ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3511/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 391/P/2009,

din data de 23 iunie 2009, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești, în temeiul art. 228 și art. 10 lit. d) C. proc. pen., a

dispus:

a) neînceperea urmării

penale față de B.G.I., comisar șef al I.J.P. Prahova, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen.;

b) confirmarea propunerii de

neîncepere a urmăririi penale față de numiții I.D., R.A., S.L.L., M.A.E. și B.M.C.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a dispune în acest

sens, în urma efectuării actelor premergătoare, procurorul a reținut

următoarele:

În cursul lunilor iulie,

august 2008, M.C.V. a formulat plângere penală împotriva numiților:

- I.D., R.A., S.L.L., M.A.E.,

salariați ai Casei Județene de Pensii Prahova;

- B.M.C. - director al Casei

de Pensii (din cadrul M.A.I.);

- B.G.I. - comisar șef de

poliție - inspector șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen.

Numitul M.C.V. și-a exprimat

nemulțumirea față de modul în care intimații, în exercitarea atribuțiilor de

serviciu, ar fi acționat în legătură cu pensia de urmaș cuvenită mătușii sale, M.A..

M.C.V., în calitate de mandatar al mătușii sale, a inițiat o serie de demersuri

pentru ca aceasta din urmă să beneficieze de pensie de urmaș în urma morții

soțului său, M.V. - fost salariat al I.P.J. Prahova.

Întrucât cererea de acordare

a pensiei militare de urmaș nu a fost aprobată, M.C.V. a chemat în judecată

Casa de Pensii Prahova, Casa de Pensii M.A.I., I.P.J. Prahova, Ministerul

Administrației și Internelor și Ministerul Muncii, dosarul aflându-se în

prezent pe rolul Tribunalului Prahova cu nr. 5572/105/2007.

La 22 mai 2008, M.C.V. a solicitat

prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii Prahova informații cu

privire la drepturile de pensie cuvenite mătușii sale. Instituția a răspuns

petiționarului, prin adresa nr. 48410 din 19 iunie 2008, în sensul că

informațiile solicitate nu-i pot fi comunicate întrucât au caracter secret.

Adresa, aflată în copie la

fila 47 din dosar, a fost semnată în calitate de șef serviciu de făptuitoarea S.L.

și de inspectorul I.C.

Cercetările au stabilit că

în momentul solicitării petiționarul nu a prezentat documente care să ateste

calitatea sa de mandatar.

Pe același fond de nemulțumire,

M.C.V. a formulat acuze la adresa directorului Casei de Pensii Prahova, intimatul

I.D. și care nu au fost confirmate de cercetări.

Prin Decizia nr. 151674 din 17

iulie 2008 Casa Județeană de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor a respins cererea de pensie militară de urmaș a numitei M.A., cu

motivarea că dreptul la pensie de urmaș derivă din dreptul la pensie al

susținătorului decedat, iar întreaga vechime în muncă a susținătorului a fost

valorificată în sistemul public pensii. S-a apreciat că refuzul menționat nu

poate constitui în aceste condiții omisiunea ce intră în conținutul laturii

obiective a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen.

Cercetările nu au stabilit

că B.G.I., în calitate de comisar șef al Inspectoratului de Poliție al

Județului Prahova și B.M.C., în calitate de director al Casei de Pensii din

cadrul M.A.I. și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu.

Plângerea formulată de

petiționarul M.C.V. împotriva acestei soluții de netrimitere în judecată a fost

respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 831/II/2/2009 din 10 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În condițiile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere la instanța competentă.

Prin sentința penală nr. 127

din 24 august 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a respins ca

inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a art. 278

1

alin. (1)-(12)

C. proc. pen. în raport cu art. 16 și art. 21 din Constituție și ca nefondată

plângerea petiționarului.

Pentru a dispune în acest

sens, prima instanță a reținut următoarele:

Cu excepția lui B.G.I., care

era la vremea formulării plângerii inițiale comisar șef al I.P.J. Prahova,

ceilalți intimați I.D., R.A., S.L.L., M.A.C. sunt lucrători în cadrul Casei

Județene de Pensii Prahova, iar B.M.C. - director al Casei de Pensii din cadrul

M.A.I.

