ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1184/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1184/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 137,
pronunțată la data de 12 martie 2004, în dosarul nr. 92/A/2004, Curtea de Apel
Craiova, secția de contencios administrativ, judecând după casare cu reținere,
a respins acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Orășenesc Filiași care, în
contradictoriu cu C.A.S. Dolj, a cerut anularea parțială a notei de constatare
de audit nr. 18449 din 1 noiembrie 2002.
Pentru a pronunța această
soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin nota de constatare nr. 18449
din 1 noiembrie 2002, Serviciul de audit intern și control al C.A.S. Dolj a dispus
reținerea sumei de 272.397.404 lei, reprezentând contravaloarea unor servicii
medicale spitalicești anulate, drepturi salariale acordate nelegal, depășirea cheltuielilor
pentru convorbiri telefonice, contravaloarea unor alimente consumate
nejustificat, penalităților aferente.
Prin decizia nr. 22466 din
13 decembrie 2002, C.A.S. Dolj a respins contestația formulată de Centrul de
Sănătate Melinești, menținând măsurile stabilite prin nota de constatare nr. 18449
din 1 noiembrie 2002.
Împotriva acestei decizii a
formulat acțiune, Centrul de Sănătate Melinești, soluționată de Tribunalul Dolj,
prin sentința civilă nr. 288 din 9 aprilie 2003, care a fost casată prin
decizia nr. 782 din 7 octombrie 2003, de secția de contencios administrativ a
Curții de Apel Craiova care a reținut cauza, pentru rejudecare.
Rejudecând, secția de
contencios administrativ a respins acțiunea, cu motivarea că organul de control
și audit intern a stabilit în mod corect plata nelegală a sumelor contestate.
Împotriva acestei soluții a
formulat recurs, Spitalul Orășenesc Filiași, succesorul Centrului de Sănătate
Melinești, susținând în esență, următoarele:
în privința drepturilor
salariale acordate dr. M.A., în perioada 18 noiembrie 2001 - 19 iunie 2002, în
mod greșit a reținut instanța de fond, că au fost încălcate prevederile Legii nr.
145/1977;
în ceea ce privește
drepturile salariale, în sumă de 48.304.612 lei, acordate personalului medical
de la Centrul de Sănătate Melinești, în mod greșit a reținut instanța că nu s-a
efectuat activitatea, pentru că nu a fost semnată condica de prezență;
în privința sumei de
34.620.361 lei, reprezentând drepturile salariale acordate dr. S.A., în mod
greșit a reținut instanța de fond, că acesta nu ar fi avut un program zilnic
complet;
în privința reținerii
sumei de 77.499.100 lei, în mod greșit a reținut instanța, că această sumă a fost
plătită nelegal dr. K.A., care a avut aprobarea Direcției de Sănătate Publică
Olt, să participe 2 zile pe săptămână la perfecționarea pregătirii
profesionale.
Recursul este nefondat.
În ceea ce privește prima
critică, instanța de fond a reținut în mod corect că salarizarea dr. M.A. s-a
făcut cu încălcarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 74/1995, republicată,
deoarece, începând cu data de 18 noiembrie 2001, autorizația de liberă practică
a acesteia a expirat, acreditarea prevăzută de art. 31 și 36 din Legea nr. 145/1997,
putând fi dată legal, numai cu condiția deținerii autorizației de liberă
practică.
În ceea ce privește a
doua critică, referitoare la imputarea sumei de 48.304.612 lei, reprezentând
drepturi salariale plătite personalului medical, care nu a făcut dovada
prezenței la serviciu, instanța de fond a reținut în mod corect că dovada
prezenței la serviciu nu se poate face cu martori, ci, potrivit pct. 6 din Normele
generale de organizare și funcționare a unităților sanitare și art. 5 din Cap. IV
din R.O.I al Centrului de Sănătate Melinești, evidența și prezența se face pe
baza condicii de prezență, fiind obligatorie semnarea acesteia, zilnic, la
începerea programului și la terminarea acestuia.
Referitor la a treia
critică, rezultă că instanța de fond a reținut în mod corect că dr. S.A. a primit
drepturi salariale calculate pentru un program de 7 ore zilnic, deși pontajul era
făcut pentru un program zilnic de 6 ore.
În ceea ce privește ultima
critică, rezultă că instanța de fond a reținut corect că dr. K.A. a fost
salarizat nelegal de către Centrul de Sănătate Melinești, și pentru cele două
zile pe săptămână în care își desfășura activitatea la Spitalul de Urgență Craiova.
Or, potrivit art. 1 alin. (1)
din Legea nr. 14/1991, a salarizării, în vigoare la data respectivă, orice persoană
are dreptul la un salariu pentru muncă prestată în condițiile contractului de
muncă, iar dr. K.A. nu a prestat muncă în zilele respective, în favoarea Centrului
de Sănătate Melinești.
În concluzie, pentru
considerentul de mai sus, rezultă că motivele de recurs sunt nefondate, soluția
instanței de fond și actul administrativ contestat fiind legale și temeinice,
urmând ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Spitalul Orășenesc Filiași, județul Dolj, împotriva sentinței civile nr. 137
din 12 martie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,
ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 februarie 2005.