ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2964/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

SC S. SRL Craiova a

solicitat ca în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Dolj și cu Administrația Financiară a municipiului Craiova, să se dispună

anularea deciziei nr. 80 din 31 iulie 2001, emisă de prima pârâtă și a

procesului-verbal nr. 34299 din 15 decembrie 2000, încheiat de funcționari ai

pârâtei secunde, ca nelegale.

Pe cale de consecință,

reclamanta a cerut exonerarea sa de obligația de plată la bugetul statului, a

sumei totale de 415.033.186 lei, reprezentând:

- 252.442.343 lei, impozit

pe profit stabilit suplimentar pe anii 1999 - 2000;

- 162.590.843 lei, majorări

de întârziere aferente acestui impozit.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în mod greșit organele financiare au stabilit că nu sunt deductibile

fiscal, sumele de bani reprezentând: chiria achitată pentru spațiul de

producție și depozitare din localitatea Șimnic; contravaloarea combustibilului

utilizat de autovehicule pentru transportul păsărilor la locurile de vânzare;

cheltuielile suportate cu mortalitățile la păsări.

Cu privire la suma de

1.182.932.787 lei, a precizat că aceasta este corect înregistrată în

contabilitate și reprezintă o înregistrare intermediară, în cadrul notelor

contabile specifice activității de producție.

Tot deductibile fiscal sunt

sumele reprezentând cheltuieli facturate în baza contractului de colaborare

încheiat cu SC R. SRL Râmnicu Vâlcea, precum și contravaloarea onorariului

achitat unei persoane fizice independente care desfășoară o activitate

autorizată și pentru care nu trebuie reținut impozitul pe venit.

Prin sentința civilă nr. 90

din 26 februarie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, reînvestită cu soluționarea pricinii după casarea cu trimitere a

unei hotărâri anterioare, a admis în parte acțiunea și a anulat parțial actele

administrative atacate, menținând obligațiile financiare stabilite în limita

sumelor de 6.398.250 lei și respectiv, de 4.683.591 lei.

În esență, instanța a

reținut că această soluție se impune în raport cu probele cu acte administrate

și îndeosebi, cu constatările expertului contabil, inclusiv actele normative

aplicabile în cauză.

Referitor la amenda în sumă

de 1.000.000 lei, curtea a stabilit că, deși a fost contestată la organul

administrativ-jurisdicțional, în cuprinsul acțiunii, reclamanta nu a cerut

anularea procesului-verbal de contravenție din 15 decembrie 2000 și ca atare,

acest aspect nu poate face obiect al judecății sale.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Dolj, în nume propriu și pentru pârâta Administrația Financiară a municipiului

Craiova.

Recurenta a susținut că în

mod eronat, prima instanță a admis chiar parțial acțiunea, deoarece reclamanta

nu a făcut dovada încheierii unui contract de închiriere cu societatea F. SRL,

pe perioada aprilie - decembrie 1999, în vederea folosirii imobilului închiriat

ca spațiu de depozitare și izolare a păsărilor.

De asemenea, în mod

nejustificat instanța de fond și-a însușit concluzia expertului contabil conform

căreia, dacă cheltuielile respective nu ar fi fost admise ca deductibile

fiscal, s-ar realiza o dublă impozitare, o dată la reclamantă și a doua oară la

locator.

În opinia sa, suma de

133.443.793 lei este legal datorată, întrucât cotele în care se acordă

deductibilitatea, fac obiectul reglementării conținute în Decretul Consiliului

de Stat nr. 50/1982, în vigoare la data efectuării controlului financiar.

Cât privește cheltuielile cu

combustibilul, recurenta a arătat că ele nu sunt deductibile fiscal, de vreme

ce nu s-a dovedit consumul efectiv al cantităților de carburant pentru

obținerea de venituri de către agentul economic.

În sfârșit, s-a apreciat că

în mod legal, organul de control a procedat la recalcularea valorii de

înregistrare a păsărilor, deoarece înregistrările contabile au fost făcute

eronat, influențând impozitul pe profit datorat.

Criticile formulate nu sunt

întemeiate.

Pe baza îndrumărilor date

prin decizia de casare nr. 976 din 11 martie 2003, a Curții Supreme de Justiție,

secția de contencios administrativ, în fond după casare, Curtea de Apel Craiova

a completat probele cu înscrisuri, precum și cu un supliment de expertiză

contabilă pe toate aspectele litigiului financiar.