M.C.V. este nemulțumit de

faptul că mătușii sale – M.A., nu i-a fost stabilită pensie militară de urmaș

în urma decesului soțului său – M.T.V.

Conform înscrisurilor

existente la dosar, această solicitare a numitei M.A., efectuată prin mandatarul

său M.C.V., a fost respinsă cu motivarea că dreptul la pensie de urmaș derivă

din modalitatea în care este pensionat susținătorul decedat, iar în speță, la

momentul morții sale, M.T.V. beneficia de o pensie calculată conform sistemului

public de pensii, și nu de o pensie militară. Numai în acest ultim caz, se

susține de către lucrătorii din ambele case de pensii - că mandanta petentului

ar fi putut beneficia de pensie militară de urmaș.

Nemulțumit de această

decizie, petentul a atacat-o în instanță, speța a format obiectul dosarului nr.

5572/105/2007 al Tribunalului Prahova, ce în prezent se află pe rolul acestei

instanțe cu termen de judecată în data de 03 septembrie 2009.

Având în vedere cele de mai

sus, prima instanță a apreciat că rezoluția atacată este legală și temeinică,

motiv pentru care plângerea fiind respinsă ca nefondată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, s-a reținut că

petentul a precizat că art. 278

1

alin. (1)-(12) C. proc. pen., ar

contraveni prevederilor art. 16 și art. 21 din Constituția României, deoarece

aceste dispoziții legale nu inserează și o răspundere penală și materială a

procurorilor, polițiștilor și judecătorilor corupți.

Curtea de apel, observând

excepția invocată prin prisma motivării acesteia și a dispozițiilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr.47/1992 modificată și republicată, a

apreciat că este inadmisibilă, deoarece textele invocate nu au nicio înrâurire

asupra soluționării cauzei.

Împotriva sentinței,

petiționarul a declarat prezentul recurs.

În cererea de recurs nu este

menționată nicio critică de netemeinicie ori nelegalitate a sentinței și nici

nu este indicat un caz de casare (fila 2).

Citat fiind (fila 9),

recurentul nu s-a prezentat la instanța de recurs și nici nu a depus motive

scrise de recurs ori concluzii scrise.

În lipsa unor motive de

recurs ale petiționarului, Înalta Curte urmează a examina din oficiu

rezoluțiile și sentința atacate apreciind că, în raport cu termenul declarării

căii de atac, obiectul acestuia îl constituie ambele dispoziții ale sentinței

(respingerea cererii de trimitere a cauzei la Curtea Constituțională urmând a fiind examinată ca una din criticile aduse hotărârii

judecătorești pronunțată de prima instanță).

În conformitate cu

dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5

2

C. proc. pen., precum și

cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean

beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare

penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile

prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 228

alin. (l) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din

modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea

urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor

premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De

altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în

vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua

acte premergătoare.

În respectarea acestor

dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de

art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format dosarul penal nr. 391/P/2009,

anexat, care cuprinde 108 file.

În urma efectuării acestor

acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de

petiționar, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din

cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de

art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul

art. 68

1

C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă

că persoanele față de care s-au efectuat acte premergătoare au săvârșit, cu

vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.

Dimpotrivă, actele

premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit.

d) C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

În consecință, examinând din

oficiu rezoluțiile atacate, Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor legale în materia soluționării plângerii penale și a

plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, precum și în materia

sesizării Curții Constituționale.

În mod corect s-a menționat

că dreptul la pensie de urmaș derivă din dreptul la pensie al susținătorului

decedat, iar întreaga vechime în muncă a susținătorului a fost valorificată în

sistemul public pensii.

De asemenea, corectă este și

motivarea instanței de fond cu referire la neîndeplinirea cerințelor art. 29

din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea instanței de contencios constituțional cu

privire la pretinsa inexistență a unei „răspunderi penale și materiale a

procurorilor, polițiștilor și judecătorilor corupți”, sub acest aspect art. 278/1

C. proc. pen. fiind apreciat ca neconstituțional de către petent.

În raport cu cele reținute,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

petiționarului urmează a fi respins ca nefondat

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor

ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 127 din 24 august 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.