ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3460/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2509 din 14

decembrie 2009 a Tribunalului Comercial Mureș, s-a respins acțiunea

reclamantului P.N.R., formulată în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA Târgu

Mureș, pentru petitul având ca obiect obligația de a face, și s-a disjuns

petitul

având ca obiect pretenții, fiind

stabilit în acest sens un nou termen.

În considerentele hotărârii atacate

s-a reținut că reclamantul a

solicitat

instanței să dispună obligarea pârâtei la încheierea unui contract

de furnizare/prestare servicii de apă-canal direct

cu reclamantul, și nu cu

asociația de proprietari, precum și restituirea

taxelor plătite anterior, apreciind că pârâta încasează nejustificat costul

citirii apometrelor, care este de altfel inclus în structura prețului de cost

al metrului cub de apă.

Instanța de fond a reținut că în

raport de art. 14 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a

serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare în municipiul Târgu

Mureș, aprobat prin H.C.L.M. nr. 125/2006, anexa 7, și art. 37 din același Regulament,

pentru utilizatorii casnici ce locuiesc în

condominiu (tip bloc de locuințe cu mai multe scări sau tronsoane sau curți

comune), racordul va fi făcut

pentru

fiecare scară, tronson sau curte comună individual, și că respectiv

pârâta

încheia contractele de prestare servicii specifice cu fiecare

categorie de utilizator de apă potabilă, în

funcție de modul de utilizare a

apei și de tipul de habitat.

S-a reținut și că dispozițiile H.C.L.M.

nr. 125/2006 sunt conforme cu prevederile art. 3 din Legea nr. 13/2008,

referitoare la limita de proprietate între instalațiile aflate în proprietatea

utilizatorului și cele

aflate în

proprietatea operatorului de servicii, reprezentate de contorul de

branșament,

definit de contorul de apartament, așa cum acesta este definit de art. 3 lit.

j) din Legea nr. 241/2006.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 22 din 15 martie 2010,

a

respins apelul formulat de P.N.R.,

împotriva

sentinței nr. 2509 din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial

Mureș, în dosarul nr. 6294/320/2007.

Examinând hotărârea atacată, prin

prisma acestor considerente,

precum și din

oficiu, în virtutea principiului devolutiv al prezentei căi de

atac,

Curtea a constatat următoarele:

După cum a indicat în apel

reclamantul, instanța de fond ar fi făcut o aplicare greșită a legii, respectiv

că nu a

constatat calitatea reclamantului de

utilizator individual al serviciului de

alimentare cu apă și de

canalizare, în sensul dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 241/2006.

Or, în aceste, condiții, este de

observat că apartamentul proprietatea reclamantului este situat într-un imobil

cu mai multe apartamente, respectiv un condominiu, caz în care sunt aplicabile

dispozițiile art. 3 lit. j), u) și v) din Legea nr. 241/2008, în raport de care

se stabilește implicit și natura și tipul

de branșament pentru imobilele de

natura celui deținut de reclamant, Mai

exact, imobilul deținut de reclamant face parte din categoria acelora pentru

care este nevoie de

două aparate de

măsurare pentru determinarea consumului individual de

apă.

De remarcat este și faptul că

potrivit art. 27 alin. (2) din actul normativ precitat, legiuitorul a

condiționat îndeplinirea calității de utilizator individual, de îndeplinirea

condițiilor tehnice pentru delimitarea/separarea instalațiilor între utilizatori,

ceea ce în cauză nu este cazul.

Pe de altă parte, H.C.L. nr. 125/2006

nu a fost supusă controlului de legalitate al Instituției Prefectului județului

Mureș, și de asemenea nu a fost atacată de vreo persoană interesată, care să

reclame vreo vătămare produsă de aceasta, fiind așadar în vigoare.

Nu pot fi reținute nici susținerile

reclamantului, referitoare la

indicarea

eronată a textului de lege de către instanța de fond, Legea nr.

13/2008,

în loc de O.U.G. nr. 13/2008, întrucât această împrejurare constituie o eroare

materială, nu una de judecată, controlul judiciar al hotărârii atacate putând

fi efectuat chiar și în aceste condiții, considerentele acesteia, cuprinzând

suficiente argumente, susținute de

textele

de lege aplicabile, care să exprime convingerea intimă a instanței

de

fond, cu privire la soluția împărtășită.

Referitor la

pretențiile reclamantului recurent, invocate în apel, vizând obligarea pârâtei,

respectiv a persoanelor presupuse vinovate de

vreun prejudiciu cauzat acestuia, Curtea a constatat

că aceste pretenții nu

pot fi ridicate pentru

prima dată în calea de atac a apelului, pentru că o

eventuală pronunțare

a instanței, cu privire la acestea ar priva partea care le-a invocat, de o cale

de atac, ceea ce ar fi inadmisibil.

Împotriva menționatei decizii a

declarat recurs reclamantul P.N.

R.

invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului,

modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.

În criticile formulate, recurentul

reclamant a susținut în esență că decizia pronunțată de instanța de apel e

nemotivată, întrucât nu au fost analizate motivele sale de apel și nici

aplicarea dispozițiilor art. 27 alin. (2) și (3) și art. 30 alin. (7) din Legea

nr. 241/2006, modificată.

Recursul reclamantei este netimbrat.

Pentru termenul de astăzi recurentul

reclamant a fost citat cu mențiunea de a achita 4 lei taxa judiciară de timbru

și 0,15 lei timbru judiciar, conform dovezii aflată la dosar recurs, obligație

pe care acesta în mod nejustificat nu și-a îndeplinit-o.

Cum problema timbrajului se

analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de casare, Înalta Curte,

constatând că recurentul nu și-a îndeplinit obligația legală de plată a taxei

de timbru, cu aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificate, urmează să anuleze, ca netimbrat,

recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul

declarat de reclamantul P.N.R. împotriva deciziei nr. 22 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 octombrie 2010.