ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3408/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 36 din 13 iunie

2002, Colegiul jurisdicțional Dolj a respins actul de sesizare nr. 207/2002 al

Procurorului Financiar de pe lângă Camera de Conturi Dolj, privind obligarea

pârâților B.V., M.N., M.B., M.M., B.. S.Z., D.M. și L.I., la plata de despăgubiri

civile, în sumă de 71.979.411 lei către C.A.S. Dolj.

Hotărând astfel, colegiul

jurisdicțional a reținut că pârâții, în calitate de membrii ai Consiliului de

Administrație al C.A.S. Dolj, au adoptat legal hotărârea nr. 71/2000, privind

suportarea în limita unui plafon lunar de 6.000.000 lei, a contravalorii

convorbirilor telefonice efectuate cu telefoanele mobile particulare de către

ceilalți membri ai Consiliului de Administrație, care nu erau salariați ai

C.J.A.S.

Recursurile jurisdicționale declarate

împotriva acestei sentințe de Procurorul Financiar de pe lângă Camera de

Conturi Dolj și de C.A.S. Dolj, au fost admise prin decizia nr. 652 din 21

noiembrie 2002, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi,

astfel cum a fost rectificată în temeiul art. 281 și art. 281

3

C.

proc. civ., prin încheierea dată în ședința publică de la 13 ianuarie 2003.

Instanța de recurs jurisdicțional a

modificat sentința atacată, în sensul că a admis actul de sesizare al

Procurorului Financiar, nr. 9392/62/D/2001 și a obligat pârâții la plata de

despăgubiri civile, în sumă de71.979.412 lei, cu dobânda aferentă de 22,2%

anual de la data producerii pagubei și până la recuperarea integrală a pagubei.

În hotărârea instanței de recurs

jurisdicțional s-a constatat răspunderea pârâților pentru paguba produsă C.A.S.

Dolj, prin adoptarea hotărârii nr. 71/2000, cu încălcarea dispozițiilor art.

103 pct. 5 din O.U.G. nr. 30/1998, pentru modificarea și completarea Legii nr.

145/1997, care prevăd că membrii consiliului de administrație au dreptul numai

la indemnizațiile de ședință, fără a beneficia de alte drepturi sau facilități.

De asemenea, instanța de recurs jurisdicțional a constatat că suma de 1.200.000

lei, reprezentând cotizația către U.C.A.S. Ploiești a fost plătită nelegal,

nefiind prevăzută în buget și încălcându-se astfel dispozițiile art. 34 alin.

(5) din Legea nr. 72/1996.

Împotriva deciziei nr. 652 din 21

noiembrie 2002 și în baza art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată,

au declarat recurs pârâții, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică.

Recurenții au susținut că în baza

autonomiei conferite prin art. 62 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 și în

conformitate cu prevederile art. 1 din Statutul C.N.A.S. și art. 1 din Statutul

C.A.S. Dolj, au adoptat legal hotărârea nr. 71/2000, privind cheltuieli care se

încadrează în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2000, așa cum se

precizează în scrisoarea nr. 8427 din 11 aprilie 2001.

În același sens, recurenții au

arătat că cheltuielile pentru convorbirile telefonice au fost aprobate în

realitate prin hotărârea nr. 42 din 28 februarie 2000, în baza referatului nr.

1768 din 9 februarie 2000, întocmit de directorul general adjunct economic și

prin adresa nr. 920 din 22 martie 2000, C.N.A.S. a comunicat că hotărârea nu

este supusă aprobării, fiind adoptată în baza autonomiei de care beneficiază

C.A.S. Dolj.

Referitor la adresa nr. ET/3774/2001

a președintelui C.N.A.S., recurenții au arătat că a fost greșit avută în vedere

la soluționarea cauzei, întrucât nu poate fi aplicată retroactiv pentru

executarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2000.

Concluzia din decizia atacată

privind îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii lor juridice, a fost

criticată de recurenți, cu motivarea că nu s-a dovedit existența unei pagube și

că, prin adresa nr. 8427/2001 intimata C.A.S. Dolj a confirmat încadrarea

cheltuielilor aprobate în bugetul propriu pe anul 2000.

În ultimul motiv de recurs s-a

susținut că plata cotizației, în sumă de 1.200.000 lei, a fost legal aprobată,

încadrându-se în cheltuielile din bugetul propriu, aprobat fără obiecțiuni de

C.N.A.S.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs, pentru următoarele

considerente:

În art. 103 alin. (5) din O.G. nr.

30/1998 și ulterior, în art. 17 alin. (5) din O.U.G. nr. 180/2000, s-a prevăzut

că membrii Consiliului de Administrație al C.A.S. beneficiază de o indemnizație

lunară de 20% din salariul președintelui și respectiv, al directorului general al

C.J.A.S.

Recurenții au încălcat aceste

prevederi legale prin adoptarea hotărârii nr. 71 din 30 mai 2000, în care au

aprobat ca din bugetul casei județene să fie suportate pentru membrii

consiliului de administrație, cheltuieli cu telefoanele mobile personale, în

limita unui plafon lunar de 6.000.000 lei.

Susținerea recurenților că hotărârea

nr. 71 din 30 mai 2000 a fost legal adoptată, în cadrul autonomiei recunoscute

C.A.S., prin statutul său de funcționare, urmează a fi respinsă ca nefondată.

