ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 469/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 5

noiembrie 2002 și înregistrată sub nr. 1328/2002, la secția de contencios

administrativ a Curții de Apel Craiova, reclamantul Spitalul Clinic Municipal F.

Craiova a chemat în judecată pârâta C.A.S. Dolj, solicitând a se dispune

anularea deciziei nr. 14259 din 25 octombrie 2002, prin care a fost respinsă

contestația împotriva Notei de constatare din 6 septembrie 2002, pârâta,

nelegal, menținând, astfel, măsura de retragere a finanțării cu suma de

2.066.928.904 lei.

A susținut reclamanta, că prin Nota

de constatare au fost reținute unele aspecte economico-financiare în mod eronat

și care nu impuneau retragerea finanțării.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 310 din 7 mai 2004, a admis în

parte acțiunea reclamantei, a anulat în parte nota de constatare din 6

septembrie 2002, încheiată de Serviciul de Audit al reclamantei, în sensul că a

menținut acel act de control, numai pentru suma de 63.970.294 lei, la capitolul

achiziții medicamente și 128.122.897 lei, cheltuieli cu carburanți și

51.955.485 lei, penalități.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că nu se justifică retragerea de la finanțare a

sumei de 273.802.456 lei, cei zece medici primind acreditarea, cu respectarea

procedurilor legale, astfel că această pretinsă abatere s-a acoperit, că oricum

nu poate conduce la retragerea sumei de la finanțare, după cum și retragerea

sumei de 305.453.376 lei, prin anularea unui număr de 564 zile spitalizare, ca

nefiind justificate la urgențe și penalizările aferente, de 59.354.540 lei, nu

este reținută în mod legal de pârâtă.

A mai reținut instanța de fond, că

nelegal a fost retrasă de la finanțare, suma de 425.085.017 lei, aceasta

revenind corect pentru medicii care au efectuat ore de gardă la spital,

reținând în final, însă, că se justifică retragerea de la finanțare, pentru

suma ce reprezintă depășire a cheltuielilor cu carburanții și penalitățile

aferente, și suma de 63.970.294 lei c/val achiziție medicamente, făcute cu

încălcarea formalităților legale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, C.A.S. Dolj și reclamantul-recurent Spitalul Clinic Municipal F.

Craiova.

Recurenta-pârâtă C.A.S. Dolj critică

sentința, ca fiind nelegală, în sensul că obținerea certificatelor de

acreditare ulterior datelor de numire ca medici, nu este legală, acreditarea

fiind o condiție obligatorie, astfel că fondul de asigurări sociale a fost

păgubit cu suma de 237.802.456 lei, după cum prejudiciu reprezentau și

celelalte sume anulate nelegal de instanță, și anume:

- suma de 55.934.043 lei c/val

medicamente eliberate pe baza prescripțiilor medicale, fără a e completa pe

verso și fără semnătura asiguratului, motivarea instanței că aceste diferențe

sunt de ordin formal, fiind greșită;

- suma de 305.453.376 lei, c/val a

564 zile de spitalizare; a fost anulată această constatare, instanța ținând

cont de întreg materialul probator, în acest sens fiind nelămurită anularea

celor 25 zile la Cardiologice, cu o valoarea de 9.639.500 lei și penalitățile

aferente;

- omisiunea de a fi obligată

recurenta-reclamantă, la penalități de 9.839.681 lei, aferente achizițiilor de

medicamente, de 63.970.294 lei;

- suma de 415.856.817 lei, c/val

plată pentru gărzile efectuate de medici, lipsind acordul unității unde au

funcția de bază;

- că acțiunea este lipsită de

interes, recurenta-pârâtă fiind autorizată să deconteze serviciile medicale,

până la nivelul cheltuielilor angajate ca neachitate, înregistrate la 31

decembrie 2002, conform O.G. nr. 1/2004 și a O.G. nr. 12/2004 și a unor ordine

emise de Ministerul Sănătății;

- instanța a omis să se pronunțe

asupra cheltuielilor de judecată.

În recursul declarat de

recurenta-reclamantă, sentința este criticată în sensul că menținerea

retragerii de la finanțare, a sumelor pentru achiziții de medicamente, este

nelegală, fiind depuse acte adiționale, ca și negațiile furnizorilor inițiali,

instanța neanalizând actele depuse în acest sens, după cum neconformă cu

realitatea este și mențiunea, ca fiind corectă, constatarea serviciului de

audit de credit, în ceea ce privește depășirea consumului de carburanți; în

realitate, autoturismele sunt folosite numai pentru transport de materiale și

alimente, astfel că pentru cota de 150 l benzină, era de analizat numai auto D7-04-NMP.

Recursul C.A.S. Dolj se va respinge

ca nefondat.

Prin Nota de constatare din 6

septembrie 2002, Serviciul de audit din cadrul C.A.S. Dolj, urmare a

verificării parametrilor funcționali și economici pe perioada 1 ianuarie 200 -

31 iulie 2002, la Spitalul Clinic Municipal F. Craiova, s-a dispus retragerea

finanțării cu suma de 2.066.928.904 lei, această măsură fiind contestată. Prin decizia

nr. 14259 din 25 octombrie 2002, recurenta-pârâtă a admis în parte contestația,

diminuând suma retrasă de la finanțare, cu c/val de 359.828.686 lei, în sensul

că pentru contractarea, executarea și decontarea lucrărilor de reparații

curente, acestea s-au efectuat legal.

