ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 208/2003

Asupra recursurile de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C.R.M.S. SRL Craiova a chemat în judecată pe pârâtele Primăria comunei Unirea și Consiliul Județean Dolj și a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 672.189.254 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții, reparații și amenajări pe care reclamanta le-a executat pentru Primăria comunei Unirea. Prin sentința nr. 182 din 22 februarie 2001, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată și le-a obligat pe pârâte, către reclamantă, la plata sumei de 597.297.537 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, 18.818.926 lei, reprezentând dobândă legală și 23.200.000 lei cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței pronunțate, instanța a reținut că între reclamantă și Primăria comunei Unirea s-a încheiat contractul nr. 563 din 1997, având ca obiect executarea de către reclamantă a unor lucrări la primărie, școală și amenajare piață, contract ce a fost prelungit prin actul adițional nr. 1 din 12 ianuarie 1998. Prin protocoalele încheiate, beneficiarul a recunoscut efectuarea lucrărilor, contravaloarea acestora, precum și nedecontarea integrală a lor.

S-a mai arătat că situațiile de lucrări și calculul prețurilor au fost avizate de Consiliul Județean Dolj, Direcția Tehnică, și, ulterior, verificate de Curtea de Conturi, iar în raportul de expertiză tehnică, întocmit în cadrul asigurării de dovezi, valoarea lucrărilor executate și avizate este de 884.066.719 lei, din care, la 31 decembrie 1999, se decontase suma de 265.609.849 lei, rămânând de decontat un rest de 618.456.870 lei, din care scăzându-se cota de organizare de șantier, s-a constatat că debitul neachitat este în sumă de 627.297.537 lei. Ca atare, instanța a apreciat întemeiată cererea de obligare a pârâtelor la plata contravalorii lucrărilor efectuate, respectiv la plata sumei precizate de 597.297.537 lei și la plata dobânzilor legale de 18.818.926 lei, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 23.200.200 lei.

Prin decizia nr. 11/A-C din 3 iunie 2002, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul declarat de Consiliul Județean Dolj împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte, acțiunea numai față de Primăria Unirea, pe care a obligat-o să-i plătească reclamantei suma de 528.802.870 lei, cu titlu de preț lucrări, în loc de 597.207.537 lei, menținând obligația acestei pârâte la plata celeilalte sume (dobândă). A respins acțiunea față de Consiliul Județean Dolj și a stabilit, în prima instanță, cheltuielile de judecată la 22.555.000 lei. A obligat-o pe intimată să le plătească apelantelor câte 2.452.500 lei cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în ce privește apelul pârâtei, Primăria comunei Unirea, că acesta este întemeiat în ce privește cuantumul valorii lucrărilor pe care le datorează reclamantei, deoarece prima instanță a obligat-o la plata sumei de 597.297.537 lei cu titlu de contravaloare lucrări, când, în protocolul din 31 decembrie 1999, s-a menționat că suma neplătită din prețul lucrărilor este de 528.802.870 lei. Referitor la apelul pârâtului, Consiliul Județean Dolj, s-a reținut că, fiind terț față de convenția în temeiul căreia se solicită despăgubiri, nu are calitate procesuală pasivă în cauză și nu poate fi obligat la plata sumelor cerute.

În consecință, a fost menținută hotărârea primei instanțe privind obligarea la plata contravalorii lucrărilor efectuate de reclamantă, dar numai de către pârâta primărie și în cuantum modificat, cum s-a arătat mai sus, a sumei reprezentând dobânzi legale și a cheltuielilor de judecată stabilite în primă instanță, conform art. 276 C. proc. civ., la suma de 22.555.000 lei. În temeiul art. 298 și 274 C. proc. civ., a fost obligată intimata la plata a câte 2.452.500 lei cheltuieli de judecată în apel pentru fiecare apelantă. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recursuri reclamanta, precum și cele două pârâte. Reclamanta-recurentă SC C.R.M.S. SRL Craiova critică hotărârea mai sus menționată, invocând prevederile art. 304 pct. 7 - 10 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că hotărârea este greșită sub aspectul respingerii acțiunii față de Consiliul Județean Dolj și în ce privește cuantumul contravalorii lucrărilor stabilite în sarcina Primăriei Unirea. Privind calitatea procesuală pasivă a Consiliului Județean Dolj, susține că eronat s-a considerat că nu are această calitate, atât timp cât s-a implicat conform legii în verificarea lucrărilor și a plăților și a fost chemat în judecată pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă. În ce privește cel de al doilea motiv de recurs, arată că, revăzând calculele, rezultă o valoare totală a lucrărilor de 892.709.386 lei, din care, dacă se scade suma de 119.644.000 lei, ce aparține beneficiarului și pe care nu a pretins-o, precum și suma încasată efectiv de reclamantă prin ordin de plată, respectiv, 69.396.500 lei, rămâne de plată suma de 703.668.886 lei.