În cadrul probelor cu acte,

reclamanta a anexat în dosar, copii ale unor contracte de comodat pentru

diferite mijloace de transport auto împrumutate în scopul realizării obiectului

său de activitate, facturi de import a unui generator electric, chitanțe și

facturi de achiziționare a motorinei, centralizatoare lunare pe perioada

aprilie 1999 - iulie 2000, cu situația kilometrilor parcurși în același scop de

mijloacele de transport, jurnale pentru cumpărături, foi de parcurs.

Expertul contabil T.N. a

analizat toate aceste înscrisuri, documentația existentă la sediul societății

comerciale și desigur, normele legale incidente, arătând că își menține punctul

de vedere exprimat inițial, în cadrul raportului de expertiză depus în primul

ciclu procesual.

Potrivit acelei opinii,

rămân nedeductibile fiscal, sumele de 6.398.250 lei și respectiv, de 4.683.591

lei, în limitele căreia s-a considerat că trebuie menținute obligațiile

financiare ale reclamantei SC S. SRL, cu titlu de impozit pe profit și majorări

de întârziere aferente.

În legătură cu sumele

achitate în contul chiriei, s-a stabilit că în intervalul aprilie - decembrie

1999, reclamanta a folosit spațiul închiriat, ca punct de tranzit pentru

păsările livrate pe piață.

Pentru a fi menținut la

standardele de calitate cerute, efectivul de păsări are nevoie de substanțe

nutritive și, desigur, un adăpost corespunzător, care în speță a fost asigurat

pe baza contractului de închiriere încheiat cu SC F. SRL.

În condițiile date și în

lipsa altor probe concludente care să justifice o altă concluzie, fără temei se

susține în recurs că suma de 78.000.000 lei, reprezentând chiria plătită pentru

spațiul de producție și depozitare închiriat pe baza unui contract valabil, nu

ar fi deductibilă fiscal.

Nesocotirea obligației

prevăzute de art. 17 lit. i) din Legea nr. 87/1994, cu privire la declararea

punctului de lucru la organul fiscal, nu afectează caracterul deductibil al

cheltuielii cu chiria și oricum, sancțiunea incidentă s-a concretizat doar în

amenda contravențională aplicată.

Cheltuiala cu mortalitatea

la păsări, în valoare de 133.443.793 lei, are același caracter și reprezintă în

fapt o pierdere rezultată din procesul de producție, ce nu poate fi planificată

procentual.

Pe de altă parte, așa cum se

arată în suplimentul de expertiză, referitor la societățile mici și mijlocii,

legiuitorul a impus măsura impozitării în cota de 1,5% din veniturile

realizate, conform dispozițiilor O.G. nr. 24/2001, și nu utilizând ca bază de

impozitare, diferența dintre venituri și cheltuielile agenților economici.

Cheltuielile suportate cu

combustibilul sunt deductibile fiscal, deoarece autovehiculele au fost folosite

în interesul reclamantei, pentru transportul păsărilor la locurile de

valorificare, fapt demonstrat cu centralizatoarele lunare privind kilometrii

parcurși, rutele și distanțele, pe tip de carburanți, cu jurnalele pentru

cumpărături, chitanțele și facturile de achiziționare.

În plus, din reglementarea

instituită prin dispozițiile pct. 119 al Regulamentului de aplicare a Legii nr.

82/1991, rezultă că foile de parcurs invocate de pârâte nu sunt singurele

documente justificative admise, esențială fiind realitatea operațiunii

patrimoniale, ce poate fi atestată și cu alte documente înregistrate în

contabilitate.

Cât privește înregistrarea

costului de producție a păsărilor la articolul contabil 606=361, în loc de 711=361,

expertul a demonstrat, cu argumente convingătoare, că această operațiune nu a

afectat rezultatul financiar, respectiv venitul impozabil al firmei controlate,

pe perioada care interesează procesul.

Cu alte cuvinte, influența

operațiunilor contabile prin oricare din cele două conturi (711 și 606) asupra

contului 121 este aceeași.

Având în vedere

considerentele expuse în cele ce preced și inexistența unor motive de casare,

de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în nume propriu și în numele

Administrației Finanțelor Publice Craiova, împotriva sentinței civile nr. 90

din 26 februarie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2005.