ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5748/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A. SA Craiova a chemat în judecată A.V.A.S. și Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună obligarea acestora la diminuarea cu suma de 98.958 lei a obligațiilor de plată restante la data de 30 iunie 2003, la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate preluate de A.V.A.S. prin Protocolul de transfer nr. 41 din 17 noiembrie 2003, încheiat cu C.N.A.S. și C.A.S. Dolj. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în luna august 2003, la sediul societății a avut loc verificarea modului de constituire și virare a obligațiilor către F.A.S.S.

de către T.V., inspector de specialitate în cadrul Serviciului de Evidență și Urmărire a Colectării Serviciului de Evidență și Urmărire a Colectării Contribuției la Asigurările Sociale de Sănătate din cadrul C.A.S. Dolj. În luna septembrie 2003, la solicitarea societății de compensare a obligațiilor către bugetul F.A.S.S., constituite pentru sumele acordate cu titlu de compensații bănești, la disponibilizările din februarie 2002 și câștigate de foștii salariați în instanță, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, s-a efectuat un nou control de către D.G.F.P. Dolj, în urma căruia s-a încheiat procesul-verbal de control nr. 4228 din 21 octombrie 2003. Obligațiile compensate/ anulate prin acest proces verbal au fost aferente lunilor aprilie – mai 2003, respectiv lunile în care s-au efectuat plățile către foștii salariați, s-au constituit și virat obligațiile către F.A.S.S.

Cu ocazia inspecției fiscale efectuată de A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj în perioada 2005 – ianuarie 2006, organele de control au considerat că, în mod eronat, societatea a diminuat obligația către asigurările sociale de sănătate aferentă perioadei 1 iulie – 31 decembrie 2003 cu cele consemnate în procesul-verbal nr. 4228 din 21 octombrie 2003 deoarece acestea erau aferente perioadei aprilie – mai 2003 și ar fi trebuit să fie scăzute din obligațiile preluate de A.V.A.B., prevăzute în înștiințarea de plată din 18 noiembrie 2003. La 20 martie 2009, pârâta A.V.A.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței. La rândul său, pârâta C.A.S. Dolj a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte, excepția tardivității acțiunii și a inadmisibilității acesteia.

Prin sentința civilă nr. 639 din 23 martie 2009, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reținând întemeiată excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă. În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de C.N.S.A.S. și C.A.S. Dolj, instanța a reținut că excepțiile sunt nefondate, deoarece pârâtele sunt părți în protocolul nr. 41 din 17 noiembrie 2003 a cărui rectificare parțială se solicită pentru suma de 98.958 lei. Nici excepția tardivității acțiunii, în raport cu prevederile art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, nu a fost admisă, instanța reținând că aceasta este neîntemeiată, întrucât față de data la care a rămas definitivă sentința (20 februarie 2008), acțiunea reclamantei este formulată în termenul prevăzut de lege.

Acțiunea reclamantei, reține instanța, este însă, inadmisibilă, deoarece rectificarea protocolului încheiat cu pârâtele, se întemeiază pe motive care nu au mai fost invocate și nu au mai fost analizate de instanța investită cu soluționarea acesteia. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs SC A. Craiova SA, susținând, în esență, că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că solicitarea rectificării protocolului încheiat între părți se întemeiază pe motive care au mai fost invocate în fața instanțelor de judecată și care nu au fost analizate de instanța învestită, întrucât acțiunea a fost soluționată pe excepție. Apreciază recurenta că există contradicție vădită între situația de fapt și de drept reținută și considerentele hotărârii atacate și solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacată în sensul admiterii acțiunii.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Intimatele A.V.A.S. și Casa de Asigurări de Sănătate Dolj au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, susținând în esență, că, în ceea ce privește A.V.A.S., aceasta nu are atribuții privind rectificarea Protocolului nr. 23 din 14 noiembrie 2003, garantarea valabilității creanțelor transferate ca și legalitatea titlurilor de creanță și a titlurilor executorii aparținând celei de-a doua intimate, iar C.A.S. Dolj apreciind ca fiind corectă soluția instanței de fond, întrucât prin motivele invocate de recurenta-reclamantă se pune în discuție verificarea unui act administrativ fiscal, motive invocate în contestația împotriva raportului fiscal întocmit de A.N.A.F.

Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat. În mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind inadmisibilă acțiunea recurentei-reclamante întrucât obiectul acesteia, respectiv diminuarea cu suma de 98.958 lei a obligațiilor de plată restante la data de 30 iunie 2003 la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate preluate de A.V.A.S. prin Protocolul de Transfer nr. 41 din 17 noiembrie 2003 încheiat cu C.N.A.S. și C.A.S. Dolj, vizează în fapt acte administrativ-fiscale a căror modalitate de contestare obligatorie este reglementată de dispozițiile art. 175-188 C. proc.

fisc. Întrucât recurenta-reclamantă a atacat anterior actele administrativ fiscale, conform procedurii prevăzute de dispozițiile legale mai sus menționate și prin sentința nr. 237 din 10 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 851 din 29 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, actele administrativ fiscale au fost menținute, cererea recurentei-reclamante fiind respinsă pentru nerespectarea dispozițiilor art. 179 C. proc. fisc., în mod corect s-a reținut de către instanța de fond prin sentința atacată, inadmisibilitatea acțiunii formulate. În fapt, prin acțiunea promovată recurenta-reclamantă solicită anularea unor obligații fiscale stabilite prin acte administrativ fiscale care au rămas definitive, în temeiul altor dispoziții legale decât cele aplicabile, respectiv Codul de procedură fiscală.

Criticile recurentei cu privire la contradicția vădită din considerentele hotărârii atacate, nu pot fi reținute întrucât sunt nefondate, instanța de fond reținând în mod corect inadmisibilitatea acțiunii reclamantei în raport de natura juridică a actelor contestate, respectiv acte administrativ fiscale și de dispozițiile legii speciale aplicabile în cazul contestării acestora. Astfel fiind, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, urmând a fi menținută și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. Craiova SA împotriva sentinței civile nr. 102 din 2 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 decembrie 2010.