ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 470/2010

Asupra recursului de față;

Î

n baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la 3 septembrie 2009 pe rolul Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr.

775/42/2009, petiționarul S.F., a solicitat, în conformitate cu dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen., admiterea plângerii inițiale și

desființarea rezoluției nr. 475/P/2008 din 23 ianuarie 2009, dată de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și trimiterea cauzei la parchet pentru

continuarea cercetărilor sub aspectul faptelor prevăzute, împotriva intimaților

făptuitori B.G.I. (comisar șef de poliție al IPJ Prahova), C.I.V. (comisar șef

de poliție la Secția 3 Poliție Ploiești), G.V. (agent șef adjunct de poliție la

Secția 3 Poliție Ploiești, C.R. - agent principal de poliție la Secția 3

Poliție Ploiești și D.V. - medic legist în cadrul Serviciului de Medicină

Legală Prahova, pentru faptele sesizate în

plângerea

inițială, prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen.

Î

n motivarea plângerii,

petiționarul, a arătat, în esență, că soluția de

neîncepere a urmăririi penale este nelegală și

netemeinică, exprimându-și, de fapt nemulțumirea față de rezoluția nefavorabilă

dispusă în cauză.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, prin sentința penală nr. 180 din 23 noiembrie 2009,constatând că

plângerea formulată de petiționar a fost greșit îndreptată, a trimis, în baza

art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., plângerea formulată de acesta

împotriva rezoluției 475/P/2008 din 23 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, la Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, în vederea soluționării în conformitate cu

dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen.

Prin aceeași sentință instanța de fond a stabilit să rămână

în sarcina statului cheltuielile judiciare efectuate.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, raportat la actele premergătoare efectuate în

cauză și față de susținerile petiționarului, că, pe de o parte, plângerea a

fost greșit îndreptată, iar, pe de altă parte, că prin rezoluția nr. 475/P/2008

din 23 ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii: B.G.I. - comisar șef de

poliție al Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, C.I.V. - comisar de

poliție, șef secția nr. 3 Ploiești - Inspectoratul Județean de Poliție Prahova,

G.V. - agent șef adjunct de poliție - Secția nr. 3 Ploiești - Inspectoratul

Județean de Poliție Prahova, C.R. - agent principal de poliție, Secția nr. 3

Ploiești - Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, D.V. - medic legist în

cadrul Serviciului de Medicină Legală Prahova, cercetați pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen., întrucât faptele

reclamate nu există.

S-a mai reținut că

petiționarul S.F., în cuprinsul plângerii sale, a susținut că în ziua de 11 mai

2008, în jurul orelor 18,00, în timp ce se afla la cumpărături în Piața

„Aurora" Vest pe raza municipiului Ploiești, fără motiv a fost împins de o

„florăreasă", s-a dezechilibrat, a căzut, dar nu și-a pierdut bagajul și

pentru a reclama cele întâmplate s-a prezentat la poliția pieței, unde Ie-a

relatat celor doi agenți cele întâmplate, însă aceștia nu i-au dat nici o

atenție.

S-a mai reținut de

procuror că, la data de 15 mai 2008 petiționarul S.F. s-a adresat din nou

poliției pentru identificarea „florăresei", însă, potrivit afirmațiilor

sale, nu a primit sprijin, ci a fost împins și s-a lovit la o mână, fapt ce l-a

determinat să se adreseze șefului Secției de Poliție nr. 3 Ploiești Vest - C.I.V.

și conducerii I.P.J. Prahova.

S-a mai relevat că

petiționarul a solicitat să se facă cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor

de abuz în serviciu și neglijență în serviciu, susținând că nimeni de la

poliție nu l-a ajutat să identifice acea „florăreasă" și, de asemenea, să

se facă cercetări și față de medicul

legist D.V.

de la Serviciul de Medicină Legală Prahova întrucât

acesta „nu l-a

crezut" că a avut mâna în ghips.

S-a constatat de

procuror că la data de 16 mai 2008 la Secția nr. 3 Poliție Ploiești a fost

înregistrată sub nr. 1097282/2008 petiția numitului S.F. din Ploiești, în

cuprinsul căreia acesta a sesizat unele

aspecte

privind activitatea profesională a agentului șef adjunct de poliție G.V. și a

agentului principal de poliție C.R. . Totodată,

s-a mai reținut că la

data de 18 iunie 2008 petiționarul S.F. a adresat separat, o altă petiție

I.P.J. Prahova, care a fost conexată cu

petiția

remisă de către Secția nr. 3 Ploiești, semnată de același petiționar

sub

nr. 382887 și nr. 382893/2008.

