ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2583/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Ialomița, reclamanta SC A.I. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC

N.L. SRL București să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie

terenul proprietatea sa și obligarea pârâtei S.M. de a achita reclamantei

despăgubiri reprezentând contravaloarea terenului vândut în raport de prețurile

practicate pe piața imobiliară, precum și spezele vânzării.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta S.M. un antecontract de vânzare

cumpărare ce a avut ca obiect suprafața de teren arabil prin care s-a obligat a

cumpăra, iar pârâta a vinde acest teren pentru prețul de 25.000 euro, urmând ca

actul autentic să se încheie cel mai târziu la 1 septembrie 2005.

Întrucât pârâta S.M.

nu s-a prezentat la notariat pentru încheierea actului de vânzare cumpărare,

reclamanta a chemat-o în judecată pe această pârâtă pentru ca instanța să

constate valabilitatea convenției de vânzare cumpărare și în consecință să

pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, iar Judecătoria Urziceni

a admis cererea, sentință rămasă irevocabilă.

La intabulare s-a

lovit de refuzul acesteia motivat de faptul că o altă persoană și-ar fi intabulat

dreptul de proprietate.

În subsidiar a

solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii bunului litigios.

Tribunalul Ialomița, secția

civilă, prin Sentința comercială nr. 219/F din 2 iunie 2009 a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamantă, a admis acțiunea în despăgubiri și a

obligat pârâta S.M. la plata valorii de piață a bunului revendicat și la

spezele vânzării bunului revendicat.

În considerentele

sentinței s-a reținut că la data de 1 iulie 2004 I.V. și S.M. au încheiat un

contract de schimb în urma căruia S.M. a devenit proprietara suprafeței de 19,390 m.p. contract constatat nul.

În paralel prin

contractul de vânzare cumpărare S.M. s-a obligat să înstrăineze terenul către SC

A.I. SRL, însă aceasta nu s-a mai prezentat la notariat, vânzătoarea valorificând

în instanță antecontractul.

În raport de această

situație de fapt, tribunalul a apreciat că proprietar al terenului în cauză

este SC N.L. SRL care a dobândit terenul de la R.S. hotărârea de constatare a

proprietății privind pe SC A.I. SRL nefiind opozabilă acesteia.

Ca atare cererea

reclamantei SC A. a fost admisă urmând a fi despăgubită cu contravaloarea

terenului litigios, fiind respinsă acțiunea în revendicare.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel pârâta S.M. și reclamanta SC A.I. SRL Chiajna, iar Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 102 din

data de 16 februarie 2010 a respins ca nefondate apelurile declarate.

Pentru a dispune

astfel, Curtea a apreciat că titlul reclamantei este reprezentat de o hotărâre

judecătorească care consfințește o vânzare care are la bază un contract de

schimb anulat, iar titlul prezentat de pârâta SC N.L. provine dintr-o

succesiune de vânzări în cadrul căreia primul autor este adevăratul proprietar

al terenului, curtea apreciind că titlul pârâtei este cel mai bine

caracterizat.

Curtea a înlăturat

argumentele reclamantei referitoare la prevederile Legii nr. 7/1996, întrucât a

apreciat că aceste dispoziții privesc opozabilitatea actului față de terți.

În ceea ce privește

motivele de apel formulate de pârâtă, Curtea a reținut că prețul integral al

vânzării a fost achitat de către cumpărătoare, astfel că aceasta este

îndreptățită să solicite restituirea acestui preț, constând în daune interese,

reprezentând diferența de preț pe care ar fi trebuit să o încaseze din

valorificarea terenului pe piața imobiliară dacă nu ar fi fost evinsă și a

spezelor suportate cu ocazia vânzării.

De asemenea a fost

înlăturată critica pârâtei privind buna credință a pârâtei.

Decizia sus

menționată a fost recurată de către pârâta S.M. în temeiul motivelor de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Ca o chestiune

prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11

și 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare

excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia

primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate

în fața instanțelor de judecată, și a reținut:

Art. 1 din Legea

146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile

și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare

de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele

fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în

mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în

cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se

anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile

legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta pârâtă S.M.

nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta

fiind citată pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010 cu mențiunea

de a achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar (fila 14

dosar recurs).

În raport de

împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit

mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 2 iulie

2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează

să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de

aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul

judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de pârâta S.M. împotriva Deciziei comerciale nr. 102 din data de 16

februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iulie 2010.