 753/

F din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița a declarat recurs pârâta

SC E. SRL.

La data de 17 martie 2010, Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, a calificat față de art. 2 pct. 1 C.

proc. civ., calea de atac ca fiind apelul și prin decizia nr. 199 din 24 martie

2010, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, cu cheltuieli de judecată

aferente.

În pronunțarea acestei decizii

instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele:

- prin licitația de la 8 aprilie

2005 imobilul în litigiu a fost vândut către adjudecatoarea Ț.S.;

- prin contractul de vânzare-cumpărare

cu ipotecă nr. 704 din 20 februarie 2006 Ț.S. și Ț.I. în calitate vânzători au

vândut imobilul cumpărătoarei SC E. SRL;

- prin decizia nr. 350/ R din 19

aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, s-a admis

recursul, s-a dispus anularea formelor executare întocmite în cauză de Biroul

executorului judecătoresc C.R.U., respectiv procesul-verbal de licitație și de

adjudecare încheiate la 8 aprilie 2005, tabloul de distribuire a preț precum și

toate actele ulterioare;

- prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1756 din 2 octombrie S.V.L., S.R. și S.Șt., în calități

vânzători au vândut lui T.Șt. în calitate de cumpărător imobil situat în

municipiul Urziceni, Str. Al.Cuza, pe Județul Ialomița;

- în prezenta cauză sunt două

titluri proprietate: contractul de vânzare-cumpărare cu ipotecă nr. 704 din 20

februarie autentificat la Biroul Notarului Public S.C.M. și contractul de

vânzare cumpărare nr. 1756 din 02 octombrie 2000 autentificat la Biroul

Notarului Public T.;

- comparând cele două titluri de

proprietate, în mod corect a reținut Tribunalul Ialomița că titlul intimatului

- reclamant este mai caracterizat deoarece provine de la adevăratul proprietar,

în timp ce titlul apelantei pârâte provine de la un neproprietar.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC E. SRL Adâncata județul Ialomița.

Recurenta-pârâtă își subsumează

criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și vizează, în esență, următoarele aspecte:

- intimatul T.Șt. nu mai are drept

de proprietate asupra imobilului de la data de 8 aprilie 2005 când dreptul său

de proprietate s-a transmis către Ț.S. și Ț.I. care la rândul lor l-au transmis

recurentei;

- susținerea intimatului că titlul

recurentei provine de la un neproprietar nu poate fi primită având în vedere că

la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare vânzătorul adjudecatar era

proprietarul imobilului, reclamantul neuzând de dispozițiile art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.;

- acțiunea în revendicare trebuia

respinsă întrucât reclamantul nu face dovada dreptului său de proprietate în

patrimoniul său neexercitând acest drept;

- pârâta s-a prevalat în apărare și

de buna credință în accepțiunea art. 1898 alin. (1) C. civ.

Recurenta-pârâtă solicită admiterea

recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și, în rejudecare,

respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Înalta Curte, în lipsa motivelor

care pot fi încadrate în art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., a invocat excepția

nulității recursului, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Este de observat că deși recurenta

și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

criticile invocate nu pot fi subsumate acestor motive de nelegalitate. În

concret, recurenta nu a dezvoltat motivele invocate, conform cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., criticând în esență susținerile reclamantului, faptul că

acesta nu a uzat de art. 404

2

alin. (1) C. proc. civ., probatoriul

administrat în dovedirea dreptului de proprietate și nu modul în care instanța

de control judiciar a interpretat și aplicat legea.

Constatând că recurenta nu s-a

conformat obligației prevăzută de art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.,

potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivelor

de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va constata nulitatea cererii

de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii privind

recursul declarat de reclamanta – pârâtă SC E. SRL ADÂNCATA împotriva deciziei nr.

199 din 24 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 octombrie 2010.