ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1710/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 aprilie 2000 și completată cu cererea depusă la 6 iunie 2000, reclamanta SC F.I. SRL,comuna Chiajna, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Ilfov, solicitând anularea procesului-verbal nr. 30 din 29 ianuarie 1999, a dispoziției nr. 54 din 18 ianuarie 2000 și a deciziei nr. 596 din 7 aprilie 2000, cu privire la suma de 242.776.724 lei, reprezentând diferență de impozit pe profit, cu majorările de întârziere aferente, precum și obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute în baza actelor de control atacate și la restituirea taxelor de timbru plătite în procedura administrativ-jurisdicțională.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu datorează suma stabilită de pârâți în mod nelegal, pentru că au refuzat să acorde dreptul la deducerea din profitul impozabil a sporului în greutate la animale, omis a se înregistra în contabilitate în decembrie 1997 și înregistrat în anul 1998. Prin sentința civilă nr. 352 din 20 martie 2001, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat parțial actele întocmite de pârâți, a exonerat reclamanta de obligația de a plăti suma de 242.776.724 lei și a obligat pârâții să restituie reclamantei, sumele de 145.979.213 lei și 23.976.832 lei reprezentând debitul reținut în baza titlului executoriu nr. 186 din 18 mai 1999 și taxele de timbru din procedura administrativ-jurisdicțională.

Recursul declarat împotriva acestei sentințe de Ministerul Finanțelor a fost admis prin decizia nr. 929 din 12 martie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ și s-a dispus casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță. Prin aceeași decizie, a fost respins ca tardiv, recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Ilfov. Instanța de recurs a casat hotărârea primei instanțe, reținând că soluția de admitere a acțiunii s-a întemeiat numai pe concluziile raportului de expertiză, fără a cuprinde referiri la normele juridice și la apărările formulate de organele financiare. De asemenea, instanța de recurs a reținut că pentru justa soluționare a litigiului, se impune rejudecarea cauzei pe baza unui probatoriu complet, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului.

Cu cererea formulată la 17 octombrie 2002, reclamanta a solicitat obligarea pârâților să-i restituie suma de 145.979.213 lei reținută în baza titlului executoriu nr. 186 din 18 mai 1999, la valoarea actualizată, în raport cu rata inflației. În completarea probatoriului administrat, reclamanta a depus înscrisuri noi și a solicitat efectuarea unui supliment la expertiza contabilă și a unei expertize pentru actualizarea sumei plătite în baza actelor de control încheiate de pârâți. În fond după casare, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 298 din 6 martie 2003, prin care a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut ca fiind legal datorară de către reclamantă, diferența de impozit pe profit, cu majorările de întârziere aferente, întrucât nu s-au prezentat acte din care să rezulte că suma de 442.040.100 lei a fost o cheltuială deductibilă fiscal.

Pentru înregistrarea în contabilitate a acestei sume reprezentând „Cheltuieli cu animale și păsări”, instanța de fond a reținut că reclamanta a încălcat prevederile H.G. nr. 704/1993, de aprobare a Regulamentului de aplicare a legii contabilității și că, prin înregistrarea eronată a sumei respective, au fost nelegal diminuate cheltuielile societății și profitul supus impozitării. Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. Recurenta a susținut că instanța de fond a înlăturat neîntemeiat probele administrate, inclusiv concluziile expertizei contabile, din care rezultă că înregistrarea în contabilitate a sumei de 442.040.100 lei a fost conformă Legii contabilității și H.G.

nr. 704/1993 și că suma respectivă reprezintă o cheltuială deductibilă fiscal, fiind folosită pentru întreținerea animalelor achiziționate la sfârșitul anului 1997 și pentru care, facturile și procesele-verbale au fost întocmite cu întârziere, din cauza vremii nefavorabile. Recurenta a arătat că suma de 442.040.100 lei a fost înregistrată în balanța contabilă a anului 1998, conform Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 2242/1997 și a fost avută în vedere la calculul impozitului pe profit pe anul 1998. În cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a arătat că a fost greșit menținută obligația sa de a plăti majorările de întârziere în sumă de 134.092.996 lei, sumă de care trebuia să fie exonerată în baza O.U.G.

