ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2757/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1490 din 26 octombrie 2007 a Tribunalului Comercial Mureș a fost admisă în parte acțiunea reclamantului M.L. iar pârâta SC M.P. SRL a fost obligată ca până la 19 mai 2008 să își îndeplinească obligația asumată prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1156 din 19 mai 2005 de B.N.P. N.G., constând în asigurarea accesului separat la imobilul dobândit prin cumpărare. Prin aceeași sentință s-au respins celelalte cereri, respectiv cererea reconvențională a pârâtei de a fi obligată reclamanta la suportarea a ½ din cheltuielile avansate pentru separarea furnizării energiei electrice, precum și la respectarea dreptului de servitute de trecere, reclădirea zidului și să permită racordarea la rețeaua de canalizare.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către pârâta SC M.P. SRL Miercurea Nirajului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 83/ A din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, complinind argumentarea instanței de fond pe aspectele asupra cărora nu se pronunțase (mutarea streșinii, luarea de apă din fântâna din curtea imobilului și racordarea la rețeaua de apă și canalizare) în virtutea efectului devolutiv al apelului. În urma analizei, instanța de apel a reținut că parte din aceste servituți (racordarea la rețeaua de apă și canalizare și dreptul de a lua apă din fântână) nu au format obiectul clauzelor contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți iar celelalte servituți (zidul despărțitor, picătura streșinii) au format obiectul unei cercetări locale din partea judecătorilor, iar în urma constatărilor s-a apreciat reconvenționala formulată pe aceste aspecte ca nefondată.

În rest, s-a apreciat că instanța de fond a interpretat corect clauzele contractului și situația părților așa încât toate criticile pârâtei, reclamantă în cererea reconvențională au fost respinse. Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru nelegalitate, iar în subsidiar, rejudecarea pricinii în fond și respingerea cererii reclamantului. În dezvoltarea criticilor recurenta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocă nulitatea hotărârilor pronunțate cu încălcarea normelor de competență materială, susținând că obligațiile contractuale a căror nerespectare formează obiectul litigiului sunt obligații civile și nu contractuale, așa încât competența soluționării pricinii revenea în primă instanță judecătoriei și nu tribunalului.

Pe fondul litigiului apreciază că servitutea de trecere ce a format obiectul cererii principale a fost o obligație contractuală care însă nu era exigibilă dată fiind perioada scursă de la data încheierii vânzării-cumpărării imobilului, termenul stabilit de instanță pentru realizarea ei fiind irealizabil datorită relațiilor tensionate și șicanatorii dintre părți. Soluția dată pe acest aspect este criticabilă și pentru faptul că reclamantul nici măcar nu a solicitat fixarea unui termen pentru realizarea servituții de trecere, așa cum s-a pronunțat instanța. Pe aspectul reconvenționalei recurenta critică soluția dată în legătură cu edificarea zidului despărțitor, cercetarea locală efectuându-se în absența sa sau a avocatului său și consemnând aspecte ce nu corespund realității.

La dosar recurenta a atașat fotografii ale imobilului în litigiu. Prin întâmpinare intimatul reclamant M.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, iar pentru termenul de astăzi recurenta, prin administratorul său a depus la dosar copia unei expertize ordonată într-o cauză penală existentă între părți în legătură cu folosința imobilului. Recursul pârâtei reclamante este întemeiat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 312 alin. (3) și (6) C. proc. civ., se poate cere casarea unei hotărâri atunci când ea este dată cu încălcarea competenței altei instanțe. Critica recurentei întemeiată pe acest motiv de recurs este întemeiată deoarece litigiul de față are ca obiect îndeplinirea unor obligații asumate de părți printr-un contract civil de vânzare-cumpărare și vizează anumite servituți civile ce vizează raporturile de vecinătate create urmare vânzării-cumpărării.

Chiar dacă una dintre părțile contractului de vânzare-cumpărare pe care reclamantul l-a invocat în cererea sa este un comerciant, obiectul litigiului vizează îndeplinirea unor obligații civile, constituirea servituților asumate prin contract sau cele invocate de părți și solicitate a fi recunoscute prin hotărârea ce se va da în cauză, neconstituind acte sau fapte de comerț enumerate în art. 3 și 4 C. com., ci vizează raporturi civile de vecinătate între proprietari. În consecință, Curtea apreciază că greșit tribunalul comercial a soluționat cauza în primă instanță, competența aparținând, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., coroborat cu art. 1 pct. 1 C. proc. civ., Judecătoriei Târgu Mureș, ca instanță civilă.

Apreciind întemeiată această critică, Curtea va admite recursul pârâtei și în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va casa decizia din apel și sentința tribunalului, cauza urmând a fi trimisă, în temeiul alin. (6) din același text, instanței competente, această instanță urmând a avea în vedere și celelalte critici invocate de recurentă pe fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC M.P. SRL Târgu Mureș, împotriva deciziei nr. 83/ A din 20 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și sentința nr. 1490 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la Judecătoria Tg. Mureș, ca instanță civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009.