ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1907/2003

Deliberând asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată sub nr. 7046 din 19 octombrie 2000, reclamanta R.A. A.M. Oradea a solicitat obligarea pârâtei, Regionala C.F.R. Cluj-Napoca - Direcția călători Cluj Napoca, la plata sumei de 35.941.832 lei, reprezentând preț servicii apă canal; 32.465.785 lei dobânzi comerciale la facturi neachitate și 3.214.820 lei dobânzi comerciale la facturi achitate cu întârziere, cât și cheltuielile de judecată. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a prestat pârâtei servicii de apă canal, conform contractului încheiat între părți, dar aceasta nu a achitat decât parțial serviciile. Acțiunea a fost motivată în drept pe dispozițiile Legii nr. 4/1981, modificată prin Legea nr. 30/1990 și Legea nr. 198/1997, art. 986 C. civ.

și art. 43 C. com. Reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând introducerea în cauză, ca pârâtă, a C.N. C.F.R. SA, divizia patrimoniu Cluj-Napoca. Prin sentința civilă nr. 429 din 12 aprilie 2001, Tribunalul Bihor a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta, Regionala C.F.R. Cluj-Napoca - Divizia călători, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta, C.N. C.F.R. SA București - Regionala C.F.R. Cluj-Napoca, la plata sumelor de 35.941.832 lei preț neachitat, 32.465.785 lei dobânzi pentru facturi achitate cu întârziere, precum și la plata sumei de 5.003.846 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că obligațiile asumate în baza contractului de prestări servicii nr. 68/1998, pentru perioada februarie 1998 - martie 2000, s-au transferat în sarcina pârâtei, C.N.

C.F.R. - Regionala Cluj-Napoca, ca urmare a reorganizării efectuate în baza O.G. nr. 12/1998. A fost înlăturată apărarea reclamantei cu privire la divergențele dintre aceasta și Asociația de Locatari nr. 404, apreciindu-se că reclamanta este în culpă pentru necomunicarea în termen a existenței acestor divergențe, cât și față de posibilitatea pe care o avea pârâta de a formula o cerere de chemare în garanție a Asociației de Locatari R., dar pe care nu a folosit-o. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâta. Reclamanta susține că, în mod greșit, instanța nu i-a acordat și dobânzile comerciale de 4.323.181 lei solicitate prin precizarea de acțiune. Pârâta critică sentința, arătând că, față de data încheierii contractului, 25 mai 1998, nu putea fi obligată la plată pe perioada ianuarie - februarie 1998, întreaga sumă de 35.941.830 lei nu are o bază contractuală, cu consecința că nu se pot acorda nici dobânzi.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 478 din 9 octombrie 2001, a admis apelul reclamantei și a respins, ca nefondat, apelul pârâtei. A fost schimbată sentința și obligată pârâta la plata sumei de 36.788.966 lei dobânzi comerciale pentru facturi neachitate. S-a reținut că la 8 ianuarie 2000, reclamanta și-a precizat acțiunea și a solicitat 36.788.966 lei și că facturarea consumului s-a făcut corect, fiindcă neînțelegerile dintre pârâtă și Asociația de Locatari R., referitoare la repartizarea consumului, nu privesc raportul contractual dintre părțile cauzei. Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă, care susține că facturile au fost emise fără o bază contractuală, iar divergențele dintre pârâtă și Asociația de Locatari R. erau cunoscute de reclamantă, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 289 din 4 martie 1998, încheiat în condiții de opozabilitate față de reclamantă, respectiv, în prezența și cu semnătura unui delegat al acesteia.

Se mai arată că reclamanta a facturat separat consumurile celor doi consumatori, decontările Asociației de Locatari R. făcându-se direct, între reclamantă și asociație, astfel că reclamanta cunoștea că trebuie să refactureze consumul înregistrat prin contorul comun instalat de ea fără acordul consumatorilor din martie 1998. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Cu privire la facturile emise înainte de încheierea contractului scris, se reține că pârâta nu contestă prestarea serviciului, ci doar cantitatea de apă livrată. Aceste dispute datorate utilizării în comun a rețelei cu Asociația de Locatari R. trebuiau rezolvate cu respectiva asociație de locatari sau aceasta trebuia chemată în garanție.

Simplul fapt că reclamanta cunoștea divergențele nu înseamnă că susținerile pârâtei, cu privire la consumul real, au fost dovedite. Nefinalizarea tratativelor și a divergențelor dintre cei doi consumatori, care folosesc în comun rețeaua de apă, nu poate fi considerată ca fiind imputabilă reclamantei. Criticile formulate în recurs se pot încadra în motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., însă nu sunt întemeiate și de aceea recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei C.N. C.F.R. SA București - Regionala C.F.R. Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 478/C din 9 octombrie 2001 a Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 martie 2003.