ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3948/2003

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul Colegiul Medicilor Dolj a chemat în judecată în calitate de pârâtă, C.N.A.S., pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 139/2003 emisă de Președintele C.N.A.S. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că obligația reținută prin decizia atacată, în sensul de a se contracta asigurarea de malpraxis numai cu anumite societăți de asigurare, precum și cuantumurile asiguratorii și termenele de achitare, sunt nelegale și contravin dispozițiilor legale din O.U.G. nr. 150/2002, care reglementează asigurările de sănătate.

Curtea de Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 200/2003, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prevederile deciziei nr. 139/2003 a C.N.A.S. sunt legale, date în baza și în executarea legii și nu vatămă interesele furnizorilor de servicii medicale aflați în contract cu C.A.S. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.N.A.S. În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că nici o dispoziție din O.U.G. nr. 150/2002, nu impune furnizorului de servicii medicale să încheie contractul de asigurare civilă, numai cu o anumită casă de asigurări și că C.N.A.S. nu are în atribuțiile sale acreditarea societăților de asigurare civilă.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304-304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente: Decizia nr. 139 din 1 martie 2003 emisă de Președintele C.N.A.S., a fost dată în temeiul dispozițiilor legale cuprinse în O.U.G. nr. 150/2002, privind organizarea și funcționarea sistemului asigurărilor sociale de sănătate, respectiv în baza dispozițiilor art. 39 alin. (2), art. 64 lit. e) și p) și art. 77 alin. (2) din acest act normativ. Prin această decizie au fost stabilite un număr de 4 societăți de asigurare–reasigurare, acreditate să încheie asigurări de răspundere civilă profesională cu furnizorii de servicii medicale și farmaceutice, aflați în contract cu casele de asigurări de sănătate din subordinea C.N.A.S.

Susținerea recurentei, în sensul că prevederile acestei decizii vin în contradicție cu dispozițiile O.U.G. nr. 150/2002, este neîntemeiată, în raport cu dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. p) din acest act normativ. Astfel, potrivit dispoziției legale mai sus invocate, una din atribuțiile C.N.A.S. este și aceea de a „reglementa în mod unitar sistemul de asigurări de răspundere civilă”, ceea ce presupune că C.N.A.S. are drept prerogativă reglementarea sistemului de asigurări de răspundere civilă. În cadrul acestei prerogative legale a fost emisă și decizia, a cărei anulare se solicită, stabilirea unui număr limitat de societăți de asigurare-reasigurare fiind de natură a oferi o garanție a suportării eventualelor daune, având în vedere criteriile stabilite pentru acreditarea acestor societăți - art. 3 din Decretul nr. 139/2002, Anexele 1-4).

Susținerea recurentei, în sensul că nici o dispoziție legală nu prevedea obligarea încheierii contractelor de asigurare civilă doar cu anumite societăți, este, de asemenea, neîntemeiată, urmând a fi înlăturată ca atare. În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate – „furnizorii de servicii medicale sunt obligați să prezinte la încheierea contractului cu casa de asigurări, asigurări de răspundere civilă în domeniul medical, în concordanță cu tipul de furnizor. Societățile de asigurări care oferă asigurări de răspundere civilă în domeniu medical, trebuie să fie autorizate și să posede un contract de reasigurare”.

Rezultă astfel cu certitudine, din cuprinsul legii, că furnizorii de servicii medicale nu pot încheia contracte de asigurări de răspundere civilă cu orice societate de asigurare, ci numai cu acelea care întrunesc condițiile prevăzute de lege. În acest sens a fost emisă și decizia nr. 139/2003 care face obiectul prezentei cauze. În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată fiind legală și în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Colegiul Medicilor Dolj, împotriva sentinței civile nr. 200 din 18 aprilie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2003.