În art. 13 pct. 9 și 29

din Statutul C.A.S. Dolj sunt prevăzute atribuțiile Consiliului de

Administrație, de a propune spre aprobare C.N.A.S., nivelul cheltuielilor de

administrare, funcționare și de capital ale casei, ținând cont de dispozițiile

legale în vigoare și să aprobe indemnizațiile membrilor Consiliului de

Administrație, conform legii.

Recurenții nu au invocat un text de

lege care să prevadă în favoarea membrilor Consiliului de Administrație,

drepturi de natura celor pe care le-au aprobat în hotărârea nr. 71 din 30 mai

2000, astfel încât este lipsită de temei susținerea lor privind autonomia de a

decide categoria și valoarea cheltuielilor, care să fie suportate din bugetul

casei județene.

De asemenea, sunt nefondate

apărările din recurs privind legalitatea hotărârii nr. 71 din 30 mai 2000, față

de referatul nr. 1768 din 9 februarie 2000 și adresa nr. 920 din 22 martie

2000.

Referatul nr. 1768 din 9 februarie

2000 a fost întocmit de directorul economic al C.A.S. Dolj, în baza

procesului-verbal nr. 1408 din 2 februarie 2000, încheiat de Corpul de Control

al C.N.A.S., acte în care, contrar susținerilor recurenților, s-au constatat

cheltuieli exagerate cu telefoanele mobile ale conducerii instituției și s-a

propus limitarea convorbirilor telefonice pentru cele 6 telefoane mobile ale

instituției, la câte 200 minute fiecare.

Adresa nr. 920 din 22 martie 2000,

emisă de C.N.A.S., nu poate fi reținută ca dovadă pentru aprobarea

cheltuielilor înscrise nelegal de recurenți în bugetul casei județene, dat

fiind că acest înscris nu se referă la telefoanele mobile ale membrilor

consiliului de administrație, care nu erau salariați ai casei. În consecință,

actul respectiv are ca obiect cele 6 telefoane mobile ale instituției, situație

confirmată ulterior prin adresele nr. 8321 din 10 aprilie 2001 și nr. 11811 din

4 aprilie 2002.

Din acest punct de vedere, se

constată că este nefondată și apărarea privind respectarea Îndrumarului

elaborat de Ministerul Sănătății pentru încadrarea cheltuielilor pe articole și

alineate, deoarece cheltuielile cu telefoanele înscrise la art. 24 se referă la

cheltuielile cu telefoanele instituției și nu cuprind astfel de cheltuieli cu

telefoanele mobile particulare ale acelor membri ai consiliului de

administrație, care nu sunt și salariați ai casei județene.

Adresa nr. ET/3774 din 9 octombrie

2001, prin care Președintele C.N.A.S., ordonatorul principal de credite al

caselor județene de asigurări de sănătate, a precizat că membrii consiliului de

administrație nu au dreptul la plata convorbirilor telefonice din bugetul

instituției, nu a fost aplicată cu efect retroactiv, cum eronat au susținut

recurenții.

Răspunderea civilă delictuală a

recurenților a fost stabilită în raport cu dispozițiile legale, în vigoare la

data adoptării hotărârii nr. 71 din 30 mai 2000 și nu pe baza unui act

administrativ.

Întrunirea condițiilor legale pentru

angajarea răspunderii recurenților a fost, de asemenea, corect constatată de

instanța de recurs jurisdicțional, întrucât probele administrate în cauză fac

dovada faptei lor ilicite, pentru că au aprobat suportarea din bugetul casei a

altor cheltuieli, decât cele prevăzute expres în lege și au produs un

prejudiciu, la repararea căruia au fost obligați prin decizia atacată.

Împrejurarea că printr-o hotărâre

anterioară, hotărârea nr. 42 din 28 februarie 2000, Consiliul de Administrație

al C.A.S. Dolj a aprobat pentru fiecare consilier dreptul la 100 minute de

convorbiri telefonice, la telefoanele mobile personale, nu constituie o cauză

de exonerare de răspunderea stabilită în prezentul dosar și care s-a întemeiat

pe fapta ilicită a recurenților, de a aproba suportarea din bugetul casei a

unor cheltuieli fără temei legal.

Cu privire la suma de 1.200.000 lei,

reprezentând plata cotizației către U.C.A.S. Ploiești, instanța de recurs jurisdicțional

a stabilit corect răspunderea recurenților, pentru încălcarea prevederilor art.

34 alin. (5) din Legea nr. 72/1996, dat fiind că achitarea sumei respective a

fost aprobată, fără să fi fost înscrisă în bugetul casei județene.

De altfel, recurenții nici nu au

contestat această situație, susținând numai că suma plătită s-a încadrat în

totalul cheltuielilor aprobate prin bugetul pe anul 2000, ceea ce nu prezintă

relevanță sub aspectul răspunderii lor juridice.

În consecință, nefiind motive de

modificare sau de casare a deciziei nr. 652 din 21 noiembrie 2002, Curtea va

respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.B.,

M.M., B.V., B.A., M.N., S.Z., L.I. și D.M., împotriva deciziei nr. 652 din 21

noiembrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2003.