ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1184/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 137, pronunțată la data de 12 martie 2004, în dosarul nr. 92/A/2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, judecând după casare cu reținere, a respins acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Orășenesc Filiași care, în contradictoriu cu C.A.S. Dolj, a cerut anularea parțială a notei de constatare de audit nr. 18449 din 1 noiembrie 2002. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin nota de constatare nr. 18449 din 1 noiembrie 2002, Serviciul de audit intern și control al C.A.S. Dolj a dispus reținerea sumei de 272.397.404 lei, reprezentând contravaloarea unor servicii medicale spitalicești anulate, drepturi salariale acordate nelegal, depășirea cheltuielilor pentru convorbiri telefonice, contravaloarea unor alimente consumate nejustificat, penalităților aferente.

Prin decizia nr. 22466 din 13 decembrie 2002, C.A.S. Dolj a respins contestația formulată de Centrul de Sănătate Melinești, menținând măsurile stabilite prin nota de constatare nr. 18449 din 1 noiembrie 2002. Împotriva acestei decizii a formulat acțiune, Centrul de Sănătate Melinești, soluționată de Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 288 din 9 aprilie 2003, care a fost casată prin decizia nr. 782 din 7 octombrie 2003, de secția de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova care a reținut cauza, pentru rejudecare. Rejudecând, secția de contencios administrativ a respins acțiunea, cu motivarea că organul de control și audit intern a stabilit în mod corect plata nelegală a sumelor contestate.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Spitalul Orășenesc Filiași, succesorul Centrului de Sănătate Melinești, susținând în esență, următoarele: 1. în privința drepturilor salariale acordate dr. M.A., în perioada 18 noiembrie 2001 - 19 iunie 2002, în mod greșit a reținut instanța de fond, că au fost încălcate prevederile Legii nr. 145/1977; 2. în ceea ce privește drepturile salariale, în sumă de 48.304.612 lei, acordate personalului medical de la Centrul de Sănătate Melinești, în mod greșit a reținut instanța că nu s-a efectuat activitatea, pentru că nu a fost semnată condica de prezență; 3. în privința sumei de 34.620.361 lei, reprezentând drepturile salariale acordate dr. S.A., în mod greșit a reținut instanța de fond, că acesta nu ar fi avut un program zilnic complet; 4. în privința reținerii sumei de 77.499.100 lei, în mod greșit a reținut instanța, că această sumă a fost plătită nelegal dr.

K.A., care a avut aprobarea Direcției de Sănătate Publică Olt, să participe 2 zile pe săptămână la perfecționarea pregătirii profesionale. Recursul este nefondat. 1. În ceea ce privește prima critică, instanța de fond a reținut în mod corect că salarizarea dr. M.A. s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 74/1995, republicată, deoarece, începând cu data de 18 noiembrie 2001, autorizația de liberă practică a acesteia a expirat, acreditarea prevăzută de art. 31 și 36 din Legea nr. 145/1997, putând fi dată legal, numai cu condiția deținerii autorizației de liberă practică.

2. În ceea ce privește a doua critică, referitoare la imputarea sumei de 48.304.612 lei, reprezentând drepturi salariale plătite personalului medical, care nu a făcut dovada prezenței la serviciu, instanța de fond a reținut în mod corect că dovada prezenței la serviciu nu se poate face cu martori, ci, potrivit pct. 6 din Normele generale de organizare și funcționare a unităților sanitare și art. 5 din Cap. IV din R.O.I al Centrului de Sănătate Melinești, evidența și prezența se face pe baza condicii de prezență, fiind obligatorie semnarea acesteia, zilnic, la începerea programului și la terminarea acestuia. 3. Referitor la a treia critică, rezultă că instanța de fond a reținut în mod corect că dr.

S.A. a primit drepturi salariale calculate pentru un program de 7 ore zilnic, deși pontajul era făcut pentru un program zilnic de 6 ore. 4. În ceea ce privește ultima critică, rezultă că instanța de fond a reținut corect că dr. K.A. a fost salarizat nelegal de către Centrul de Sănătate Melinești, și pentru cele două zile pe săptămână în care își desfășura activitatea la Spitalul de Urgență Craiova. Or, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 14/1991, a salarizării, în vigoare la data respectivă, orice persoană are dreptul la un salariu pentru muncă prestată în condițiile contractului de muncă, iar dr. K.A. nu a prestat muncă în zilele respective, în favoarea Centrului de Sănătate Melinești. În concluzie, pentru considerentul de mai sus, rezultă că motivele de recurs sunt nefondate, soluția instanței de fond și actul administrativ contestat fiind legale și temeinice, urmând ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Spitalul Orășenesc Filiași, județul Dolj, împotriva sentinței civile nr. 137 din 12 martie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2005.