ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3505/2009

Deliberând asupra recursului, se constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 43 din 9 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea petentei S.C. I. prin reprezentant legal D.M. împotriva Rezoluțiilor nr. 232/P din 27 octombrie 2008 și nr. 1825/II/2 din 24 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, reținând că neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef de poliție din cadrul IPJ Prahova este corectă din moment ce nu s-au identificat elemente din care să reiasă că ar fi acționat cu rea-credință sau gravă neglijență în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În termen legal petenta, prin reprezentant legal, a exercitat calea ordinară de atac a recursului, contestând legalitatea și temeinicia hotărârii fără însă a prezenta argumente concrete ci prin referiri la situații de fapt reclamate în numeroasele procese de pe rolul instanțelor judecătorești și a organelor penale. Examinând hotărârea atacată în raport cu dosarul de urmărire penală în care s-a adoptat rezoluția atacată, Înalta Curte constată că soluția este legală și temeinică. Astfel, petenta a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru efectuarea de cercetări față de comisar șef de poliție B.I. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 și 289 C. pen. întrucât i s-ar fi răspuns la cererile sale în mod necorespunzător.

În fapt, cele două sesizări ale petentei au fost reunite iar rezultatul verificărilor i-a fost comunicat sub semnătura inspectorului șef al IPJ Prahova, în persoana comisarului șef B.I., care însă nu a efectuat personal verificările, în calitatea pe care o avea. Corect s-a concluzionat prin Rezoluția nr. 232/P din 27 octombrie 2008 menținută prin Rezoluția 1825/II/2/24 noiembrie 2008 că simpla adresă de comunicare a rezultatului unor cercetări nu echivalează cu săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual. Soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.C. I. prin reprezentant legal D.M. împotriva Sentinței penale nr. 43 din 9 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.