ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 55/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 55/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 9 septembrie 2003 reclamanta A.P București cheamă în judecată pe pârâta SC A.N.

SA București solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate

inexistența unui drept de creanță al pârâtei față de reclamantă, să fie

obligată pârâta să achite suma de un leu daune morale pentru nerespectarea

contractului nr. 92885 din 1 iulie 1996 și să fie obligată aceasta să branșeze

blocul H la rețeaua de apă potabilă separat de orice alt consumator, în caz

contrar să fie autorizată reclamanta să efectueze această operațiune pe

cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

A.P. din blocul H formulează

cerere de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantei solicitând

admiterea acesteia, constatarea inexistenței unui drept de creanță al pârâtei

față de intervenientă, daune morale de un leu și obligarea pârâtei să branșeze

imobilul separat, iar în caz contrar, să fie autorizată să efectueze această

operațiune pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

La data de 8 ianuarie 2004

reclamanta formulează cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv

A.P. din blocul H de la aceeași adresă, B.R.D. – S.G., sucursala Victoria și S.C.A.I.,

solicitând instanței să se constate consumul real de apă potabilă furnizată

necontorizat separat prin branșamentul aferent scării 2 bloc H și cuantumul

sumei datorate de fiecare consumator pe perioada octombrie 2000 – septembrie

2003.

Prin sentința comercială nr.

442 din 27 ianuarie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge

acțiunea principală formulată de reclamantă și cererea ei de chemare în

judecată a altor persoane ca neîntemeiate și respinge cererea de intervenție

formulată de intervenientă, reținând că, deși este un singur branșament,

cantitatea de apă consumată este înregistrată de contor și plătită pentru un

consum paușal conform contractului de furnizare, precum și că reclamanta nu a

probat că pârâta ar fi refuzat nejustificat o cerere de a branșa blocul H 5 la

rețeaua de apă potabilă separat de alt consumator.

Prin decizia comercială nr. 633

din 8 decembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, admite

apelurile declarate de apelanta reclamantă și de apelanta intervenientă

împotriva sentinței instanței de fond pe care o schimbă în parte în sensul că

admite în parte cererea reclamantei obligând pe pârâtă să branșeze pe fiecare

din cele două asociații de locatari, H sc. 2 și H sc. 1, la rețeaua de apă

potabilă în mod independent de orice alt consumator, cu montare de contor

individual iar, în caz de refuz, autorizând cele două persoane juridice să

efectueze această lucrare, pe cheltuiala pârâtei, cu respectarea normelor

tehnice specifice și a dreptului celorlalți consumatori; admite cererea

reclamantei de chemare în judecată a altor persoane și, în contradictoriu cu

ele, constată consumul real de apă furnizată de pârâtă prin branșamentul

aferent H sc. 2 în perioada 23 octombrie 2000 – 9 septembrie 2003 ca fiind de

31.319 mc. din care S.C.A.I. – 1120 mc. în valoare de 4.886.715 lei, B.R.D. – S.G.

– 5.709,75 mc. în valoare de 17.975.448 lei, bl. H 6 – 16.819,75 mc. – în

valoare de 522.337.908 lei, bl. H 5 sc.1 – 4.872,5 mc. în valoare de 22.650.891

lei, bl. H 5 sc. 2 – 2.797 mc. în valoare de 12.912.605 lei, cu 910 lei (RON)

cheltuieli de judecată către intervenientă și 620 lei (RON) către reclamantă,

în sarcina pârâtei, menținând celelalte dispoziții.

Pentru a decide astfel,

instanța reține că față de concluziile raportului de expertiză contabilă

judiciară efectuată în cauză nu se poate constata inexistența unui drept de

creanță al furnizorului de apă, desocotirea față de pârâta intimată urmând a se

realiza de fiecare consumator în parte, în funcție de constatările făcute prin

prezenta hotărâre și de plățile efectuate până la data acesteia, precum și că nu

numai că intimata pârâtă nu a dat curs foarte mulți ani solicitării legitime a

apelanților de branșare separată de orice act consumator la rețeaua de apă

potabilă, ci dimpotrivă aceasta a racordat pe același branșament comun și alți

consumatori, perpetuând nejustificat o stare de confuzie și nemulțumire a

consumatorilor captivi.

Împotriva deciziei instanței

de apel declară recurs A.P. H 6 și pârâta SC A.N. SA.

