ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5748/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta SC A. SA Craiova a chemat în judecată

A.V.A.S. și Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâtele să dispună obligarea acestora la diminuarea cu suma

de 98.958 lei a obligațiilor de plată restante la data de 30 iunie 2003, la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate preluate de A.V.A.S. prin Protocolul de

transfer nr. 41 din 17 noiembrie 2003, încheiat cu C.N.A.S. și C.A.S. Dolj.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că, în luna august 2003, la sediul societății a avut loc verificarea

modului de constituire și virare a obligațiilor către F.A.S.S. de către T.V.,

inspector de specialitate în cadrul Serviciului de Evidență și Urmărire a

Colectării Serviciului de Evidență și Urmărire a Colectării Contribuției la Asigurările Sociale de Sănătate din cadrul C.A.S. Dolj.

În luna septembrie 2003, la

solicitarea societății de compensare a obligațiilor către bugetul F.A.S.S.,

constituite pentru sumele acordate cu titlu de compensații bănești, la

disponibilizările din februarie 2002 și câștigate de foștii salariați în

instanță, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, s-a efectuat

un nou control de către D.G.F.P. Dolj, în urma căruia s-a încheiat

procesul-verbal de control nr. 4228 din 21 octombrie 2003.

Obligațiile compensate/ anulate prin

acest proces verbal au fost aferente lunilor aprilie – mai 2003, respectiv

lunile în care s-au efectuat plățile către foștii salariați, s-au constituit și

virat obligațiile către F.A.S.S.

Cu ocazia inspecției fiscale

efectuată de A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj în perioada 2005 – ianuarie 2006,

organele de control au considerat că, în mod eronat, societatea a diminuat

obligația către asigurările sociale de sănătate aferentă perioadei 1 iulie – 31

decembrie 2003 cu cele consemnate în procesul-verbal nr. 4228 din 21 octombrie 2003

deoarece acestea erau aferente perioadei aprilie – mai 2003 și ar fi trebuit să

fie scăzute din obligațiile preluate de A.V.A.B., prevăzute în înștiințarea de

plată din 18 noiembrie 2003.

La 20 martie 2009, pârâta A.V.A.S. a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.

La rândul său, pârâta C.A.S. Dolj a formulat

întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a acestei

pârâte, excepția tardivității acțiunii și a inadmisibilității acesteia.

Prin sentința civilă nr. 639 din 23 martie 2009,

Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, reținând întemeiată excepția necompetenței

materiale invocată de pârâtă.

În ceea ce privește excepțiile lipsei calității

procesuale pasive invocate de C.N.S.A.S. și C.A.S. Dolj, instanța a reținut că

excepțiile sunt nefondate, deoarece pârâtele sunt părți în protocolul nr. 41

din 17 noiembrie 2003 a cărui rectificare parțială se solicită pentru suma de

98.958 lei.

Nici excepția tardivității acțiunii, în raport

cu prevederile art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, nu a fost admisă,

instanța reținând că aceasta este neîntemeiată, întrucât față de data la care a

rămas definitivă sentința (20 februarie 2008), acțiunea reclamantei este

formulată în termenul prevăzut de lege.

Acțiunea reclamantei, reține

instanța, este însă, inadmisibilă, deoarece rectificarea protocolului încheiat

cu pârâtele, se întemeiază pe motive care nu au mai fost invocate și nu au mai

fost analizate de instanța investită cu soluționarea acesteia.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs SC A. Craiova SA,

susținând, în esență, că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca

inadmisibilă, reținând că solicitarea rectificării protocolului încheiat între

părți se întemeiază pe motive care au mai fost invocate în fața instanțelor de

judecată și care nu au fost analizate de instanța învestită, întrucât acțiunea

a fost soluționată pe excepție.

Apreciază recurenta că există

contradicție vădită între situația de fapt și de drept reținută și

considerentele hotărârii atacate și solicită admiterea recursului și

modificarea sentinței atacată în sensul admiterii acțiunii.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Intimatele A.V.A.S. și Casa de Asigurări de

Sănătate Dolj au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea

recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate

de instanța de fond, susținând în esență, că, în ceea ce privește A.V.A.S.,

aceasta nu are atribuții privind rectificarea Protocolului nr. 23 din 14

noiembrie 2003, garantarea valabilității creanțelor transferate ca și

legalitatea titlurilor de creanță și a titlurilor executorii aparținând celei

de-a doua intimate, iar C.A.S. Dolj apreciind ca fiind corectă soluția

instanței de fond, întrucât prin motivele invocate de recurenta-reclamantă se

pune în discuție verificarea unui act administrativ fiscal, motive invocate în

contestația împotriva raportului fiscal întocmit de A.N.A.F.

Analizând sentința atacată, în raport de

criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în

temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză este nefondat.

În mod corect instanța de fond a apreciat ca

fiind inadmisibilă acțiunea recurentei-reclamante întrucât obiectul acesteia,

respectiv diminuarea cu suma de 98.958 lei a obligațiilor de plată restante la

data de 30 iunie 2003 la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate

preluate de A.V.A.S. prin Protocolul de Transfer nr. 41 din 17 noiembrie 2003

încheiat cu C.N.A.S. și C.A.S. Dolj, vizează în fapt acte administrativ-fiscale

a căror modalitate de contestare obligatorie este reglementată de dispozițiile

art. 175-188 C. proc. fisc.

Întrucât recurenta-reclamantă a

atacat anterior actele administrativ fiscale, conform procedurii prevăzute de

dispozițiile legale mai sus menționate și prin sentința nr. 237 din 10 iulie 2007

a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 851 din 29

februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, actele administrativ

fiscale au fost menținute, cererea recurentei-reclamante fiind respinsă pentru

nerespectarea dispozițiilor art. 179 C. proc. fisc., în mod corect s-a reținut

de către instanța de fond prin sentința atacată, inadmisibilitatea acțiunii

formulate.

În fapt, prin acțiunea promovată

recurenta-reclamantă solicită anularea unor obligații fiscale stabilite prin

acte administrativ fiscale care au rămas definitive, în temeiul altor

dispoziții legale decât cele aplicabile, respectiv Codul de procedură fiscală.

Criticile recurentei cu privire la

contradicția vădită din considerentele hotărârii atacate, nu pot fi reținute

întrucât sunt nefondate, instanța de fond reținând în mod corect

inadmisibilitatea acțiunii reclamantei în raport de natura juridică a actelor

contestate, respectiv acte administrativ fiscale și de dispozițiile legii

speciale aplicabile în cazul contestării acestora.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că soluția pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică,

urmând a fi menținută și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. Craiova SA împotriva

sentinței civile nr. 102 din 2 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

decembrie 2010.