nr. 68/1999, dat fiind că, până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, achitase integral debitul principal în sumă de 108.683.728 lei, în baza titlului executoriu nr. 186/1999. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente: În procesul-verbal nr. 30 din 29 ianuarie 1999, D.G.F.P.C.F.S. a județului Ilfov a reținut că recurenta-reclamantă a înregistrat eronat în contabilitate, pe anul 1998, suma de 442.040.100 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu animalele și considerând că aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal, a reîntregit profitul impozabil și a stabilit că la data de 31 octombrie 1998, se datora o diferență de impozit pe profit pe anii 1997 - 1998, pentru care au fost calculate majorările de întârziere aferente.

Prin dispoziția nr. 54 din 18 ianuarie 2000 și decizia nr. 596 din 7 aprilie 2000, intimații-pârâți au respins contestațiile recurentei-reclamante, cu motivarea că suma de 442.040.100 lei nu a fost justificată cu documente financiar-contabile de intrare (facturi de achiziție a animalelor) și că, sporul în greutate al animalelor trebuia înregistrat în luna decembrie 1997, în conturile 361 „animale și păsări” și 711 „venituri din producția stocată”. Instanța de fond a menținut greșit ca fiind legale, actele administrative sus-menționate, argumentând soluția de respingere a acțiunii pe concluziile organelor de control, fără însă a examina apărările recurentei-reclamante și probele administrate în susținerea acestora.

Astfel, în hotărârea atacată a fost preluată în mod necritic motivarea din dispoziția nr. 54 din 18 ianuarie 2000 și din decizia nr. 596 din 7 aprilie 2000, că nu au fost prezentate documente justificative pentru suma de 442.040.100 lei, deși impozitul pe profit a fost recalculat la data controlului pentru erori de înregistrare în contabilitate, și nu pentru lipsa documentelor financiar-contabile.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar, facturile fiscale pentru achiziționarea de animale în perioada noiembrie – decembrie 1997, iar suma de 442.040.100 lei a reprezentat cheltuielile cu furajarea acestor animale, până la data sacrificării lor, conform procesului-verbal de sacrificare din 31 decembrie 1997. Sporul în greutate al animalelor realizat până la sacrificare a fost înregistrat în balanța de la 31 decembrie 1997, dar suma de 442.040.100 lei a fost omisă la înregistrare și eroarea a fost corectată în baza notei contabile nr. 9 din 30 septembrie 1998, efectuându-se înregistrările necesare în conturile 606 „cheltuieli cu animale și păsări” și 361 „animale și păsări”.

În fond după casare, intimații-pârâți nu au contestat situația de fapt dovedită cu înscrisurile depuse la dosar și nici nu au formulat obiecțiuni la concluziile expertizei contabile privind legalitatea înregistrărilor contabile efectuate de recurenta-reclamantă și reflectarea fidelă în situațiile financiare ale exercițiului financiar 1998, atât a cheltuielilor suportate, cât și a veniturilor obținute, fără a fi diminuat profitul impozabil datorat în anul respectiv. În consecință, suma de 442.040.100 lei a fost folosită de recurenta-reclamantă pentru obținerea de venituri și conform art. 4 din O.G. nr. 70/1994, republicată, reprezintă o cheltuială deductibilă fiscal, în raport cu care a fost determinat profitul impozabil pe anul 1998 și s-a plătit impozitul datorat până la data controlului efectuat de D.G.F.P.C.F.S.

a județului Ilfov. Din acest punct de vedere, se constată că în procedura administrativ-jurisdicțională și la judecată în fond după casare, a fost înlăturată fără temei, apărarea recurentei-reclamante privind corectarea omisiunii de înregistrare în contabilitate pe anul 1997, prin includerea veniturilor realizate și a cheltuielilor aferente în situațiile financiare din anul următor, în conformitate cu Ordinul nr. 2242 din 22 decembrie 1997, emis de Ministerul Finanțelor pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la încheierea exercițiului financiar-contabil pe anul 1997, la agenții economici. În art. 5 cap. II din Anexa nr. 1 la acest ordin, s-a prevăzut că eventualele erori constatate în contabilitate după aprobarea și depunerea bilanțului contabil vor fi corectate în anul în care se constată, bilanțurile contabile ale exercițiilor financiare anterioare nemaiputând fi modificate.