Cum prin acțiune a cerut suma de 672.189.254 lei și în recurs nu-și poate majora pretențiile, solicită obligarea pârâtelor la plata acestei sume, cu dobânda legală și cheltuieli de judecată. Recurenta-pârâtă, Primăria Unirea, susține că instanța de apel a dat o decizie greșită, fără a se pronunța asupra unei probe ce era câștigată cauzei, respectiv, efectuarea expertizei tehnice, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, și, mai mult, a aplicat și legea greșit, încălcând o serie de principii de drept, dând o soluție greșită și subiectivă din punct de vedere al probității adevărului. Recurentul-pârât, Consiliul Județean Dolj, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 6, art. 274 alin. (2) și art. 277 C. proc.

civ., critică hotărârea instanței de apel numai cu privire la stabilirea cheltuielilor de judecată datorate de intimata-reclamantă față de el, susținând că, din eroare, instanța de apel a reținut că s-au efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 2.452.500 lei de către fiecare apelant, când, în realitate, el a achitat o taxă judiciară de timbru de 10.983.663 lei și timbrul judiciar de 50.000 lei, așa cum a fost obligat inițial de către curtea de apel, anterior primei strămutări a cauzei. Drept urmare, solicită modificarea deciziei instanței de apel, în sensul obligării intimatei-reclamante la plata sumei de 11.033.663 lei cheltuieli de judecată către el și a menținerii dispozițiilor recurate privind soluționarea pe fond a cauzei față de Consiliul Județean Dolj.

Recursurile declarate în cauză nu sunt fondate și urmează a fi respinse în consecință. Astfel, în ce privește recursul reclamantei, se rețin următoarele: Critica, vizând greșita respingere a acțiunii față de pârâtul, Consiliul Județean Dolj, pe motiv că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu este întemeiată, întrucât curtea de apel a reținut corect că acesta, nefiind parte în contractul pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile și având în vedere principiul relativității efectelor contractului, consacrat de art. 973 C. civ., fiind, deci, un terț față de raporturile contractuale încheiate între părțile în litigiu, nu poate avea calitate de parte în acest proces și nu îi poate fi angajată răspunderea.

Nici cea de a doua critică nu este întemeiată, deoarece contravaloarea lucrărilor efectuate de reclamantă și datorate de pârâta Primăria comunei Unirea a fost corect stabilită, având în vedere întregul material probator existent la dosarul cauzei, instanța de apel corectând și ultima eroare de calcul, în sensul luării în considerare a cuantumului sumei datorate și neplătite, așa cum a fost ea menționată de părți în protocolul din data de 31 decembrie 1999. Astfel fiind, o revenire asupra calculului contravalorii lucrărilor efectuate de reclamantă, stabilit de instanță urmare a probatoriului administrat la cererea recurentei-reclamante, care, revăzând calculele în această fază procesuală, consideră că pârâtele îi datorau o sumă mai mare, nu mai este posibilă, atât timp cât această critică nu a făcut obiectul examinării și celorlalte instanțe care s-au pronunțat în cauză, fiind pentru prima dată exprimată în recurs.

Referitor la criticile formulate de pârâta, Primăria Unirea, axate pe greșita și incompleta administrare a probelor absolut necesare pentru o justă dezlegare a pricinii, cu referire expresă la expertiza tehnică refuzată de instanță, cât și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente și încălcarea chiar a unor principii de drept, se reține, de asemenea, că nu sunt fondate. Curtea de Apel Pitești, căreia i-a revenit cauza spre soluționare, ca urmare a admiterii cererii de strămutare a dosarului de la Curtea de Apel Timișoara, a avut în vedere că această ultimă curte de apel menționată a dispus efectuarea unei expertize de evaluare a construcțiilor, iar față de actele existente la dosar și precizările părților, a dispus revenirea asupra acestei probe, în sensul respingerii ei.

Instanța, nici măcar în acest caz - cauză strămutată - dacă își motivează măsura luată, nu este obligată să administreze probe pe care nu le consideră utile cauzei, fiind suverană asupra propriilor aprecieri. Cum cauza a fost corect soluționată de către curtea de apel, nici celelalte critici legate de aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale și a principiilor de drept nu pot fi primite. În ce privește recursul pârâtului, Consiliul Județean Dolj, întrucât acesta nu a formulat nici o critică pe fondul cauzei, cerând, de altfel, menținerea hotărârii pronunțate de curtea de apel ca legală și temeinică și numai reconsiderarea cheltuielilor de judecată acordate, se reține că, față de complexitatea speței și soluționarea corectă a cauzei pe fond, nu se justifică casarea hotărârii pronunțate numai sub acest aspect, pârâta având posibilitatea să solicite cheltuielile de judecată pe care le consideră eronat neacordate pe calea unei acțiuni separate în justiție.

Față de cele mai sus arătate, vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate, în cauză, de părți, nefiind întrunite nici una din cerințele, prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ce pot conduce la casarea unei hotărâri și va fi menținută decizia pronunțată de curtea de apel ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.R.M.S. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 11/A-C din 3 iunie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții, Consiliul Județean Dolj și Primăria comunei Unirea, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2003.