ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3511/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 391/P/2009, din data de 23 iunie 2009, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 228 și art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus: a) neînceperea urmării penale față de B.G.I., comisar șef al I.J.P. Prahova, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.; b) confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de numiții I.D., R.A., S.L.L., M.A.E. și B.M.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Pentru a dispune în acest sens, în urma efectuării actelor premergătoare, procurorul a reținut următoarele: În cursul lunilor iulie, august 2008, M.C.V.

a formulat plângere penală împotriva numiților: - I.D., R.A., S.L.L., M.A.E., salariați ai Casei Județene de Pensii Prahova; - B.M.C. - director al Casei de Pensii (din cadrul M.A.I.); - B.G.I. - comisar șef de poliție - inspector șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. Numitul M.C.V. și-a exprimat nemulțumirea față de modul în care intimații, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ar fi acționat în legătură cu pensia de urmaș cuvenită mătușii sale, M.A.. M.C.V., în calitate de mandatar al mătușii sale, a inițiat o serie de demersuri pentru ca aceasta din urmă să beneficieze de pensie de urmaș în urma morții soțului său, M.V.

- fost salariat al I.P.J. Prahova. Întrucât cererea de acordare a pensiei militare de urmaș nu a fost aprobată, M.C.V. a chemat în judecată Casa de Pensii Prahova, Casa de Pensii M.A.I., I.P.J. Prahova, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Muncii, dosarul aflându-se în prezent pe rolul Tribunalului Prahova cu nr. 5572/105/2007. La 22 mai 2008, M.C.V. a solicitat prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii Prahova informații cu privire la drepturile de pensie cuvenite mătușii sale. Instituția a răspuns petiționarului, prin adresa nr. 48410 din 19 iunie 2008, în sensul că informațiile solicitate nu-i pot fi comunicate întrucât au caracter secret. Adresa, aflată în copie la fila 47 din dosar, a fost semnată în calitate de șef serviciu de făptuitoarea S.L.

și de inspectorul I.C. Cercetările au stabilit că în momentul solicitării petiționarul nu a prezentat documente care să ateste calitatea sa de mandatar. Pe același fond de nemulțumire, M.C.V. a formulat acuze la adresa directorului Casei de Pensii Prahova, intimatul I.D. și care nu au fost confirmate de cercetări. Prin Decizia nr. 151674 din 17 iulie 2008 Casa Județeană de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a respins cererea de pensie militară de urmaș a numitei M.A., cu motivarea că dreptul la pensie de urmaș derivă din dreptul la pensie al susținătorului decedat, iar întreaga vechime în muncă a susținătorului a fost valorificată în sistemul public pensii. S-a apreciat că refuzul menționat nu poate constitui în aceste condiții omisiunea ce intră în conținutul laturii obiective a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen.

Cercetările nu au stabilit că B.G.I., în calitate de comisar șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova și B.M.C., în calitate de director al Casei de Pensii din cadrul M.A.I. și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu. Plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva acestei soluții de netrimitere în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 831/II/2/2009 din 10 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. În condițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere la instanța competentă. Prin sentința penală nr. 127 din 24 august 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a art. 278 1 alin. (1)-(12) C. proc.

pen. în raport cu art. 16 și art. 21 din Constituție și ca nefondată plângerea petiționarului. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Cu excepția lui B.G.I., care era la vremea formulării plângerii inițiale comisar șef al I.P.J. Prahova, ceilalți intimați I.D., R.A., S.L.L., M.A.C. sunt lucrători în cadrul Casei Județene de Pensii Prahova, iar B.M.C. - director al Casei de Pensii din cadrul M.A.I. M.C.V. este nemulțumit de faptul că mătușii sale – M.A., nu i-a fost stabilită pensie militară de urmaș în urma decesului soțului său – M.T.V. Conform înscrisurilor existente la dosar, această solicitare a numitei M.A., efectuată prin mandatarul său M.C.V., a fost respinsă cu motivarea că dreptul la pensie de urmaș derivă din modalitatea în care este pensionat susținătorul decedat, iar în speță, la momentul morții sale, M.T.V.

beneficia de o pensie calculată conform sistemului public de pensii, și nu de o pensie militară. Numai în acest ultim caz, se susține de către lucrătorii din ambele case de pensii - că mandanta petentului ar fi putut beneficia de pensie militară de urmaș. Nemulțumit de această decizie, petentul a atacat-o în instanță, speța a format obiectul dosarului nr. 5572/105/2007 al Tribunalului Prahova, ce în prezent se află pe rolul acestei instanțe cu termen de judecată în data de 03 septembrie 2009. Având în vedere cele de mai sus, prima instanță a apreciat că rezoluția atacată este legală și temeinică, motiv pentru care plângerea fiind respinsă ca nefondată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. În subsidiar, s-a reținut că petentul a precizat că art. 278 1 alin. (1)-(12) C. proc. pen., ar contraveni prevederilor art. 16 și art. 21 din Constituția României, deoarece aceste dispoziții legale nu inserează și o răspundere penală și materială a procurorilor, polițiștilor și judecătorilor corupți. Curtea de apel, observând excepția invocată prin prisma motivării acesteia și a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr.47/1992 modificată și republicată, a apreciat că este inadmisibilă, deoarece textele invocate nu au nicio înrâurire asupra soluționării cauzei. Împotriva sentinței, petiționarul a declarat prezentul recurs. În cererea de recurs nu este menționată nicio critică de netemeinicie ori nelegalitate a sentinței și nici nu este indicat un caz de casare (fila 2). Citat fiind (fila 9), recurentul nu s-a prezentat la instanța de recurs și nici nu a depus motive scrise de recurs ori concluzii scrise.

În lipsa unor motive de recurs ale petiționarului, Înalta Curte urmează a examina din oficiu rezoluțiile și sentința atacate apreciind că, în raport cu termenul declarării căii de atac, obiectul acestuia îl constituie ambele dispoziții ale sentinței (respingerea cererii de trimitere a cauzei la Curtea Constituțională urmând a fiind examinată ca una din criticile aduse hotărârii judecătorești pronunțată de prima instanță). În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5 2 C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 228 alin. (l) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. În respectarea acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc.

pen., fiind format dosarul penal nr. 391/P/2009, anexat, care cuprinde 108 file. În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de petiționar, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 68 1 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele față de care s-au efectuat acte premergătoare au săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală. Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc.

pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. În consecință, examinând din oficiu rezoluțiile atacate, Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia soluționării plângerii penale și a plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, precum și în materia sesizării Curții Constituționale. În mod corect s-a menționat că dreptul la pensie de urmaș derivă din dreptul la pensie al susținătorului decedat, iar întreaga vechime în muncă a susținătorului a fost valorificată în sistemul public pensii. De asemenea, corectă este și motivarea instanței de fond cu referire la neîndeplinirea cerințelor art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea instanței de contencios constituțional cu privire la pretinsa inexistență a unei „răspunderi penale și materiale a procurorilor, polițiștilor și judecătorilor corupți”, sub acest aspect art. 278/1 C. proc.

pen. fiind apreciat ca neconstituțional de către petent. În raport cu cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petiționarului urmează a fi respins ca nefondat Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 127 din 24 august 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.