ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 976/2003

La

4 martie 2003  s-a luat în examinare   recursul declarat de SC”S.L.”SRL

Cosoveni – Dolj  împotriva  sentinței civile nr.874 din 19  decembrie 2001 a

Curții de Apel Craiova-Secția  de  contencios  administrativ.

Dezbaterile

au fost  consemnate  în încheiere  cu data de 4 martie 2003 iar pronunțarea

deciziei s-a amânat la 11 martie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 28 martie 2001, reclamanta  SC”S.L.” SRL,

Coșoveni – Dolj a  solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a

Finanțelor Publice  a Județului Dolj și Administrația Finanțelor Publice

Craiova,  anularea procesului verbal de  control  din 4 octombrie 2000 emis

de  a doua pârâtă și a  deciziei nr.80 din 31  iulie  2001 a  primei autorități

administrative pârâte.

Motivându-și

acțiunea, reclamanta a  arătat  că prin actele  contestate s-au stabilit și

menținut  în sarcina  sa obligații fiscale în sumă totală de 416.033.186 lei,

din care  252.442.343 lei impozit pe profit; 162.590.843 lei majorări de

întârziere  aferente și 1.000.000 lei amendă contravențională.

Organul

de control, ca și cel care a soluționat  recursul grațios, au  considerat  în

mod greșit  ca  fiind nedeductibile  o serie de sume, cu consecința majorării

masei  veniturilor impozabile și a impozitului pe profit.

Astfel,

sumele reprezentând chiria  plătită pentru spațiul de  depozitare  din Șimnic

sunt – în opinia  sa  - deductibile din punct  de vedere fiscal, întrucât  sunt

justificate prin existența unui contract  de închiriere, iar  spațiul a  fost

utilizat  pentru depozitarea  substanțelor nutritive  necesare creșterii

păsărilor – care constituie obiectul de  activitate al firmei.

Aceeași

situație  este și în cazul  cheltuielilor  cu combustibilul care a fost

utilizat la  autoturismele cu care  s-au transportat animalele spre locurile

de vânzare, existând  la  dosarul fiscal facturi și chitanțe justificative.

Nici

în cazul cheltuielilor  cu mortalitățile nu poate  fi însușit punctul de

vedere al organelor fiscale,  întrucât Decretul Consiliului de Stat nr.50/1982

( care stabilea procentul de 5%  admisibil la cheltuielile cu mortalitățile și

care  se pretinde  că s-ar fi încălcat) a căzut  în desuetudine și nu-i  este

aplicabil   oricum , deoarece se referă  doar la unitățile  agricole  socialiste

de  stat și cooperatiste.

Cât

privește  suma de 1.182.932.787 lei, a  fost  corect  înregistrată în

contabilitate, fiind o înregistrare intermediară în cadrul  notelor  contabile

și a fost greșit  interpretată în actele  contestate, extrasă fiind din

contextul înregistrărilor contabile.

Pârâtele

au greșit  și cu privire la suma de 53,604.698 lei reprezentând  diferențe care

a fost bine  înregistrată  în contabilitate, organele de  control considerând-o

eronat nedeductibilă.

Tot

deductibile sunt și sumele reprezentând cheltuieli facturate  în baza

contractului de  colaborare încheiat  cu SC”R” SRL Vâlcea precum și

contravaloarea onorariului achitat unei persoane fizice    independente  care

desfășoară  activitate  autorizată și pentru care nu trebuia  reținut

impozitul pe venit.

De

asemenea, s-au apreciat  eronat  ca fiind nedeductibile cheltuielile de

transport și cazare efectuat în vederea încheierii unor contracte cu partenerul

extern, deoarece și acestea  s-au efectuat  în interesul firmei.

Curtea

de Apel Craiova-Secția  de  contencios administrativ, prin sentința nr.874 din

19 decembrie 2001, a  admis  acțiunea, a anulat  în parte procesul- verbal de

control și decizia  contestate  și a  exonerat  reclamanta  de  răspundere în

parte, urmând  ca  aceasta  să rămână  să plătească suma  de 6.398.250  lei  și

majorări de 4.683.591 lei.