Instanța de fond sesizată cu

acțiunea reclamantei-recurente, a constatat, însă, că pot fi retrase de la

finanțare, numai sumele ce privesc achizițiile de medicamente, în valoare de

63.970.294 lei, cheltuieli pentru carburanți, 128.122.897 lei și 51.955.485 lei,

penalizări.

Criticile făcute sentinței de către

recurenta-pârâtă, nu sunt fondate.

Astfel, în mod legal instanța de

fond a constatat că neprezentarea certificatului de acreditare de cei 10 medici

nu reprezintă un motiv de nelegalitate, nefiind încălcate dispozițiile art. 36

din Legea nr. 145/1997, care prevede că în sistemul asigurărilor sociale de

sănătate pot fi admiși să lucreze numai medicii și personalul sanitar acreditat

potrivit legii.

Prezentarea acestor certificate

ulterior, este de natură să demonstreze că existau condițiile legale de

angajare, că această cerință oricum s-a acoperit ulterior, instanța de fond

făcând o aplicare corectă a legii.

Curtea de Apel Craiova, în mod

judicios a constatat că în mod greșit recurenta-pârâtă a retras de la finanțare,

c/val celor 564 zile spitalizare, dar și c/val medicamentelor, de 55.939.043

lei.

Astfel, în ceea ce privește c/val

medicamente, de 55.934.043 lei, această sumă nu se poate susține că se

constituie în prejudiciu pentru recurenta-pârâtă, cu motivarea că nu au fost

prezentate semnăturile asiguratului, fără a analiza și alte elemente, cum ar fi

volumul de muncă în fiecare lună, raportat la numărul de erori de înregistrare

care este numai 0.47%, din cei peste 3500 pacienți. Consemnarea din Nota de

control atestă că în urma comparării indicatorilor fizici aferenți perioadei de

interes, cu datele existente în documentele auditate, s-a constatat că există

concordanță. Această consemnare demonstrează, astfel, că instanța de fond a

făcut o corectă analiză și a dat o soluție legală, critica din recurs fiind

nefondată.

În ceea ce privește cele 564 zile

spitalizare, acestea au fost constatate de organul de control, fără a face o

verificare atentă și în principal de a cere explicațiile medicilor șefi secție,

care puteau duce la o corectă rezolvare a aspectelor controlate. Este de

observat că cele mai multe zile sunt la Secțiile Ginecologie I și II, secții și activități care primesc numai internări urgente, după

cum apar reinternări ale unor bolnavi care au fost primiți cu avizul medicilor specialiști,

singurii în măsură să aprecieze urgența, astfel că nu se poate discuta

obiectivitatea acestor spitalizări.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată ca fiind nefondată, și această critică, după cum și critica privind

plata medicilor care au efectuat gărzi în cadrul recurentei-reclamante, aceștia

având acordul unității de unde vin, astfel cum a comunicat Direcția de Sănătate

Publică Dolj, cu nr. 1739 din 19 martie 2001.

În ceea ce privește nepronunțarea

instanței în legătură cu cheltuielile de judecată, în speță c/val onorariu

expert, evident că instanța a avut în vedere dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. și modul cum a admis acțiunea.

În ceea ce privește criticile

formulate de recurenta-reclamantă, acestea sunt fondate.

Prin probele administrate, expertiza

efectuată de expert contabil G.G., se consemnează că din actele expertizate

sunt utilizate la transportul de materiale și alimente, două autoturisme, ceea

ce explică neadaptarea la consumul de 150 l auto. Față de această constatare

este de observat că în mod eronat, fără aprecierea condițiilor concrete și fără

o analiză economică a situației reale, nu se poate reține că a fost creat prejudiciul

real și cert, astfel că suma retrasă de la finanțare, ca reprezentând depășirea

cheltuielilor cu consumul de carburanți, este nelegală.

În mod greșit, instanța de fond, ca

și Serviciul de audit și conducerea recurentei-pârâte au apreciat că suma de

63.970.294 lei este nejustificată și nelegală pentru achiziționarea de

medicamente.

În cauză, recurenta-reclamantă a

prezentat acte adiționale și avizele Oficiului de Concurență care atestă

respectarea procedurilor legale de achiziționare a medicamentelor, cu note de

fundamentare, dar care fără nici o motivare au fost respinse de la o analiză,

acte care nu au fost analizate de experți, astfel că și concluziile lor nu

corespund realității la acest capitol.

În raport cu considerentele expuse,

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul recurentei-pârâte C.A.S.

Dolj, admite recursul recurentului-reclamant Spitalul Clinic Municipal F.

Craiova, casează sentința recurată și în fond, admite acțiunea, anulează decizia

nr. 14259 din 25 octombrie 2002 și Nota de constatare din 6 septembrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.A.S.

Dolj împotriva sentinței civile nr. 310 din 7 mai 2004, a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ.

Admite recursul declarat de Spitalul

Clinic Municipal F. Craiova, casează sentința atacată și în fond, admite

acțiunea.

Anulează decizia nr. 14259 din 25

octombrie 2002 și Nota de constatare din 6 septembrie 2002.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2005.