ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3460/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2509 din 14 decembrie 2009 a Tribunalului Comercial Mureș, s-a respins acțiunea reclamantului P.N.R., formulată în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA Târgu Mureș, pentru petitul având ca obiect obligația de a face, și s-a disjuns petitul având ca obiect pretenții, fiind stabilit în acest sens un nou termen. În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că reclamantul a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la încheierea unui contract de furnizare/prestare servicii de apă-canal direct cu reclamantul, și nu cu asociația de proprietari, precum și restituirea taxelor plătite anterior, apreciind că pârâta încasează nejustificat costul citirii apometrelor, care este de altfel inclus în structura prețului de cost al metrului cub de apă.

Instanța de fond a reținut că în raport de art. 14 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare în municipiul Târgu Mureș, aprobat prin H.C.L.M. nr. 125/2006, anexa 7, și art. 37 din același Regulament, pentru utilizatorii casnici ce locuiesc în condominiu (tip bloc de locuințe cu mai multe scări sau tronsoane sau curți comune), racordul va fi făcut pentru fiecare scară, tronson sau curte comună individual, și că respectiv pârâta încheia contractele de prestare servicii specifice cu fiecare categorie de utilizator de apă potabilă, în funcție de modul de utilizare a apei și de tipul de habitat. S-a reținut și că dispozițiile H.C.L.M.

nr. 125/2006 sunt conforme cu prevederile art. 3 din Legea nr. 13/2008, referitoare la limita de proprietate între instalațiile aflate în proprietatea utilizatorului și cele aflate în proprietatea operatorului de servicii, reprezentate de contorul de branșament, definit de contorul de apartament, așa cum acesta este definit de art. 3 lit. j) din Legea nr. 241/2006. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 22 din 15 martie 2010, a respins apelul formulat de P.N.R., împotriva sentinței nr. 2509 din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, în dosarul nr. 6294/320/2007.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, în virtutea principiului devolutiv al prezentei căi de atac, Curtea a constatat următoarele: După cum a indicat în apel reclamantul, instanța de fond ar fi făcut o aplicare greșită a legii, respectiv că nu a constatat calitatea reclamantului de utilizator individual al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, în sensul dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 241/2006.

Or, în aceste, condiții, este de observat că apartamentul proprietatea reclamantului este situat într-un imobil cu mai multe apartamente, respectiv un condominiu, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 3 lit. j), u) și v) din Legea nr. 241/2008, în raport de care se stabilește implicit și natura și tipul de branșament pentru imobilele de natura celui deținut de reclamant, Mai exact, imobilul deținut de reclamant face parte din categoria acelora pentru care este nevoie de două aparate de măsurare pentru determinarea consumului individual de apă. De remarcat este și faptul că potrivit art. 27 alin. (2) din actul normativ precitat, legiuitorul a condiționat îndeplinirea calității de utilizator individual, de îndeplinirea condițiilor tehnice pentru delimitarea/separarea instalațiilor între utilizatori, ceea ce în cauză nu este cazul.

Pe de altă parte, H.C.L. nr. 125/2006 nu a fost supusă controlului de legalitate al Instituției Prefectului județului Mureș, și de asemenea nu a fost atacată de vreo persoană interesată, care să reclame vreo vătămare produsă de aceasta, fiind așadar în vigoare. Nu pot fi reținute nici susținerile reclamantului, referitoare la indicarea eronată a textului de lege de către instanța de fond, Legea nr. 13/2008, în loc de O.U.G. nr. 13/2008, întrucât această împrejurare constituie o eroare materială, nu una de judecată, controlul judiciar al hotărârii atacate putând fi efectuat chiar și în aceste condiții, considerentele acesteia, cuprinzând suficiente argumente, susținute de textele de lege aplicabile, care să exprime convingerea intimă a instanței de fond, cu privire la soluția împărtășită.

Referitor la pretențiile reclamantului recurent, invocate în apel, vizând obligarea pârâtei, respectiv a persoanelor presupuse vinovate de vreun prejudiciu cauzat acestuia, Curtea a constatat că aceste pretenții nu pot fi ridicate pentru prima dată în calea de atac a apelului, pentru că o eventuală pronunțare a instanței, cu privire la acestea ar priva partea care le-a invocat, de o cale de atac, ceea ce ar fi inadmisibil. Împotriva menționatei decizii a declarat recurs reclamantul P.N. R. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.

În criticile formulate, recurentul reclamant a susținut în esență că decizia pronunțată de instanța de apel e nemotivată, întrucât nu au fost analizate motivele sale de apel și nici aplicarea dispozițiilor art. 27 alin. (2) și (3) și art. 30 alin. (7) din Legea nr. 241/2006, modificată. Recursul reclamantei este netimbrat. Pentru termenul de astăzi recurentul reclamant a fost citat cu mențiunea de a achita 4 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, conform dovezii aflată la dosar recurs, obligație pe care acesta în mod nejustificat nu și-a îndeplinit-o. Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de casare, Înalta Curte, constatând că recurentul nu și-a îndeplinit obligația legală de plată a taxei de timbru, cu aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, modificate, urmează să anuleze, ca netimbrat, recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul P.N.R. împotriva deciziei nr. 22 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2010.