ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 876/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 28 martie 2001, reclamanta SC S.L. SRL Coșoveni – Dolj a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Dolj și Administrația Finanțelor Publice Craiova, anularea procesului-verbal de

control din 4 octombrie 2000, emis de a doua pârâtă și a deciziei nr. 80 din 31

iulie 2001, a primei autorități administrative pârâte.

Motivându-și acțiunea, reclamanta a

arătat că prin actele contestate s-au stabilit și menținut în sarcina sa,

obligații fiscale, în sumă totală de 416.033.186 lei, din care 252.442.343 lei,

impozit pe profit; 162.590.843 lei, majorări de întârziere aferente și

1.000.000 lei, amendă contravențională.

Organul de control, ca și cel care a

soluționat recursul grațios, au considerat în mod greșit ca fiind

nedeductibile, o serie de sume, cu consecința majorării masei veniturilor

impozabile și a impozitului pe profit.

Astfel, sumele reprezentând chiria

plătită pentru spațiul de depozitare din Șimnic, sunt, în opinia sa,

deductibile din punct de vedere fiscal, întrucât sunt justificate prin

existența unui contract de închiriere, iar spațiul a fost utilizat pentru

depozitarea substanțelor nutritive, necesare creșterii păsărilor – care

constituie obiectul de activitate al firmei.

Aceeași situație este și în cazul

cheltuielilor cu combustibilul, care a fost utilizat la autoturismele cu care

s-au transportat animalele spre locurile de vânzare, existând la dosarul

fiscal, facturi și chitanțe justificative.

Nici în cazul cheltuielilor cu mortalitățile

nu poate fi însușit punctul de vedere al organelor fiscale, întrucât Decretul

Consiliului de Stat nr. 50/1982 (care stabilea procentul de 5%, admisibil, la

cheltuielile cu mortalitățile și care se pretinde că s-ar fi încălcat) a căzut

în desuetudine și nu-i este aplicabil oricum , deoarece se referă doar la

unitățile agricole socialiste de stat și cooperatiste.

Cât privește suma de 1.182.932.787

lei, a fost corect înregistrată în contabilitate, fiind o înregistrare

intermediară în cadrul notelor contabile și a fost greșit interpretată în

actele contestate, extrasă fiind din contextul înregistrărilor contabile.

Pârâtele au greșit și cu privire la

suma de 53,604.698 lei ,reprezentând diferențe, care a fost bine înregistrată

în contabilitate, organele de control considerând-o eronat, nedeductibilă.

Tot deductibile sunt și sumele

reprezentând cheltuieli facturate în baza contractului de colaborare încheiat

cu SC R. SRL Vâlcea, precum și contravaloarea onorariului achitat unei persoane

fizice independente, care desfășoară activitate autorizată și pentru care nu

trebuia reținut impozitul pe venit.

De asemenea, s-au apreciat eronat ca

fiind nedeductibile, cheltuielile de transport și cazare, efectuate în vederea

încheierii unor contracte cu partenerul extern, deoarece și acestea s-au

efectuat în interesul firmei.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 874 din 19 decembrie 2001, a admis

acțiunea, a anulat în parte procesul-verbal de control și decizia contestată și

a exonerat reclamanta de răspundere în parte, urmând ca aceasta să rămână să

plătească suma de 6.398.250 lei și majorări de 4.683.591 lei.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a dispus, pe lângă administrarea probei cu înscrisuri, și efectuarea

unei expertize contabile, însușindu-și concluziile raportului întocmit de

expert.

S-a reținut, astfel, că existând un

contract de închiriere, fiind emise facturi de plată a chiriei și spațiul fiind

necesar desfășurării activității, cheltuiala respectivă este deductibilă

fiscal.

Sumele reprezentând cheltuieli cu

combustibilul, au fost înregistrate în contabilitate, conform reglementărilor

legale, pe baza facturilor și chitanțelor corect întocmite.

Cheltuielile reprezentând

contravaloarea mortalităților la păsări, sunt deductibile fiscal, pentru că

reprezintă o pierdere rezultată în procesul de producție. Nu sunt incidente

prevederile Decretului nr. 50/1982 și întrucât o altă normă legală în materie

nu este editată, rezultă că trebuie deduse în întregime aceste cheltuieli.

Referitor la suma de 1.182.932.787

lei, reprezentând costul efectiv al păsărilor din producție, instanța fondului

a redat opinia expertului, potrivit căreia prin înregistrarea în conturi

diferite nu a fost influențat rezultatul financiar, respectiv venitul

impozabil, împrejurare care nu a fost contestată de către organul de control.

În legătură cu suma reprezentând

diferența dintre cheltuielile cu furaje și venitul cu producția stocată, s-au

redat ca atare concluziile expertului contabil, cum că au fost corect

înregistrate, la baza înregistrărilor fiind documentele doveditoare ale

achiziției de furaje și de distribuire a acestora în procesul de producție.

