ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3948/2003

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul Colegiul Medicilor Dolj a

chemat în judecată în calitate de pârâtă, C.N.A.S., pentru ca instanța prin

sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 139/2003 emisă de

Președintele C.N.A.S.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că obligația reținută prin decizia atacată, în sensul de a se

contracta asigurarea de malpraxis numai cu anumite societăți de asigurare,

precum și cuantumurile asiguratorii și termenele de achitare, sunt nelegale și

contravin dispozițiilor legale din O.U.G. nr. 150/2002, care reglementează

asigurările de sănătate.

Curtea de Apel Craiova, prin

sentința civilă nr. 200/2003, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că prevederile deciziei nr. 139/2003 a C.N.A.S. sunt

legale, date în baza și în executarea legii și nu vatămă interesele

furnizorilor de servicii medicale aflați în contract cu C.A.S.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta C.N.A.S.

În motivarea recursului,

recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că nici o dispoziție din O.U.G. nr.

150/2002, nu impune furnizorului de servicii medicale să încheie contractul de

asigurare civilă, numai cu o anumită casă de asigurări și că C.N.A.S. nu are în

atribuțiile sale acreditarea societăților de asigurare civilă.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304-304

1

C. proc. civ., Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Decizia nr. 139 din 1 martie 2003

emisă de Președintele C.N.A.S., a fost dată în temeiul dispozițiilor legale

cuprinse în O.U.G. nr. 150/2002, privind organizarea și funcționarea sistemului

asigurărilor sociale de sănătate, respectiv în baza dispozițiilor art. 39 alin.

(2), art. 64 lit. e) și p) și art. 77 alin. (2) din acest act normativ.

Prin această decizie au fost stabilite un număr de 4

societăți de asigurare–reasigurare, acreditate să încheie asigurări de

răspundere civilă profesională cu furnizorii de servicii medicale și

farmaceutice, aflați în contract cu casele de asigurări de sănătate din

subordinea C.N.A.S.

Susținerea recurentei, în sensul că

prevederile acestei decizii vin în contradicție cu dispozițiile O.U.G. nr.

150/2002, este neîntemeiată, în raport cu dispozițiile art. 64 alin. (1) lit.

p) din acest act normativ.

Astfel, potrivit dispoziției legale

mai sus invocate, una din atribuțiile C.N.A.S. este și aceea de a „reglementa

în mod unitar sistemul de asigurări de răspundere civilă”, ceea ce presupune că

C.N.A.S. are drept prerogativă reglementarea sistemului de asigurări de

răspundere civilă.

În cadrul acestei

prerogative legale a fost emisă și decizia, a cărei anulare se solicită,

stabilirea unui număr limitat de societăți de asigurare-reasigurare fiind de

natură a oferi o garanție a suportării eventualelor daune, având în vedere

criteriile stabilite pentru acreditarea acestor societăți - art. 3 din Decretul

nr. 139/2002, Anexele 1-4).

Susținerea recurentei, în sensul că

nici o dispoziție legală nu prevedea obligarea încheierii contractelor de

asigurare civilă doar cu anumite societăți, este, de asemenea, neîntemeiată,

urmând a fi înlăturată ca atare.

În acest sens, potrivit

dispozițiilor art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 150/2002 privind organizarea și

funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate – „furnizorii de

servicii medicale sunt obligați să prezinte la încheierea contractului cu casa

de asigurări, asigurări de răspundere civilă în domeniul medical, în

concordanță cu tipul de furnizor. Societățile de asigurări care oferă asigurări

de răspundere civilă în domeniu medical, trebuie să fie autorizate și să posede

un contract de reasigurare”.

Rezultă astfel cu certitudine, din cuprinsul legii,

că furnizorii de servicii medicale nu pot încheia contracte de asigurări de

răspundere civilă cu orice societate de asigurare, ci numai cu acelea care

întrunesc condițiile prevăzute de lege.

În acest sens a fost emisă și

decizia nr. 139/2003 care face obiectul prezentei cauze.

În consecință, în raport cu cele mai

sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat, soluția pronunțată fiind legală și în deplină concordanță

cu dispozițiile legale aplicabile în materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Colegiul Medicilor Dolj, împotriva sentinței civile nr. 200 din 18 aprilie 2003

a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2003.