ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2964/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC S. SRL Craiova a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj și cu Administrația Financiară a municipiului Craiova, să se dispună anularea deciziei nr. 80 din 31 iulie 2001, emisă de prima pârâtă și a procesului-verbal nr. 34299 din 15 decembrie 2000, încheiat de funcționari ai pârâtei secunde, ca nelegale. Pe cale de consecință, reclamanta a cerut exonerarea sa de obligația de plată la bugetul statului, a sumei totale de 415.033.186 lei, reprezentând: - 252.442.343 lei, impozit pe profit stabilit suplimentar pe anii 1999 - 2000; - 162.590.843 lei, majorări de întârziere aferente acestui impozit.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod greșit organele financiare au stabilit că nu sunt deductibile fiscal, sumele de bani reprezentând: chiria achitată pentru spațiul de producție și depozitare din localitatea Șimnic; contravaloarea combustibilului utilizat de autovehicule pentru transportul păsărilor la locurile de vânzare; cheltuielile suportate cu mortalitățile la păsări. Cu privire la suma de 1.182.932.787 lei, a precizat că aceasta este corect înregistrată în contabilitate și reprezintă o înregistrare intermediară, în cadrul notelor contabile specifice activității de producție. Tot deductibile fiscal sunt sumele reprezentând cheltuieli facturate în baza contractului de colaborare încheiat cu SC R. SRL Râmnicu Vâlcea, precum și contravaloarea onorariului achitat unei persoane fizice independente care desfășoară o activitate autorizată și pentru care nu trebuie reținut impozitul pe venit.

Prin sentința civilă nr. 90 din 26 februarie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, reînvestită cu soluționarea pricinii după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, a admis în parte acțiunea și a anulat parțial actele administrative atacate, menținând obligațiile financiare stabilite în limita sumelor de 6.398.250 lei și respectiv, de 4.683.591 lei. În esență, instanța a reținut că această soluție se impune în raport cu probele cu acte administrate și îndeosebi, cu constatările expertului contabil, inclusiv actele normative aplicabile în cauză. Referitor la amenda în sumă de 1.000.000 lei, curtea a stabilit că, deși a fost contestată la organul administrativ-jurisdicțional, în cuprinsul acțiunii, reclamanta nu a cerut anularea procesului-verbal de contravenție din 15 decembrie 2000 și ca atare, acest aspect nu poate face obiect al judecății sale.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și pentru pârâta Administrația Financiară a municipiului Craiova. Recurenta a susținut că în mod eronat, prima instanță a admis chiar parțial acțiunea, deoarece reclamanta nu a făcut dovada încheierii unui contract de închiriere cu societatea F. SRL, pe perioada aprilie - decembrie 1999, în vederea folosirii imobilului închiriat ca spațiu de depozitare și izolare a păsărilor. De asemenea, în mod nejustificat instanța de fond și-a însușit concluzia expertului contabil conform căreia, dacă cheltuielile respective nu ar fi fost admise ca deductibile fiscal, s-ar realiza o dublă impozitare, o dată la reclamantă și a doua oară la locator.

În opinia sa, suma de 133.443.793 lei este legal datorată, întrucât cotele în care se acordă deductibilitatea, fac obiectul reglementării conținute în Decretul Consiliului de Stat nr. 50/1982, în vigoare la data efectuării controlului financiar. Cât privește cheltuielile cu combustibilul, recurenta a arătat că ele nu sunt deductibile fiscal, de vreme ce nu s-a dovedit consumul efectiv al cantităților de carburant pentru obținerea de venituri de către agentul economic. În sfârșit, s-a apreciat că în mod legal, organul de control a procedat la recalcularea valorii de înregistrare a păsărilor, deoarece înregistrările contabile au fost făcute eronat, influențând impozitul pe profit datorat. Criticile formulate nu sunt întemeiate.