Prin recursul său, cu

invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 C. proc. civ.,

recurenta A.P. H 6 solicită admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare, sau, în subsidiar, respingerea apelurilor

reclamantei și intervenientei. În susținerea recursului recurenta reia

relatarea situației de fapt și critică în principal concluziile raportului de

expertiză, luate în considerare de instanța de apel, raport cu privire la care

a formulat obiecțiuni în scris, instanța criticată, încălcându-i dreptul la

apărare. nedându-i cuvântul spre a le susține oral și nemotivând respingerea

acestora.

Recurenta pârâtă, invocând

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea

recursului, susținând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a

fost dată cu greșita aplicare a legii, recurenta neputând fi obligată la

branșarea separată a celor două scări ale blocului H 5 față de dispozițiile

cuprinse în H.C.G.M.B. nr. 157/2005, blocul H 5 fiind, față de art. 24 al

Hotărârii invocate, un singur utilizator, ca unitate locativă unică având două

scări, iar cheltuielile de proiectare, avizare, execuție, asistență tehnică,

consultanță, recepție și punere în funcțiune a unui branșament racord nou revenind,

conform art. 25 – art. 30 din același act normativ, în sarcina utilizatorului.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimatele - reclamanta și intervenienta, solicită respingerea

recursurilor, ca nefondate, arătând că cele două scări ale blocului H 5 sunt

unități locative distincte, predate la interval de doi ani una față de

cealaltă, pentru care există asociații de proprietari diferite, comportamentul

pârâtei recurente fiind astfel abuziv, precum și că instanța de apel nu a

acordat mai mult decât s-a cerut în condițiile în care blocul H 6 a fost

debranșat fără a fi fost încheiat un protocol de stingerea debitelor (cum

prevăd regulile de lucru ale pârâtei), debite care au fost de asemeni abuziv

înregistrate în contul intimatelor.

Recursurile nu sunt fondate.

Cât privește recursul A.P.

bloc H 6 criticile referitoare la greșita apreciere a raportului de expertiză

și la neluarea în considerare a obiecțiunilor la raport fiind critici de

netemeinicie și nu de nelegalitate urmează a nu fi examinate, acestea întemeindu-se

pe dispozițiile fostului art. 304 pct. 10 C. proc. civ., abrogat în prezent.

Examinând criticile

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se constată că

acestea nu sunt fondate întrucât prin cererea introductivă de instanță reclamanta

nu și-a cuantificat pretențiile ci a solicitat să se constate consumul real de

apă potabilă furnizată fiecărui consumator prin branșamentul scării 2 bloc H 5

și cuantumul sumei datorate de fiecare, pe perioada 13 octombrie 2000 – 9

septembrie 2003, în funcție de consum și plățile efectuate, astfel că,

stabilind consumul real de apă furnizată fiecărui consumator și sumele

corespunzătoare ce urmează a fi achitate, nu se poate reține că instanța de

apel ar fi dat mai mult decât s-a cerut, aspect, de altfel, neprecizat de

recurentă.

Sunt neîntemeiate și urmează

a fi respinse și criticile privind încălcarea dreptului la apărare al

recurentei prin respingerea nemotivată a obiecțiunilor acesteia la raportul de

expertiză, reținându-se, în acest sens, că acestea au fost puse în discuția

părților la termenul de dezbateri din 8 decembrie 2006, dezbateri la care

recurenta a fost prezentă prin reprezentantul său, avocat V.F., obiecțiunile

menționate fiind respinse de instanță prin raportare la obiectul judecății.

Cât privește recursul

recurentei pârâte SC A.N. SA se constată că nu sunt întemeiate, și urmează a nu

fi primite, criticile formulate de aceasta referitoare la greșita aplicare de

către instanța de apel a dispozițiilor H.C.G.M.B. nr. 157/2005, art. 24, 25 –

art. 30, întrucât acestea vizează situația unor posibili consumatori ce urmează

a se branșa și nu situația consumatorilor branșați provizoriu, așa cum rezulta

din Contractul Provizoriu nr. 92885 din 1 iulie 1996, iar dispozițiile art. 24

nu interzic realizarea de branșamente separate pentru fiecare scară de imobil

dacă acestea reprezintă condominii separate, ca în speța de față, refuzul

recurentei fiind deci nejustificat, așa cum corect a stabilit instanța de apel,

cu atât mai mult cu cât recurenta a realizat în timp branșarea separată a

celorlalte pârâte.

Astfel fiind, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respinse, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâta A,P, bloc H 6 și de pârâta SC A.N.

SA împotriva deciziei instanței de apel care urmează a fi menținută ca legală

și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâții A.P. bloc H 6 București și SC A.N. SA București împotriva

deciziei nr. 633 din 8 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2008.