ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3428/2009

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petiționarul D.M., a adresat o plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, solicitând efectuarea de cercetări "asupra filierelor structurilor și clanurilor mafiote din instanțe/parchete/primar și consiliul local Colceag, jud. Prahova, care au reținut, nu au înregistrat/nu au soluționat contestațiile asupra candidaților Consiliului Județean Prahova, candidaților la funcția de primar al municipiului Ploiești, și candidaților la funcția de primar la comuna Colceag". În susținerea plângerii a invocat modul în care au fost soluționate o serie de lucrări și dosare de către parchetele și instanțele din raza de competență a Curții de Apel Ploiești, cum ar fi: - Plângerea nr. 741/VIII/1/2008, adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești; - Dosarele nr. 2658/105/2008; 2659/105/2008 și 2660/105/2008 de tribunalul Prahova; - Dosarele nr. 5627/281/2008 și 5930/281/2008 la Judecătoria Ploiești; - Dosarele nr. 861/259/2008, 885/259/2008, 886/259/2008, 887/259/2008, 888/259/2008, 889/259/2008 și 890/259/2008 ale Judecătoriei Mizil, jud. Prahova.

În urma actelor premergătoare efectuate în cauză, nu au fost identificate fapte sau împrejurări care să impună atragerea răspunderii penale a vreunei persoane, în sensul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. sau art. 247 C. pen., astfel că prin Rezoluția nr. 461/P/2008, din 23 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus, în temeiul art. 228, alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile sus-arătate. Nemulțumit de soluția dată de procuror, petiționarul D.M. s-a adresat cu o plângere conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești care, prin Rezoluția nr. 315/II/22009, din 12 martie 2009 a respins-o ca neîntemeiată, constatând că nu se impune infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

În atare situație, petiționarul a formulat, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., plângere la Curtea de Apel Ploiești, susținând că soluția procurorului are la bază un probatoriu incomplet, întrucât nu s-au avut în vedere probele aflate în dosarele indicate în plângerea inițială. Prin Sentința penală nr. 73 din 21 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 258/42/2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis plângerea formulată de petiționarul D.M., a desființat Rezoluția nr. 461/P/2008 din 23 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a "restituit" cauza aceleiași unități de parchet pentru a se efectua cercetări sub aspectul faptelor reclamate în plângere, urmând ca în funcție de rezultatul verificărilor să se dispună sau nu începerea urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că există neconcordanțe între faptele reclamate prin plângerea petiționarului și rezoluția procurorului, care a verificat doar dacă în legătură cu soluțiile pronunțate de instanțe în dosarele respective există indicii privind săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 247 C. pen. și nu toate aspectele invocate în plângerea penală, astfel că procurorul nu a soluționat fondul cauzei. Împotriva hotărârii sus-arătate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, dar și întreaga cauză potrivit disp. art. 385 6 , alin. (3) C. proc.

pen. constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, hotărârea instanței fiind vădit netemeinică și esențial nelegală. Concluzia primei instanțe că procurorul nu a soluționat fondul cauzei este lipsită de substanță fiind într-o flagrantă contradicție cu actele și lucrările aflate în Dosarul nr. 461/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Dacă judecătorul fondului ar fi analizat cu atenție dosarul parchetului ar fi putut lesne constata că verificările făcute de procuror au vizat tocmai aspectele semnalate de petiționar în plângerea penală și anume faptul că instituțiile respective "au reținut, nu au înregistrat și nu au soluționat în termen contestațiile", concluziile acestuia fiind următoarele: - contestațiile soluționate la nivelul Tribunalului Prahova, ca instituție de fond, au fost respinse, ca neîntemeiate, și nu ca tardive, fiind formulată în termenul de 48 de ore prevăzut de lege; - recursurile promovate de petiționar au fost respinse, în unele cazuri ca tardive, pentru nerespectarea termenului special de 24 de ore, iar în altele s-a constatat nulitatea acestora pentru nemotivarea în fapt și în drept, potrivit disp.

art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.; cât privește recursurile tardive, din motivarea deciziilor instanței de control judiciar rezultă că toate recursurile au fost depuse la arhiva Curții de Apel Ploiești la data de 2 mai 2008, orele 9,50; - contestațiile formulate la Judecătoria Mizil și respinse de această instanță ca fiind tardive, au fost depuse de petiționar prin poștă, la 25 aprilie 2008, instanțele verificând tardivitatea în funcție de ștampila poștei aplicată pe plic, pentru care procurorii și judecătorii nu au nicio responsabilitate; - contestațiile soluționate de Judecătoria Ploiești au fost respinse, în toate cazurile, ca nefondate și nu ca tardive, deci nu se pune problema "reținerii" sau "neînregistrării". Având în vedere cele care preced, Înalta Curte constată că, în mod nejustificat instanța de fond a admis plângerea și a desființat rezoluția atacată.

Mai mult decât atât, dispunând "restituirea" dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, instanța de fond a pronunțat o soluție pe care, disp. art. 278 1 , alin. (8) lit. b) C. proc. pen., nu o prevăd, termenul folosit de textul de lege sus-arătat fiind acela de "trimitere". În plus, Prima instanță a ignorat toate prevederile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., conform cărora atunci când se hotărăște trimiterea cauzei la procuror judecătorul este obligat să arate motivele, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă. Având în vedere cele care preced, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 73 din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, va casa sentința penală atacată și în rejudecare, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.M. împotriva Rezoluției nr. 461/P/2008 din 23 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pe care o va menține. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat pentru judecata în fața primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 73 din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe petiționarul D.M.. Casează sentința penală mai sus-menționată și, în rejudecare: Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.M.. Menține Rezoluția nr. 461/P/2008 din 23 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat pentru judecata în fața primei instanțe. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2009.