Pentru

a pronunța  această soluție, instanța  a dispus, pe lângă  administrarea probei

cu înscrisuri și efectuarea unei expertize contabile, însușindu-și concluziile

raportului întocmit  de  expert.

S-a

reținut, astfel, că  existând  un contract de închiriere, fiind  emise facturi

de plată a chiriei și spațiul fiind necesar desfășurării activității,

cheltuiala  respectivă este deductibilă fiscal.

Sumele

reprezentând  cheltuieli cu combustibilul au fost  înregistrate  în

contabilitate  conform reglementărilor legale pe baza facturilor și chitanțelor

corect  întocmite.

Cheltuielile

reprezentând  contravaloarea  mortalităților la  păsări sunt deductibile fiscal

pentru că reprezintă o pierdere  rezultată în procesul de producție. Nu sunt

incidente  prevederile Decretului nr.50/1982 și întrucât  o altă normă legală

în materie nu este editată, rezultă că trebuie  deduse  în întregime aceste

cheltuieli.

Referitor

la suma de 1.182.932.787 lei reprezentând  costul efectiv al păsărilor din

producție, instanța  fondului a redat opinia expertului, potrivit  căreia prin

înregistrarea în conturi diferite nu a fost  influențat  rezultatul financiar,

respectiv  venitul impozabil,  împrejurare  care nu a fost contestată de  către

organul de control.

In

legătură cu suma  reprezentând  diferența  dintre  cheltuielile  cu furaje și

venitul cu producția  stocată, s-au redat ca atare  concluziile  expertului

contabil, cum că au fost  corect înregistrate, la baza   înregistrărilor fiind

documentele doveditoare  ale achiziției de  furaje și de  distribuire  a

acestora  în procesul de producție.

Impotriva

sentinței au declarat  recurs, în termen legal, atât   reclamanta „S.L.” SRL,

Cosoveni – Dolj, cât și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului Dolj.

In

recursul său, reclamanta a criticat  hotărârea primei instanțe în ceea ce

privește partea respinsă a acțiunii, susținând  că, întrucât – așa cum a

stabilit și expertul contabil – au fost exonerați de cea mai mare parte din

sumele reținute în sarcina sa ( primele 7 puncte din cele 9  în discuție),

rezultă că se  află în situația unei pierderi fiscale de 1.692.934.418 lei,

ceea ce face inadmisibilă menținerea ca obligații de plată a  sumelor

reprezentând  impozit  pe profit și majorări de întârziere aferente.

Drept

consecință, a  solicitat casarea parțială a sentinței, și admiterea în

totalitate a acțiunii.

Pârâta

a cerut,  de  asemenea, casarea sentinței  însă pe, fond, a  solicitat ca

acțiunea  să fie respinsă și să fie menținute  actele administrative.

In

esență,  Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj, a criticat

hotărârea  atacată pentru aplicarea eronată a dispozițiilor legale  speciale

incidente, pentru netemeinicie (nu s-a  avut în vedere lipsa  unor  acte

justificative care ar fi îndreptățit-o pe reclamantă la deducerea unor sume),

pentru nepronunțarea  asupra  unor  apărări și pentru insuficienta motivare a

soluției.

Analizând

criticile formulate în raport  cu actele și lucrările  dosarului, în

considerarea prevederilor legale  speciale aplicabile și ale dispozițiilor

art.304

1

din Codul de procedură civilă, Curtea va  admite  ambele

recursuri pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

In

conformitate  cu prevederile art.129 alin.5 din Codul de procedură civilă, „Judecătorii

au  îndatorirea  să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a  preveni

orice greșeală privind  aflarea  adevărului în cauză, pe  baza  stabilirii

faptelor și prin aplicarea  corectă a legii, în scopul pronunțării unei

hotărâri temeinice și legale”.

