ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 470/2010

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la 3 septembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 775/42/2009, petiționarul S.F., a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., admiterea plângerii inițiale și desființarea rezoluției nr. 475/P/2008 din 23 ianuarie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor sub aspectul faptelor prevăzute, împotriva intimaților făptuitori B.G.I. (comisar șef de poliție al IPJ Prahova), C.I.V. (comisar șef de poliție la Secția 3 Poliție Ploiești), G.V.

(agent șef adjunct de poliție la Secția 3 Poliție Ploiești, C.R. - agent principal de poliție la Secția 3 Poliție Ploiești și D.V. - medic legist în cadrul Serviciului de Medicină Legală Prahova, pentru faptele sesizate în plângerea inițială, prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen. Î n motivarea plângerii, petiționarul, a arătat, în esență, că soluția de neîncepere a urmăririi penale este nelegală și netemeinică, exprimându-și, de fapt nemulțumirea față de rezoluția nefavorabilă dispusă în cauză. Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 180 din 23 noiembrie 2009,constatând că plângerea formulată de petiționar a fost greșit îndreptată, a trimis, în baza art. 278 1 alin. (13) C. proc.

pen., plângerea formulată de acesta împotriva rezoluției 475/P/2008 din 23 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în vederea soluționării în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen. Prin aceeași sentință instanța de fond a stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare efectuate. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, raportat la actele premergătoare efectuate în cauză și față de susținerile petiționarului, că, pe de o parte, plângerea a fost greșit îndreptată, iar, pe de altă parte, că prin rezoluția nr. 475/P/2008 din 23 ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii: B.G.I.

- comisar șef de poliție al Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, C.I.V. - comisar de poliție, șef secția nr. 3 Ploiești - Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, G.V. - agent șef adjunct de poliție - Secția nr. 3 Ploiești - Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, C.R. - agent principal de poliție, Secția nr. 3 Ploiești - Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, D.V. - medic legist în cadrul Serviciului de Medicină Legală Prahova, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există.

S-a mai reținut că petiționarul S.F., în cuprinsul plângerii sale, a susținut că în ziua de 11 mai 2008, în jurul orelor 18,00, în timp ce se afla la cumpărături în Piața „Aurora" Vest pe raza municipiului Ploiești, fără motiv a fost împins de o „florăreasă", s-a dezechilibrat, a căzut, dar nu și-a pierdut bagajul și pentru a reclama cele întâmplate s-a prezentat la poliția pieței, unde Ie-a relatat celor doi agenți cele întâmplate, însă aceștia nu i-au dat nici o atenție. S-a mai reținut de procuror că, la data de 15 mai 2008 petiționarul S.F. s-a adresat din nou poliției pentru identificarea „florăresei", însă, potrivit afirmațiilor sale, nu a primit sprijin, ci a fost împins și s-a lovit la o mână, fapt ce l-a determinat să se adreseze șefului Secției de Poliție nr. 3 Ploiești Vest - C.I.V.

și conducerii I.P.J. Prahova. S-a mai relevat că petiționarul a solicitat să se facă cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și neglijență în serviciu, susținând că nimeni de la poliție nu l-a ajutat să identifice acea „florăreasă" și, de asemenea, să se facă cercetări și față de medicul legist D.V. de la Serviciul de Medicină Legală Prahova întrucât acesta „nu l-a crezut" că a avut mâna în ghips. S-a constatat de procuror că la data de 16 mai 2008 la Secția nr. 3 Poliție Ploiești a fost înregistrată sub nr. 1097282/2008 petiția numitului S.F. din Ploiești, în cuprinsul căreia acesta a sesizat unele aspecte privind activitatea profesională a agentului șef adjunct de poliție G.V.