Față de această reglementare, adoptată în baza pct. 5 din O.G. nr. 22/1996, privind actualizarea și completarea regimului general al contabilității și față de împrejurarea necontestată că eroarea de înregistrare a fost corectată în aceeași lună în care a și fost constatată, luna septembrie 1998, instanța de fond și-a întemeiat greșit soluția, pe concluziile intimaților-pârâți privind obligația înregistrării sumei de 442.040.100 lei în situațiile financiare ale anului 1997, care erau deja depuse și aprobate.

Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și pe fond, va admite acțiunea formulată de recurenta-reclamantă, va anula pct. e și f din dispoziția nr. 54 din 18 ianuarie 2000, pct. 1 din decizia nr. 596 din 7 aprilie 2000 și va anula parțial procesul-verbal nr. 30 din 29 ianuarie 1999, cu privire la sumele de 108.683.728 lei și 134.092.996 lei, reprezentând impozit pe profit pe anii 1997 - 1998 și majorările de întârziere aferente.

Urmare a anulării acestor obligații fiscale, intimații-pârâți vor fi obligați să restituie recurentei-reclamante, suma de 207.139.508 lei, reprezentând valoarea actualizată la data de 31 decembrie 2002, a debitului în sumă de 145.972.213, reținut nelegal în baza titlului executoriu nr. 186 din 18 mai 1999. Intimații-pârâți nu au contestat executarea silită a debitului anterior epuizării căilor de atac împotriva actului de control și nici valoarea actualizată a despăgubirilor solicitate de recurenta-reclamantă și stabilită prin raportul de expertiză depus în fond după casare. Față de soluția dată primului motiv de casare, Curtea constată că nu se mai impune examinarea criticii privind neaplicarea dispozițiilor legale referitoare la scutirea de la plata majorărilor de întârziere în cazul achitării integrale a debitului principal pentru care au fost calculate.

În baza art. 274 și 316 C. proc. civ. și art. 6 din Legea nr. 105/1997, intimații-pârâți vor fi obligați să plătească recurentei-reclamante, cheltuielile de judecată, în sumă de 20.971.000 lei (taxe judiciare de timbru, onorarii de avocat și de expert la instanța de fond și în recurs) și să-i restituie suma de 11.368.451 lei, reprezentând taxele de timbru din procedura administrativă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC F.I. SRL, comuna Chiajna, județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 298 din 6 martie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează hotărârea atacată și pe fond, admite acțiunea formulată de SC F.I. SRL, comuna Chiajna. Anulează pct. e și f din dispoziția nr. 54 din 18 ianuarie 2000, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Ilfov, pct. 1 din decizia nr. 596 din 7 aprilie 2000, emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și anulează parțial procesul-verbal nr. 30 din 29 ianuarie 1999, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Ilfov, cu privire la sumele de 108.683.728 lei și 134.092.996 lei, reprezentând impozit pe profit pe anii 1997 - 1998 și majorările de întârziere aferente.

Obligă pârâții să restituie reclamantei, suma de 207.139.508 lei, reprezentând valoarea actualizată la data de 31 decembrie 2002, a debitului în sumă de 145.972.213 lei, reținut nelegal în baza titlului executoriu nr. 186 din 18 mai 1999. Dispune restituirea către reclamantă, a sumei de 11.368.541 lei, reprezentând taxele de timbru din procedura administrativă. Obligă pârâții să plătească reclamantei, cheltuielile de judecată în sumă de 20.971.000 lei. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2004.