În urma verificărilor

efectuate s-a constatat că în ziua de 15 mai 2008, au fost repartizați să

efectueze serviciul, în schimbul

II,

în Piața „Aurora" Ploiești-Vest, agenții

de poliție C.R. și G.V., iar în jurul orelor 15,30 -15,45, în fața postului de

poliție, s-a prezentat petiționarul S.F., care se afla în vădită stare de

ebrietate și care Ie-a spus celor 2 polițiști să-l însoțească în zona tarabelor

din piață și să le arate un cetățean care a vrut să-l omoare în urmă cu un an,

afirmând, totodată, că a fost bătut de o florăreasă în piață.

S-a mai menționat că

cei doi agenți i-au solicitat să le prezinte un act de identitate, motiv pentru

care S.F. a devenit recalcitrant, a

tras de

uniforma celor doi polițiști și Ie-a adresat, atât lor cât și conducerii I.P.J.

Prahova, cuvinte injurioase, neconfirmându-se nici faptul că a fost

bătut

de o florăreasă.

Datorită multiplelor

reclamații contra diferitelor persoane, adresate de către petiționarul S.F.

Poliției Municipiului Ploiești, s-a dispus expertizarea psihiatrică a

petiționarului, iar raportul medico-legal psihiatric nr. 721 din 26 septembrie 2006

a concluzionat că numitul S.F. prezintă următorul diagnostic: „tulburare

paranoidă organic mixt. Nu are discernământ. Se recomandă punerea sub

interdicție și internare sub tratament."

S-a conchis de către

procuror că făptuitorii și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în limitele

legii, că activitățile lor nu au lezat interesele legale ale persoanei vătămate

soluționând petițiile conform dispozițiilor O.G. nr. 27/2002, privind

reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

Revenind la plângerea

înaintată de petiționarul S.F. la 29 august 2009 Curții de Apel Ploiești și

înregistrată direct la această

instanță, la

data de 01 septembrie 2009, prima instanță a constatat că, potrivit art.

278

1

alin. (13) C. proc. pen., aceasta a fost greșit îndreptată, întrucât este

obligatorie atacarea rezoluției sau ordonanței de neîncepere a urmăririi penale

la procurorul ierarhic superior, în speța de față, la Procurorul General al

Curții de Apel Ploiești, înainte de deschiderea procedurii în fața

judecătorului, potrivit art. 278

1

C. proc. pen.

De altfel, această

situație a reieșit, pe de o parte, urmare împrejurării că petiționarul a

recunoscut că a sesizat direct instanța, iar pe de altă parte, a rezultat și

din relațiile înaintate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

(fila 23 dosar) din care rezultă că la acest parchet nu s-a formulat plângere,

potrivit art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 475/P/2008.

Împotriva

sentinței penale nr. 180 din 23 noiembrie 2009, în termen

legal, petiționarul S.F. a formulat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, depunând, la data de 30

noiembrie 2009, prin registratura Curții de Apel Ploiești, o cerere prin care

arată că își menține recursul declarat, fără însă a-l motiva în vreun fel,

susținând că

nu a mai găsit dosarul la

arhiva secției penale, pentru a formula concluzii

scrise.

Pe rolul Secției

Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat la data de 21 decembrie

2009, dosarul nr. 775/42/2009, fixându-se prim termen de judecată la data de 8

februarie 2010, când deși a fost legal citat, recurentul petiționar nu s-a

prezentat, însă a depus la dosar o cerere prin care a solicitat amânarea

judecării cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, fără

însă a atașa vreun înscris justificativ, cerere, de altfel, respinsă ca

nefondată, de către Înalta Curte, astfel cum rezultă din practicaua prezentei

decizii.

Examinând recursul

declarat de petiționar, sub toate aspectele,

conform

art. 385

6

alin. (3) coroborat cu art. 385

14

C. proc. pen.

și

prin raportare la dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Legiuitorul a prevăzut

posibilitatea ca orice persoană nemulțumită

de

actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere

împotriva

acestora, ca o garanție a respectării legalității în procesul penal.

Poate face o astfel

de plângere, în concepția legiuitorului, orice persoană ale cărei interese

legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără

însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri

definitive de condamnare.

În

cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond,

în baza actelor premergătoare efectuate în

cauză, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen. a

trimis, în mod justificat, plângerea formulată de petiționarul S.F. împotriva

rezoluției nr. 475/P/2008 din 23 ianuarie 2009, dată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, la procurorul general al aceleiași unități de parchet,

în

vederea soluționării acesteia potrivit

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., întrucât respectiva plângere

a fost greșit îndreptată direct la instanță, aceasta nefiind cenzurată de

procurorul ierarhic superior,

astfel cum prevăd dispozițiile legale

anterior menționate.

Așa fiind, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. b C. proc. pen., va

respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul S.F. împotriva sentinței

penale nr. 180 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar urmează a

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul S.F. împotriva sentinței penale nr.

180 din 23 noiembrie 2009 a Curții

de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2010.