Aceste

dispoziții procedurale obligă instanța în primul  rând la stabilirea  exactă –

prin utilizarea tuturor mijloacelor legale de probă- a situației de fapt dedusă

judecății.

In

cauză, se  constatăl că, față de  susținerile  contradictorii ale părților,

Curtea de  apel nu a verificat și stabilit  suficient de  clar  împrejurările

de fapt ale pricinii, astfel încât  să se poată  circumstanția cadrul legal

incident.

Astfel,

pentru a stabili deductibilitatea  sumelor  reprezentând  chirii pentru spațiul

din Șimnic, în conformitate cu prevederile art.4 alin.2 din  Ordonanța

Guvernului nr.70/1994 în vigoare  la  acea dată),  instanța trebuie să

analizeze  dacă acestea  sunt aferente realizării veniturilor prin verificarea

destinației acestui spațiu, la dosar existând doar  copia contractului de

închiriere și opinia expertului.

Cu

privire la  acest  aspect nu s-a  analizat nici apărarea  pârâtelor referitoare

la declararea acestui spațiu ca punct  de lucru, conform Legii nr.87/1994.

Probatoriul

administrat a fost insuficient și în ceea ce privește cheltuielile cu

combustibilul, cercetarea judecătorească  finalizându-se  doar  cu  constatarea

că existența unor chitanțe și facturi – nedepuse la dosar – justifică

deductibilitatea  acestor sume,  fără  a se stabili, pe bază de probe,  dacă și

în ce mod cheltuielile respective sunt  aferente realizării veniturilor.

Nu

a fost clarificată nici situația referitoare la suma de 1.182.932.787 lei.

Practic

acest punct nu a  fost lămurit  nici de  către  expert, nefiind detaliat  în

mod concret și argumentat punctul de vedere potrivit căruia   înregistrările în

conturi diferite nu ar influența  venitul impozabil.

Se impune, prin  urmare,  cel puțin cu privire la  aceste

aspecte,  valorificarea  rolului activ  al instanței în desfășurarea

probațiunii prin  suplimentarea dovezilor  în vederea descoperirii situației

obiective.

Sentința

este  casabilă și sub alt aspect.

Potrivit

dispozițiilor art.261 alin.5 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie  să cuprindă  „motivele de fapt și de drept care au

format  convingerea  instanței, cum și cele pentru care s-au  înlăturat

cererile  părților”.

Față

de obiectul acțiunii și susținerile părților, se  constată că instanța

fondului nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la amenda de 1.000.000 lei

contestată, cu privire la care, prin Decizia nr.80/2001, pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj s-a dezinvestit conform

prevederilor  art.1 alin.3  din OUG nr.13/2001.

Soluția

este nemotivată  și în ceea ce privește  sumele menținute în  sarcina

recurentei reclamante, instanța neprecizând  considerentele de fapt și de drept

care au determinat-o să respingă acțiunea cu privire la ele.

Prin

urmare, în vederea  completării probatoriului și analizării tuturor

susținerilor părților  este necesară rejudecarea cauzei, instanța de fond  după

casare urmând  a pune  în discuția  părților toate  capetele de cerere și

apărările precum și administrarea probelor  în măsură să lămurească aspectele

deduse judecății.

Se

vor admite  deci recursurile, se va casa sentința și va fi trimisă pricina spre

rejudecare aceleeași instanțe.

Față

de  dezlegarea dată, motivul de recurs invocat de recurenta-reclamantă și care

vizează exclusiv fondul cauzei, urmează a fi avut în vedere de către instanță,

la judecare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile  declarate de reclamanta SC ”S.L.” SRL, Cosoveni – Dolj și pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice  împotriva  sentinței civile nr.874 din

19  decembrie 2001 a Curții de Apel Craiova-Secția  de  contencios

administrativ.

Casează

sentința  atacată și trimite  cauza  spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  11  martie  2003.