și a agentului principal de poliție C.R. . Totodată, s-a mai reținut că la data de 18 iunie 2008 petiționarul S.F. a adresat separat, o altă petiție I.P.J. Prahova, care a fost conexată cu petiția remisă de către Secția nr. 3 Ploiești, semnată de același petiționar sub nr. 382887 și nr. 382893/2008. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că în ziua de 15 mai 2008, au fost repartizați să efectueze serviciul, în schimbul II, în Piața „Aurora" Ploiești-Vest, agenții de poliție C.R. și G.V., iar în jurul orelor 15,30 -15,45, în fața postului de poliție, s-a prezentat petiționarul S.F., care se afla în vădită stare de ebrietate și care Ie-a spus celor 2 polițiști să-l însoțească în zona tarabelor din piață și să le arate un cetățean care a vrut să-l omoare în urmă cu un an, afirmând, totodată, că a fost bătut de o florăreasă în piață.

S-a mai menționat că cei doi agenți i-au solicitat să le prezinte un act de identitate, motiv pentru care S.F. a devenit recalcitrant, a tras de uniforma celor doi polițiști și Ie-a adresat, atât lor cât și conducerii I.P.J. Prahova, cuvinte injurioase, neconfirmându-se nici faptul că a fost bătut de o florăreasă. Datorită multiplelor reclamații contra diferitelor persoane, adresate de către petiționarul S.F. Poliției Municipiului Ploiești, s-a dispus expertizarea psihiatrică a petiționarului, iar raportul medico-legal psihiatric nr. 721 din 26 septembrie 2006 a concluzionat că numitul S.F. prezintă următorul diagnostic: „tulburare paranoidă organic mixt. Nu are discernământ. Se recomandă punerea sub interdicție și internare sub tratament." S-a conchis de către procuror că făptuitorii și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în limitele legii, că activitățile lor nu au lezat interesele legale ale persoanei vătămate soluționând petițiile conform dispozițiilor O.G.

nr. 27/2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. Revenind la plângerea înaintată de petiționarul S.F. la 29 august 2009 Curții de Apel Ploiești și înregistrată direct la această instanță, la data de 01 septembrie 2009, prima instanță a constatat că, potrivit art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., aceasta a fost greșit îndreptată, întrucât este obligatorie atacarea rezoluției sau ordonanței de neîncepere a urmăririi penale la procurorul ierarhic superior, în speța de față, la Procurorul General al Curții de Apel Ploiești, înainte de deschiderea procedurii în fața judecătorului, potrivit art. 278 1 C. proc. pen.

De altfel, această situație a reieșit, pe de o parte, urmare împrejurării că petiționarul a recunoscut că a sesizat direct instanța, iar pe de altă parte, a rezultat și din relațiile înaintate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (fila 23 dosar) din care rezultă că la acest parchet nu s-a formulat plângere, potrivit art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 475/P/2008. Împotriva sentinței penale nr. 180 din 23 noiembrie 2009, în termen legal, petiționarul S.F. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, depunând, la data de 30 noiembrie 2009, prin registratura Curții de Apel Ploiești, o cerere prin care arată că își menține recursul declarat, fără însă a-l motiva în vreun fel, susținând că nu a mai găsit dosarul la arhiva secției penale, pentru a formula concluzii scrise.

Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat la data de 21 decembrie 2009, dosarul nr. 775/42/2009, fixându-se prim termen de judecată la data de 8 februarie 2010, când deși a fost legal citat, recurentul petiționar nu s-a prezentat, însă a depus la dosar o cerere prin care a solicitat amânarea judecării cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, fără însă a atașa vreun înscris justificativ, cerere, de altfel, respinsă ca nefondată, de către Înalta Curte, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii. Examinând recursul declarat de petiționar, sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) coroborat cu art. 385 14 C. proc. pen. și prin raportare la dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în procesul penal. Poate face o astfel de plângere, în concepția legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare. În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza actelor premergătoare efectuate în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (13) C. proc.

pen. a trimis, în mod justificat, plângerea formulată de petiționarul S.F. împotriva rezoluției nr. 475/P/2008 din 23 ianuarie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, la procurorul general al aceleiași unități de parchet, în vederea soluționării acesteia potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., întrucât respectiva plângere a fost greșit îndreptată direct la instanță, aceasta nefiind cenzurată de procurorul ierarhic superior, astfel cum prevăd dispozițiile legale anterior menționate. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul S.F. împotriva sentinței penale nr. 180 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.F. împotriva sentinței penale nr. 180 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2010.