Pe baza îndrumărilor date prin decizia de casare nr. 976 din 11 martie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, în fond după casare, Curtea de Apel Craiova a completat probele cu înscrisuri, precum și cu un supliment de expertiză contabilă pe toate aspectele litigiului financiar. În cadrul probelor cu acte, reclamanta a anexat în dosar, copii ale unor contracte de comodat pentru diferite mijloace de transport auto împrumutate în scopul realizării obiectului său de activitate, facturi de import a unui generator electric, chitanțe și facturi de achiziționare a motorinei, centralizatoare lunare pe perioada aprilie 1999 - iulie 2000, cu situația kilometrilor parcurși în același scop de mijloacele de transport, jurnale pentru cumpărături, foi de parcurs.

Expertul contabil T.N. a analizat toate aceste înscrisuri, documentația existentă la sediul societății comerciale și desigur, normele legale incidente, arătând că își menține punctul de vedere exprimat inițial, în cadrul raportului de expertiză depus în primul ciclu procesual. Potrivit acelei opinii, rămân nedeductibile fiscal, sumele de 6.398.250 lei și respectiv, de 4.683.591 lei, în limitele căreia s-a considerat că trebuie menținute obligațiile financiare ale reclamantei SC S. SRL, cu titlu de impozit pe profit și majorări de întârziere aferente. În legătură cu sumele achitate în contul chiriei, s-a stabilit că în intervalul aprilie - decembrie 1999, reclamanta a folosit spațiul închiriat, ca punct de tranzit pentru păsările livrate pe piață.

Pentru a fi menținut la standardele de calitate cerute, efectivul de păsări are nevoie de substanțe nutritive și, desigur, un adăpost corespunzător, care în speță a fost asigurat pe baza contractului de închiriere încheiat cu SC F. SRL. În condițiile date și în lipsa altor probe concludente care să justifice o altă concluzie, fără temei se susține în recurs că suma de 78.000.000 lei, reprezentând chiria plătită pentru spațiul de producție și depozitare închiriat pe baza unui contract valabil, nu ar fi deductibilă fiscal. Nesocotirea obligației prevăzute de art. 17 lit. i) din Legea nr. 87/1994, cu privire la declararea punctului de lucru la organul fiscal, nu afectează caracterul deductibil al cheltuielii cu chiria și oricum, sancțiunea incidentă s-a concretizat doar în amenda contravențională aplicată.

Cheltuiala cu mortalitatea la păsări, în valoare de 133.443.793 lei, are același caracter și reprezintă în fapt o pierdere rezultată din procesul de producție, ce nu poate fi planificată procentual. Pe de altă parte, așa cum se arată în suplimentul de expertiză, referitor la societățile mici și mijlocii, legiuitorul a impus măsura impozitării în cota de 1,5% din veniturile realizate, conform dispozițiilor O.G. nr. 24/2001, și nu utilizând ca bază de impozitare, diferența dintre venituri și cheltuielile agenților economici. Cheltuielile suportate cu combustibilul sunt deductibile fiscal, deoarece autovehiculele au fost folosite în interesul reclamantei, pentru transportul păsărilor la locurile de valorificare, fapt demonstrat cu centralizatoarele lunare privind kilometrii parcurși, rutele și distanțele, pe tip de carburanți, cu jurnalele pentru cumpărături, chitanțele și facturile de achiziționare.

În plus, din reglementarea instituită prin dispozițiile pct. 119 al Regulamentului de aplicare a Legii nr. 82/1991, rezultă că foile de parcurs invocate de pârâte nu sunt singurele documente justificative admise, esențială fiind realitatea operațiunii patrimoniale, ce poate fi atestată și cu alte documente înregistrate în contabilitate. Cât privește înregistrarea costului de producție a păsărilor la articolul contabil 606=361, în loc de 711=361, expertul a demonstrat, cu argumente convingătoare, că această operațiune nu a afectat rezultatul financiar, respectiv venitul impozabil al firmei controlate, pe perioada care interesează procesul. Cu alte cuvinte, influența operațiunilor contabile prin oricare din cele două conturi (711 și 606) asupra contului 121 este aceeași.

Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced și inexistența unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice Craiova, împotriva sentinței civile nr. 90 din 26 februarie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.