ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1927/2005

ÎNALTA CURTE DE C.A.S.AȚIE ȘI

JUSTIȚIE

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

V.P., în contradictoriu cu C.A.S.

Dolj, a solicitat anularea notei de constatare nr. 17370 din 14 octombrie 2002,

obligarea pârâtei la plata sumei de 168.474.099 lei, sumă ce a fost reținută de

către C.A.S. Dolj și suma ce reprezintă reactualizarea la rata inflației, ce va

fi calculată la data plății sumei datorate, anularea adresei nr. 2114 din 14

aprilie 2003, primită la 21 aprilie 2003, prin care se comunică refuzul C.A.S.

Dolj, de a continua relațiile contractuale cu Cabinetul Medical Dr. V.E., în

anul 2003 și obligarea încheierii contractului de furnizare servicii medicale

pe anul 2003, existând act adițional din 6 ianuarie 2003.

Se mai solicită obligarea

pârâtei la achitarea serviciilor medicale pe care le-a prestat în baza actului

adițional încheiat la 6 ianuarie 2003, în perioada martie și aprilie 2003,

achitarea sumelor reprezentând servicii medicale și penalități pentru lunile

martie și aprilie, sume ce urmau să fie validate după încheierea contractului,

conform normelor în vigoare, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 89 din 26 februarie 2004, a

respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că decizia C.A.S. Dolj, prin care s-a soluționat contestația

reclamantei, împotriva notei de constatare din 14 octombrie 2002, a fost emisă

la 20 noiembrie 2002, primită de reclamantă la 25 noiembrie 2002, ori acțiunea

la instanță a fost formulată conform plicului, la 18 iulie 2003, cu depășirea

termenului de 15 zile prevăzut de art. 17 din Legea nr. 301/2002, a auditului

intern.

Considerând hotărârea

nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui și casarea

sentinței, cu trimitere spre rejudecare, întrucât decizia atacată nu i-a fost

comunicată, a cunoscut conținutul său la instanță, la 23 ianuarie 2004.

Recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 301/2002,

pentru aprobarea O.G. nr. 119/1999 privind auditul intern și controlul

financiar preventiv, se arată: alin. (7) al art. 26 va avea următorul cuprins:

„În cazul în care în urma

inspecției efectuată se constată abateri de la legalitate, care au produs

pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi

proces-verbal de inspecție. Împotriva procesului-verbal de inspecție se poate

formula contestație în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acestuia.

Contestația se va depune la structura care a efectuat inspecția. Contestațiile

vor fi soluționate prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de

la data înregistrării. Decizia este definitivă. Dacă prin soluționare,

contestația a fost respinsă, procesul-verbal de inspecție devine titlu

executoriu și va fi transmis, spre executare, organului fiscal în a cărui rază

teritorială își are domiciliul, contestatorul. Împotriva deciziei se poate

formula acțiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia,

conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările

ulterioare, la curtea de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul,

reclamantul”.

În cauză, decizia C.A.S.

Dolj prin care s-a soluționat contestația reclamantei, împotriva notei de

constatare din 14 octombrie 2002, a fost emisă la 20 noiembrie 2002 și primită

de reclamantă, la 25 noiembrie 2002, iar acțiunea a fost formulată la 18 iulie

2003, cu depășirea termenului legal.

Reclamanta-recurentă

cunoștea conținutul deciziei care i-a fost comunicată, întrucât o

individualizează în contestația depusă la C.A.S. Dolj, înregistrată la 20 decembrie 2002.

În consecință, soluția

instanței fiind legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.P., în calitate de reprezentant legal al Cabinetului Medical Ambulatoriu

de Specialitate Balneofizioterapie, împotriva sentinței nr. 89 din 26 februarie

2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2005.