ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.03.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1189/2004

HOTĂRÂRE
23.03.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1189/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

octombrie 2000, reclamanta SC G.C. SRL Craiova a chemat în judecată Direcția

Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Dolj și

Administrația Financiară a municipiului Craiova, solicitând anularea procesului-verbal

nr. 10812 din 23 martie 2000, a hotărârii nr. 24 din 20 aprilie 2000 și a deciziei

nr. 1267 din 26 septembrie 2000 și pe cale de consecință, exonerarea de plata

sumei de 9.332.083 lei, impozit pe profit și 1.012.040 lei, majorări de

întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în baza dispozițiilor O.G. nr. 70/1994, a înregistrat pe cheltuieli

deductibile fiscal, în perioada 5 martie 1999 - 30 septembrie 1999,

echivalentul în lei al ratelor de leasing stabilite prin contract (redevență),

la nivelul sumei de 746 dolari SUA.

A susținut că organele fiscale în

mod eronat au stabilit că trebuie să înregistreze pe cheltuieli deductibile,

ratele la nivelul amortizării, de la 1 iunie 1999, iar nu de la 1 octombrie

1999, conform O.U.G. nr. 127/1999.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat actele administrative

atacate și a exonerat-o pe reclamantă de plata sumelor imputate.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat a județului Dolj, în numele Ministerului Finanțelor Publice

și în numele Administrației Financiare Publice Craiova.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 3610 din 12 noiembrie 2001, a admis recursul declarat, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la

aceeași instanță pentru nemotivarea hotărârii și pentru completarea sau

refacerea raportului de expertiză.

După rejudecare, prin sentința civilă

nr. 214 din 1 iulie 2002, a fost admisă acțiunea reclamantei SC G.C. SRL

Craiova, astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, susținând în

esență că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, că

cele constatate de organele de control nu au făcut obiectul analizei instanței

de fond, ca, de altfel, nici mijloacele de probațiune invocate, deși erau

hotărâtoare pentru soluționarea cauzei.

Recursul este fondat.

Intimata-reclamantă a înregistrat

integral în contabilitate pe cheltuieli deductibile, ratele lunare de redevență

până la data de 30 septembrie 1999, când în baza O.U.G. nr. 127/1999, acestea

s-au redus la nivelul amortizării. Organele de control au considerat că ratele

lunare sunt deductibile la nivelul amortizării de la data de 1 iunie 1999, data

intrării în vigoare a Legii nr. 99/1999, și nu de la 1 octombrie 1999, data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 127/1999.

Instanța de fond a făcut referire numai

la O.G. nr. 70/1994, privind impozitul pe profit, cu modificările ulterioare,

fără să țină cont de prevederile O.G. nr. 51/1997, privind operațiunile de

leasing și societățile de leasing, cu modificările ulterioare.

Astfel, conform art. 5 lit. c) din O.G.

nr. 51/1997, redevența este alcătuită din marja de profit și amortizarea

deductibilă în conformitate cu Legea nr. 15/1997, privind amortizarea

capitalului imobilizat în active corporale și necorporale. Ca urmare, partea

din redevență reprezentând amortizarea, trebuie înregistrată pe cheltuieli

deductibile doar la nivelul prevăzut de Legea nr. 15/1994.

Prin Ordinul ministrului finanțelor nr.

686/1999, pentru aplicarea Normelor privind înregistrarea în contabilitate a

operațiunilor de leasing, s-a prevăzut că amortizarea imobilizărilor corporale

primite conform contractelor de leasing se face potrivit legii în vigoare.

Prevederile art. 4

alin. (1.2) din

O.G. nr. 70/1994, nu sunt aplicabile

în speță, întrucât acestea nu se referă la cheltuielile efectuate cu

achiziționarea de bunuri prin contracte de leasing.

Prin O.U.G. nr. 127/1999, s-au

modificat prevederile art. 4 alin.

(1.2)

din

O.G. nr. 70/1994, în sensul că s-a prevăzut pentru contractele de leasing, că

sunt deductibile ratele la nivelul cheltuielilor cu amortizarea,

corespunzătoare duratei de utilizare prevăzută de Legea nr. 15/1994, cu

modificările ulterioare, precum și al dobânzilor plătite, conform contractului,

preluându-se, deci, prevederile O.G. nr. 51/1997.

Până la apariția O.U.G. nr. 127/1999,

erau, însă, aplicabile dispozițiile speciale referitoare la contractele de

leasing, adică dispozițiile O.G. nr. 51/1997, precum și art. 4 din O.G. nr. 70/1994,

privind impozitul pe profit care dă drept de deducere a cheltuielilor, cu

amortizarea în conformitate cu Legea nr. 15/1997, privind amortizarea

capitalului mobilizat în active corporale și necorporale.

Hotărârea instanței de fond fiind

nelegală, se va admite recursul declarat de pârâtă și se va modifica sentința

atacată, iar în fond se va respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca

nefondată.

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și în numele

Ministerului Finanțelor Publice și Administrației Finanțelor Publice a municipiului

Craiova, împotriva sentinței civile nr. 214 din 1 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

Modifică sentința atacată și, în

fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC G.C. SRL Craiova, ca

nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 875/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 ianuarie 2001, reclamanta SC C.L. SA a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Pu
ÎCCJ 2003-05-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1893/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 ianuarie 1999, SC A.I. SRL Craiova a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Cont
ÎCCJ 2004-01-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 97/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C.”S” SA a chemat în judecată Administrația Financiară Craiova, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj și Ministerul Finanțe
ÎCCJ 2003-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 19 iulie 2000, reclamanta SC P. SRL Craiova a solicitat anularea deciziei Ministerului Finanțelor Publice – Direcția Generală d
ÎCCJ 2005-04-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2330/2005
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 721 din 28 septembrie 2001, a admis în parte acțiunea formulată de reclama
Sursă