ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1597/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. 1403 la data de 13 iulie 2000,

reclamanta SC A.U. SRL Craiova a solicitat instanței de judecată ca, în

contradictoriu cu pârâtul R.D., să pronunțe o hotărâre prin care să dispună

obligarea acestuia la plata sumei de 20.500.000 lei despăgubiri civile și a

sumei de 12.000.000 lei majorări de întârziere.

În susținerea pretențiilor deduse

judecății, reclamanta invocă faptul că între părți a existat o convenție,

potrivit căreia reclamanta a cumpărat de la pârât o magazie cu anexe pentru

care a plătit 150.000.000 lei și a vândut un autoturism, marca Ford Sierra,

unui terț indicat de pârât, iar în luna noiembrie 1998, părțile au convenit

retrocedarea magaziei și autoturismului, care valora 171.000.000 lei, conform

convenției părților, rămânând un rest de plată de 20.500.000 lei – pe care

pârâtul nu le-a mai achitat.

Prin sentința nr. 1152 din 29 august

2000, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la plata sumei de 31.500.000

lei, reprezentând despăgubiri civile și 2.825.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond reține dispozițiile art. 225 C. proc. civ. și ale art. 274 C. proc. civ.

Împotriva hotărârii instanței de

fond a declarat apel pârâtul R.D.

Prin decizia nr. 1544 din 21 noiembrie

2000, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a anulat, ca netimbrat, apelul

pârâtului.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs pârâtul R.D., întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304

pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Recursul pârâtului este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, din actele

dosarului se constată că, în mod corect, instanța de apel a anulat, ca

netimbrat, apelul pârâtului, în considerarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr.

146/1997, coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din aceeași lege,

modificată și completată, precum și în baza dispozițiilor art. 3 din O.G. nr. 32/1995,

modificată, întrucât, pârâtul, deși legal citat cu mențiunea de a depune taxa

judiciară de timbru și timbru judiciar datorate, nu și-a îndeplinit obligația

de plată a taxelor de timbru până la primul termen de judecată de la 21

noiembrie 2000, când procedura s-a constatat a fi legal îndeplinită.

Așa fiind, Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 14 martie 2003.