ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1468/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Persoana

vătămată SA I. prin reprezentantul său D.M. a solicitat desființarea rezoluției

nr. 277/P/2008 din 24 septembrie 2008 și nr. 1821/II/2/2008 din 29 noiembrie 2008

ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind intimații S.I.

(procuror), P.G.D. (subinspector poliție), B.G.I. (comisar șef), L.S.G. (subcomisar

poliție) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 247, art.

249, art. 264, art. 272, art. 289, art. 291, art. 323 C. pen., motivat de modul

defectuos de instrumentare a dosarului nr. 2521/P/2007 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Ploiești, au săvârșit în dauna sa, infracțiuni de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor și prin îngrădirea unor drepturi,

neglijență în serviciu, reținere/distrugere de înscrisuri, fals intelectual, uz

de fals, favorizarea infractorului și asocierea în vederea săvârșirii de

infracțiuni.

Persoana vătămată reclamă faptul că în

cercetarea dosarului nu s-a efectuat o investigare serioasă a pretinselor fapte

comise de reprezentanții Primăriei Colceag în legătură cu emiterea unor adrese

și având antetul instituției prin care se relevă că societatea nu ar avea

sediul pe teritoriul com. Colceag, că nu desfășoară vreo activitate, că nu este

înregistrată în registrul fermelor, etc.

Prin rezoluția nr. 277/P/2008 Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față

de intimați sub aspectul infracțiunilor sus-arătate, nefiind evidențiat vreun

indiciu care să contureze conținutul constitutiv al vreunei infracțiuni, rezoluție

menținută și de procurorul ierarhic superior.

Împotriva rezoluțiilor petiționarul a

formulat plângere, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin sentința penală nr. 39 din 5 martie

2009 Curtea de Apel Ploiești, s

ecția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

respins, ca nefondată plângerea petentei.

Împotriva acestei sentințe petenta a

formulat recurs reiterând motivele invocate în fond, astfel cum se evidențiază

în memoriu.

La 23 iulie 2008 au fost înregistrate

plângerile petentei, persoană juridică SA I. la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești prin care se sesiza că intimații, prin modul defectuos de

instrumentare a dosarului penal nr. 2521/P/2007 au săvârșit în dauna sa

infracțiunile prev. de art. 246, art. 247, art. 249, art. 264, art. 272, art. 289,

art. 291 și art. 323 C. pen.

Pe fond, partea vătămată a reclamat

faptul că în acest dosar a fost efectuat un simulacru de cercetare penală prin

neinvestigarea serioasă a pretinselor fapte de fals intelectual și uz de fals

comise Primăria Colceag, prin prepușii săi.

Recursul este inadmisibil.

Conform art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen. împotriva rezoluției și ordonanței procurorului de netrimitere în

judecată se poate face plângere în fața judecătorului de către o persoană

vătămată, precum și alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

Or, din

analiza textului rezultă că plângerea urmează a fi făcută de o persoană

juridică/fizică cu capacitate procesuală de folosință și exercițiu.

În speță, potrivit comunicării din 27

februarie 2009 a Oficiului Registrului Comerțului, la solicitarea Înaltei

Curți, SA I. nu se mai regăsește ca persoană juridică în baza de date.

Lichidarea persoanei juridice, potrivit

art. 51 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice, are ca

efect esențial încetarea persoanei juridice și implicit a capacității sale

procesuale de folosință și exercițiu pe plan procesual, procedural și de a sta

în judecată.

Astfel, potrivit art. 32 din Decretul nr.

31/1954 efectul sus-arătat privește și pe D.M. reprezentant (președintele) SA I.

Or, în raport de cele de mai sus se

constată că la introducerea plângerii, persoana juridică, petenta și

reprezentantul legal al acestuia, ca efect al lichidării judiciare erau lipsiți

de capacitatea de folosință și exercițiu, împrejurare ce conduce la

inadmisibilitatea recursului declarat de petentă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petiționara SA I. prin reprezentant D.M. împotriva sentinței penale nr. 39 din

5 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă

recurenta petiționară să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21 aprilie 2009.