ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4334/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 aprilie 2000 reclamantă S.C. G.L.V. F. S.R.L. Craiova a chemat în judecată pe pârâta S.C. R. S.A. Tg.Jiu pentru a se constata rezilierea contractului de vânzare – cumpărare nr. 7701 din 27 noiembrie 1998 și a fi obligată pârâta la restituirea prețului vânzării de 1.697.266.000 lei, plus dobânda legală calculată de la data încheierii contractului – 27 noiembrie 1998, până la zi, precum și la plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate de reclamantă, de 2 miliarde lei, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a cumpărat de la pârâtă, în urma unei licitații, un atelier de prelucrare a lemnului situat în comuna Cerăț, dar după aproximativ un an a primit o somație pentru evacuarea spațiului de la proprietarul real al imobilului, V.A.A.E.

care-l dobândise în mod irevocabil în urma unei acțiuni în revendicare. Întrucât la data cumpărării, pârâta cunoștea situația juridică a imobilului, reclamanta a solicitat aplicarea art. 9 – pactul comisoriu din convenția părților și repunerea acestora în situația anterioară, precum și plata contravalorii îmbunătățirilor. Prin sentința nr. 578 din 24 noiembrie 2000 Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea reclamantei astfel cum a fost precizată, a constatat rezoluționat parțial contractul de vânzare – cumpărare nr. 7701/1998, pârâta fiind obligată să restituie reclamantei suma de 693.479.624 lei cu titlu de contravaloare teren și construcții revendicate de V.A.A.E.

și să plătească dobânda legală aferentă acestei sume, începând de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la executare. Totodată, pârâta a fost obligată la plata sumei de 2.740.294.441 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse construcțiilor în litigiu, plus 73.090.000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. R. S.A. Târgu Jiu iar prin decizia nr. 947 din 3 octombrie 2001 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul societății pârâte și a schimbat în parte sentința tribunalului în sensul că a constatat rezoluționat parțial contractul nr. 7701/1998 cu privire la obiectivele cumpărate, reținute în expertiză iar pârâta a fost obligată să restituie societății comerciale reclamantă, cu titlu de despăgubiri, suma de 900.000.000 lei, cu dobânda legală la nivelul ratei de scont a B.N.R.

de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plată. S-a respins acțiunea în ceea ce privește contravaloarea îmbunătățirilor și s-au menținut dispozițiile sentinței în legătură cu cheltuielile de judecată. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de apel a avut în vedere situația intervenită anterior introducerii acțiunii, respectiv încheierea actului de vânzare – cumpărare pentru terenul și construcțiile în litigiu cu evingătoarea V.A.A.E., pentru suma de 900.000.000 lei, precum și împrejurarea că, în prezent toate îmbunătățirilor îi profită. Cu actul înregistrat la 4 decembrie 2001 reclamanta S.C .G.L.V. F. S.R.L.

din comuna Cerăț, Dolj a formulat recurs susținând următoarele: - instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu interpretarea greșită a legii deoarece pârâta a fost obligată să restituie doar prețul terenului și al construcțiilor, fără să se acorde și contravaloarea îmbunătățirilor; - bunurile în litigiu au primit îmbunătățiri anterior dobândirii imobilelor de către reclamantă, fiind evidentă reaua credință a societății comerciale pârâtă căreia i s-a creat o situație mai bună în apel; - instanța de apel a reținut o situație de fapt eronată deoarece promisiunea de vânzare – cumpărare este ulterioară introducerii acțiunii; - în mod eronat a fost motivată respingerea capătului de cerere pentru îmbunătățiri prin aceea că acestea s-au adus la construcțiile ce aparțineau reclamantei.

La 4 decembrie 2001 a formulat motive de recurs și pârâta S.C. R. S.A. Tg.Jiu criticând hotărârea curții de apel în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și susținând că, din eroare s-a considerat că terenul aferent construcțiilor este de 43.904,93 mp, când, în realitate, terenul revendicat de V.A.A.E. avea numai 1212 mp, lucru ce trebuia menționat în mod expres în hotărâre. Recursul reclamantei este nefondat, iar recursul pârâtei va fi anulat ca netimbrat. În ceea ce privește recursul formulat de reclamantă, deși acesta cuprinde mai multe critici, toate converg către un singur motiv și anume cel legat de neacordarea despăgubirilor pentru îmbunătățirile aduse construcției. În realitate, instanța de apel a considerat în mod justificat că, atâta timp cât în prezent proprietar al unei părți din teren și a construcțiilor în litigiu este S.C.

G.L.V. F. S.R.L., contravaloarea îmbunătățirilor este înglobată în mod necesar în bunurile imobile respective și îi profită societății comerciale reclamantă. Sub acest aspect, sunt nerelevante împrejurările învederate de reclamantă legate de momentul efectuării îmbunătățirilor sau al încheierii actelor de vânzare – cumpărare, esențială fiind existența ca atare a îmbunătățirilor aduse de reclamantă propriului său bun. În fine, faptul că după judecarea apelului s-a creat pârâtei o situație mai bună nu contravine principiilor de drept procesual, curtea de apel soluționând o cale de atac exercitată de societatea comercială pârâtă, cu evocarea fondului. Pentru aceste considerente, recursul reclamantei va fi respins conform art. 312 C. proc.

civ. Cât privește recursul societății comerciale pârâtă, acesta va fi anulat, ca netimbrat. În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (astfel cum au fost actualizate prin H.G. nr. 752/1999), acțiunile și cererile evaluate în bani se taxează în funcție de valoare, iar potrivit O.G. nr. 32/1995, cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează cu 50.000 lei timbru judiciar dacă valoarea litigiului depășește 100 milioane lei. De asemenea, conform art. 11 alin. (1) din legea citată, cererile pentru exercitarea căilor ordinare de atac se taxează cu 50 % din taxa de la fond, situație în care recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita 13.822.500 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar.

Până la termenul de judecată nu s-au achitat nici una din aceste taxe, motiv pentru care recursul va fi anulat ca netimbrat conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Anulează recursul declarat de pârâta S.C. R. S.A. Tg. Jiu, împotriva deciziei nr. 947 din 3 octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca netimbrat. Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. C.G.L.V. F. S.R.L. comuna Cerăț, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 noiembrie 2003.