ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 208/2003

Asupra recursurile de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta SC C.R.M.S. SRL Craiova a chemat în

judecată pe pârâtele Primăria comunei Unirea și Consiliul Județean Dolj și a

solicitat obligarea acestora la plata sumei de 672.189.254 lei, reprezentând

contravaloarea lucrărilor de construcții, reparații și amenajări pe care reclamanta

le-a executat pentru Primăria comunei Unirea.

Prin sentința nr. 182 din 22 februarie 2001,

Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea

precizată și le-a obligat pe pârâte, către reclamantă, la plata sumei de 597.297.537

lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, 18.818.926 lei,

reprezentând dobândă legală și 23.200.000 lei cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței pronunțate, instanța a

reținut că între reclamantă și Primăria comunei Unirea s-a încheiat contractul nr.

563 din 1997, având ca obiect executarea de către reclamantă a unor lucrări la

primărie, școală și amenajare piață, contract ce a fost prelungit prin actul

adițional nr. 1 din 12 ianuarie 1998.

Prin protocoalele încheiate, beneficiarul a

recunoscut efectuarea lucrărilor, contravaloarea acestora, precum și

nedecontarea integrală a lor.

S-a mai arătat că situațiile de lucrări și calculul

prețurilor au fost avizate de Consiliul Județean Dolj, Direcția Tehnică, și,

ulterior, verificate de Curtea de Conturi, iar în raportul de expertiză tehnică,

întocmit în cadrul asigurării de dovezi, valoarea lucrărilor executate și

avizate este de 884.066.719 lei, din care, la 31 decembrie 1999, se decontase

suma de 265.609.849 lei, rămânând de decontat un rest de 618.456.870 lei, din

care scăzându-se cota de organizare de șantier, s-a constatat că debitul

neachitat este în sumă de 627.297.537 lei.

Ca atare, instanța a apreciat întemeiată cererea de

obligare a pârâtelor la plata contravalorii lucrărilor efectuate, respectiv la

plata sumei precizate de 597.297.537 lei și la plata dobânzilor legale de

18.818.926 lei, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 23.200.200

lei.

Prin decizia nr. 11/A-C din 3 iunie 2002, Curtea de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul

declarat de Consiliul Județean Dolj împotriva sentinței mai sus menționate, pe

care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte, acțiunea numai față

de Primăria Unirea, pe care a obligat-o să-i plătească reclamantei suma de

528.802.870 lei, cu titlu de preț lucrări, în loc de 597.207.537 lei, menținând

obligația acestei pârâte la plata celeilalte sume (dobândă).

A respins acțiunea față de Consiliul Județean Dolj și

a stabilit, în prima instanță, cheltuielile de judecată la 22.555.000 lei.

A obligat-o pe intimată să le plătească apelantelor

câte 2.452.500 lei cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a

reținut, în ce privește apelul pârâtei, Primăria comunei Unirea, că acesta este

întemeiat în ce privește cuantumul valorii lucrărilor pe care le datorează

reclamantei, deoarece prima instanță a obligat-o la plata sumei de 597.297.537

lei cu titlu de contravaloare lucrări, când, în protocolul din 31 decembrie 1999,

s-a menționat că suma neplătită din prețul lucrărilor este de 528.802.870 lei.

Referitor la apelul pârâtului, Consiliul Județean

Dolj, s-a reținut că, fiind terț față de convenția în temeiul căreia se

solicită despăgubiri, nu are calitate procesuală pasivă în cauză și nu poate fi

obligat la plata sumelor cerute.

În consecință, a fost menținută hotărârea primei

instanțe privind obligarea la plata contravalorii lucrărilor efectuate de

reclamantă, dar numai de către pârâta primărie și în cuantum modificat, cum s-a

arătat mai sus, a sumei reprezentând dobânzi legale și a cheltuielilor de

judecată stabilite în primă instanță, conform art. 276 C. proc. civ., la suma

de 22.555.000 lei.

În temeiul art. 298 și 274 C. proc. civ., a fost

obligată intimata la plata a câte 2.452.500 lei cheltuieli de judecată în apel

pentru fiecare apelantă.

Împotriva deciziei curții de apel au declarat

recursuri reclamanta, precum și cele două pârâte.

Reclamanta-recurentă SC C.R.M.S. SRL Craiova critică

hotărârea mai sus menționată, invocând prevederile art. 304 pct. 7 - 10 C.

proc. civ. și susținând, în esență, că hotărârea este greșită sub aspectul

respingerii acțiunii față de Consiliul Județean Dolj și în ce privește cuantumul

contravalorii lucrărilor stabilite în sarcina Primăriei Unirea.

Privind calitatea procesuală pasivă a Consiliului

Județean Dolj, susține că eronat s-a considerat că nu are această calitate,

atât timp cât s-a implicat conform legii în verificarea lucrărilor și a

plăților și a fost chemat în judecată pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.

În ce privește cel de al doilea motiv de recurs,

arată că, revăzând calculele, rezultă o valoare totală a lucrărilor de

892.709.386 lei, din care, dacă se scade suma de 119.644.000 lei, ce aparține beneficiarului

și pe care nu a pretins-o, precum și suma încasată efectiv de reclamantă prin

ordin de plată, respectiv, 69.396.500 lei, rămâne de plată suma de 703.668.886

lei. Cum prin acțiune a cerut suma de 672.189.254 lei și în recurs nu-și poate majora

pretențiile, solicită obligarea pârâtelor la plata acestei sume, cu dobânda

legală și cheltuieli de judecată.

