ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1468/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1468/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Persoana vătămată SA I. prin reprezentantul său D.M. a solicitat desființarea rezoluției nr. 277/P/2008 din 24 septembrie 2008 și nr. 1821/II/2/2008 din 29 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind intimații S.I. (procuror), P.G.D. (subinspector poliție), B.G.I. (comisar șef), L.S.G. (subcomisar poliție) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 247, art. 249, art. 264, art. 272, art. 289, art. 291, art. 323 C. pen., motivat de modul defectuos de instrumentare a dosarului nr. 2521/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, au săvârșit în dauna sa, infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și prin îngrădirea unor drepturi, neglijență în serviciu, reținere/distrugere de înscrisuri, fals intelectual, uz de fals, favorizarea infractorului și asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Persoana vătămată reclamă faptul că în cercetarea dosarului nu s-a efectuat o investigare serioasă a pretinselor fapte comise de reprezentanții Primăriei Colceag în legătură cu emiterea unor adrese și având antetul instituției prin care se relevă că societatea nu ar avea sediul pe teritoriul com. Colceag, că nu desfășoară vreo activitate, că nu este înregistrată în registrul fermelor, etc. Prin rezoluția nr. 277/P/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați sub aspectul infracțiunilor sus-arătate, nefiind evidențiat vreun indiciu care să contureze conținutul constitutiv al vreunei infracțiuni, rezoluție menținută și de procurorul ierarhic superior.
Împotriva rezoluțiilor petiționarul a formulat plângere, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin sentința penală nr. 39 din 5 martie 2009 Curtea de Apel Ploiești, s ecția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată plângerea petentei. Împotriva acestei sentințe petenta a formulat recurs reiterând motivele invocate în fond, astfel cum se evidențiază în memoriu. La 23 iulie 2008 au fost înregistrate plângerile petentei, persoană juridică SA I. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin care se sesiza că intimații, prin modul defectuos de instrumentare a dosarului penal nr. 2521/P/2007 au săvârșit în dauna sa infracțiunile prev. de art. 246, art. 247, art. 249, art. 264, art. 272, art. 289, art. 291 și art. 323 C. pen.
Pe fond, partea vătămată a reclamat faptul că în acest dosar a fost efectuat un simulacru de cercetare penală prin neinvestigarea serioasă a pretinselor fapte de fals intelectual și uz de fals comise Primăria Colceag, prin prepușii săi. Recursul este inadmisibil. Conform art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. împotriva rezoluției și ordonanței procurorului de netrimitere în judecată se poate face plângere în fața judecătorului de către o persoană vătămată, precum și alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate. Or, din analiza textului rezultă că plângerea urmează a fi făcută de o persoană juridică/fizică cu capacitate procesuală de folosință și exercițiu. În speță, potrivit comunicării din 27 februarie 2009 a Oficiului Registrului Comerțului, la solicitarea Înaltei Curți, SA I. nu se mai regăsește ca persoană juridică în baza de date.
Lichidarea persoanei juridice, potrivit art. 51 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice, are ca efect esențial încetarea persoanei juridice și implicit a capacității sale procesuale de folosință și exercițiu pe plan procesual, procedural și de a sta în judecată. Astfel, potrivit art. 32 din Decretul nr. 31/1954 efectul sus-arătat privește și pe D.M. reprezentant (președintele) SA I. Or, în raport de cele de mai sus se constată că la introducerea plângerii, persoana juridică, petenta și reprezentantul legal al acestuia, ca efect al lichidării judiciare erau lipsiți de capacitatea de folosință și exercițiu, împrejurare ce conduce la inadmisibilitatea recursului declarat de petentă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara SA I. prin reprezentant D.M. împotriva sentinței penale nr. 39 din 5 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 aprilie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.