ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1927/2005

ÎNALTA CURTE DE C.A.S.AȚIE ȘI

JUSTIȚIE Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: V.P., în contradictoriu cu C.A.S. Dolj, a solicitat anularea notei de constatare nr. 17370 din 14 octombrie 2002, obligarea pârâtei la plata sumei de 168.474.099 lei, sumă ce a fost reținută de către C.A.S. Dolj și suma ce reprezintă reactualizarea la rata inflației, ce va fi calculată la data plății sumei datorate, anularea adresei nr. 2114 din 14 aprilie 2003, primită la 21 aprilie 2003, prin care se comunică refuzul C.A.S. Dolj, de a continua relațiile contractuale cu Cabinetul Medical Dr.

V.E., în anul 2003 și obligarea încheierii contractului de furnizare servicii medicale pe anul 2003, existând act adițional din 6 ianuarie 2003. Se mai solicită obligarea pârâtei la achitarea serviciilor medicale pe care le-a prestat în baza actului adițional încheiat la 6 ianuarie 2003, în perioada martie și aprilie 2003, achitarea sumelor reprezentând servicii medicale și penalități pentru lunile martie și aprilie, sume ce urmau să fie validate după încheierea contractului, conform normelor în vigoare, cu cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 89 din 26 februarie 2004, a respins acțiunea, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că decizia C.A.S.

Dolj, prin care s-a soluționat contestația reclamantei, împotriva notei de constatare din 14 octombrie 2002, a fost emisă la 20 noiembrie 2002, primită de reclamantă la 25 noiembrie 2002, ori acțiunea la instanță a fost formulată conform plicului, la 18 iulie 2003, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 17 din Legea nr. 301/2002, a auditului intern. Considerând hotărârea nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui și casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare, întrucât decizia atacată nu i-a fost comunicată, a cunoscut conținutul său la instanță, la 23 ianuarie 2004. Recursul este nefondat. Prin Legea nr. 301/2002, pentru aprobarea O.G.

nr. 119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv, se arată: alin. (7) al art. 26 va avea următorul cuprins: „În cazul în care în urma inspecției efectuată se constată abateri de la legalitate, care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi proces-verbal de inspecție. Împotriva procesului-verbal de inspecție se poate formula contestație în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acestuia. Contestația se va depune la structura care a efectuat inspecția. Contestațiile vor fi soluționate prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării. Decizia este definitivă. Dacă prin soluționare, contestația a fost respinsă, procesul-verbal de inspecție devine titlu executoriu și va fi transmis, spre executare, organului fiscal în a cărui rază teritorială își are domiciliul, contestatorul.

Împotriva deciziei se poate formula acțiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, la curtea de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul, reclamantul”. În cauză, decizia C.A.S. Dolj prin care s-a soluționat contestația reclamantei, împotriva notei de constatare din 14 octombrie 2002, a fost emisă la 20 noiembrie 2002 și primită de reclamantă, la 25 noiembrie 2002, iar acțiunea a fost formulată la 18 iulie 2003, cu depășirea termenului legal. Reclamanta-recurentă cunoștea conținutul deciziei care i-a fost comunicată, întrucât o individualizează în contestația depusă la C.A.S. Dolj, înregistrată la 20 decembrie 2002. În consecință, soluția instanței fiind legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.P., în calitate de reprezentant legal al Cabinetului Medical Ambulatoriu de Specialitate Balneofizioterapie, împotriva sentinței nr. 89 din 26 februarie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2005.