Recurenta-pârâtă, Primăria Unirea, susține că

instanța de apel a dat o decizie greșită, fără a se pronunța asupra unei probe

ce era câștigată cauzei, respectiv, efectuarea expertizei tehnice, hotărâtoare

pentru dezlegarea pricinii, și, mai mult, a aplicat și legea greșit, încălcând

o serie de principii de drept, dând o soluție greșită și subiectivă din punct

de vedere al probității adevărului.

Recurentul-pârât, Consiliul Județean Dolj,

întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 6, art. 274 alin. (2) și art. 277 C.

proc. civ., critică hotărârea instanței de apel numai cu privire la stabilirea cheltuielilor

de judecată datorate de intimata-reclamantă față de el, susținând că, din eroare,

instanța de apel a reținut că s-au efectuat cheltuieli de judecată în sumă de

2.452.500 lei de către fiecare apelant, când, în realitate, el a achitat o taxă

judiciară de timbru de 10.983.663 lei și timbrul judiciar de 50.000 lei, așa

cum a fost obligat inițial de către curtea de apel, anterior primei strămutări

a cauzei.

Drept urmare, solicită modificarea deciziei instanței

de apel, în sensul obligării intimatei-reclamante la plata sumei de 11.033.663

lei cheltuieli de judecată către el și a menținerii dispozițiilor recurate

privind soluționarea pe fond a cauzei față de Consiliul Județean Dolj.

Recursurile declarate în cauză nu sunt fondate și

urmează a fi respinse în consecință.

Astfel, în ce privește recursul reclamantei, se rețin

următoarele:

Critica, vizând greșita respingere a acțiunii față de

pârâtul, Consiliul Județean Dolj, pe motiv că acesta nu are calitate procesuală

pasivă în cauză, nu este întemeiată, întrucât curtea de apel a reținut corect

că acesta, nefiind parte în contractul pe care reclamanta și-a întemeiat

pretențiile și având în vedere principiul relativității efectelor contractului,

consacrat de art. 973 C. civ., fiind, deci, un terț față de raporturile

contractuale încheiate între părțile în litigiu, nu poate avea calitate de

parte în acest proces și nu îi poate fi angajată răspunderea.

Nici cea de a doua critică nu este întemeiată,

deoarece contravaloarea lucrărilor efectuate de reclamantă și datorate de

pârâta Primăria comunei Unirea a fost corect stabilită, având în vedere

întregul material probator existent la dosarul cauzei, instanța de apel

corectând și ultima eroare de calcul, în sensul luării în considerare a

cuantumului sumei datorate și neplătite, așa cum a fost ea menționată de părți

în protocolul din data de 31 decembrie 1999.

Astfel fiind, o revenire asupra calculului

contravalorii lucrărilor efectuate de reclamantă, stabilit de instanță urmare a

probatoriului administrat la cererea recurentei-reclamante, care, revăzând

calculele în această fază procesuală, consideră că pârâtele îi datorau o sumă

mai mare, nu mai este posibilă, atât timp cât această critică nu a făcut

obiectul examinării și celorlalte instanțe care s-au pronunțat în cauză, fiind

pentru prima dată exprimată în recurs.

Referitor la criticile formulate de pârâta, Primăria

Unirea, axate pe greșita și incompleta administrare a probelor absolut necesare

pentru o justă dezlegare a pricinii, cu referire expresă la expertiza tehnică

refuzată de instanță, cât și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente

și încălcarea chiar a unor principii de drept, se reține, de asemenea, că nu

sunt fondate.

Curtea de Apel Pitești, căreia i-a revenit cauza spre

soluționare, ca urmare a admiterii cererii de strămutare a dosarului de la

Curtea de Apel Timișoara, a avut în vedere că această ultimă curte de apel

menționată a dispus efectuarea unei expertize de evaluare a construcțiilor, iar

față de actele existente la dosar și precizările părților, a dispus revenirea asupra

acestei probe, în sensul respingerii ei. Instanța, nici măcar în acest caz -

cauză strămutată - dacă își motivează măsura luată, nu este obligată să

administreze probe pe care nu le consideră utile cauzei, fiind suverană asupra propriilor

aprecieri.

Cum cauza a fost corect soluționată de către curtea

de apel, nici celelalte critici legate de aplicarea și interpretarea

dispozițiilor legale și a principiilor de drept nu pot fi primite.

În ce privește recursul pârâtului, Consiliul Județean

Dolj, întrucât acesta nu a formulat nici o critică pe fondul cauzei, cerând, de

altfel, menținerea hotărârii pronunțate de curtea de apel ca legală și

temeinică și numai reconsiderarea cheltuielilor de judecată acordate, se reține

că, față de complexitatea speței și soluționarea corectă a cauzei pe fond, nu

se justifică casarea hotărârii pronunțate numai sub acest aspect, pârâta având

posibilitatea să solicite cheltuielile de judecată pe care le consideră eronat

neacordate pe calea unei acțiuni separate în justiție.

Față de cele mai sus arătate, vor fi respinse, ca

nefondate, recursurile declarate, în cauză, de părți, nefiind întrunite nici

una din cerințele, prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ., ce pot conduce la casarea unei hotărâri și va fi menținută decizia

pronunțată de curtea de apel ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.R.M.S.

SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 11/A-C din 3 iunie 2002 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții,

Consiliul Județean Dolj și Primăria comunei Unirea, împotriva aceleiași

decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie

2003.