Împotriva sentinței au declarat

recurs, în termen legal, atât reclamanta SC S.L. SRL, Coșoveni – Dolj, cât și

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj.

În recursul său, reclamanta a

criticat hotărârea primei instanțe, în ceea ce privește partea respinsă a

acțiunii, susținând că, întrucât, așa cum a stabilit și expertul contabil, au

fost exonerați de cea mai mare parte din sumele reținute în sarcina sa ( rimele

7 puncte, din cele 9 în discuție), rezultă că se află în situația unei pierderi

fiscale de 1.692.934.418 lei, ceea ce face inadmisibilă, menținerea ca

obligații de plată, a sumelor reprezentând impozit pe profit și majorări de

întârziere aferente.

Drept consecință, a solicitat

casarea parțială a sentinței, și admiterea în totalitate a acțiunii.

Pârâta a cerut, de asemenea, casarea

sentinței, însă pe, fond, a solicitat ca acțiunea să fie respinsă și să fie

menținute actele administrative.

În esență, Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Dolj a criticat hotărârea atacată, pentru

aplicarea eronată a dispozițiilor legale speciale incidente, pentru

netemeinicie (nu s-a avut în vedere lipsa unor acte justificative care ar fi

îndreptățit-o pe reclamantă la deducerea unor sume), pentru nepronunțarea

asupra unor apărări și pentru insuficienta motivare a soluției.

Analizând criticile formulate în

raport cu actele și lucrările dosarului, în considerarea prevederilor legale

speciale aplicabile și ale dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea va admite ambele recursuri, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

În conformitate cu prevederile art.

129 alin. (5) C. proc. civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

Aceste dispoziții procedurale obligă

instanța, în primul rând, la stabilirea exactă – prin utilizarea tuturor

mijloacelor legale de probă- a situației de fapt dedusă judecății.

În cauză, se constată că, față de

susținerile contradictorii ale părților, Curtea de apel nu a verificat și

stabilit suficient de clar, împrejurările de fapt ale pricinii, astfel încât să

se poată circumscrie cadrul legal incident.

Astfel, pentru a stabili

deductibilitatea sumelor reprezentând chirii pentru spațiul din Șimnic, în

conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 70/1994, în vigoare

la acea dată, instanța trebuie să analizeze dacă acestea sunt aferente

realizării veniturilor, prin verificarea destinației acestui spațiu, la dosar

existând doar copia contractului de închiriere și opinia expertului.

Cu privire la acest aspect nu s-a

analizat, nici apărarea pârâtelor referitoare la declararea acestui spațiu, ca

punct de lucru, conform Legii nr. 87/1994.

Probatoriul administrat a fost

insuficient, și în ceea ce privește cheltuielile cu combustibilul, cercetarea

judecătorească finalizându-se doar cu constatarea că existența unor chitanțe și

facturi – nedepuse la dosar – justifică deductibilitatea acestor sume, fără a

se stabili, pe bază de probe, dacă și în ce mod cheltuielile respective sunt

aferente realizării veniturilor.

Nu a fost clarificată nici situația

referitoare la suma de 1.182.932.787 lei.

Practic, acest punct nu a fost

lămurit nici de către expert, nefiind detaliat în mod concret și argumentat

punctul de vedere, potrivit căruia înregistrările în conturi diferite nu ar

influența venitul impozabil.

Se impune, prin urmare, cel puțin cu

privire la aceste aspecte, valorificarea rolului activ al instanței, în

desfășurarea probațiunii, prin suplimentarea dovezilor, în vederea descoperirii

situației obiective.

Sentința este casabilă și sub alt

aspect.

Potrivit dispozițiilor art. 261

alin. (5) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „motivele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru

care s-au înlăturat cererile părților”.

Față de obiectul acțiunii și

susținerile părților, se constată că instanța fondului nu s-a pronunțat în nici

un fel cu privire la amenda de 1.000.000 lei, contestată, cu privire la care,

prin decizia nr. 80/2001, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Dolj s-a dezinvestit, conform prevederilor art. 1 alin. (3) din

O.U.G. nr. 13/2001.

Soluția este nemotivată și în ceea

ce privește sumele menținute în sarcina recurentei-reclamante, instanța

neprecizând considerentele de fapt și de drept- care au determinat-o să

respingă acțiunea cu privire la ele.

Prin urmare, în vederea completării

probatoriului și analizării tuturor susținerilor părților- este necesară

rejudecarea cauzei, instanța de fond după casare- urmând a pune în discuția

părților- toate capetele de cerere și apărările- precum și administrarea

probelor- în măsură să lămurească aspectele deduse judecății.

Se vor admite, deci, recursurile, se

va casa sentința și va fi trimisă pricina, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Față de dezlegarea dată, motivul de

recurs invocat de recurenta-reclamantă și care vizează exclusiv fondul cauzei,

urmează a fi avut în vedere de către instanță, la judecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamanta SC S.L. SRL, Coșoveni – Dolj și pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 874 din 19 decembrie 2001, a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2003.