ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată parchetului, petentul a solicitat cercetarea magistratului A.L., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 264 și 291 Cod penal întrucât cu rea credință și gravă neglijență a soluționat Dosarul penal nr. 330/P/2007, dosar ce viza alți magistrați judecători din cadrul Tribunalului Prahova, Judecătoria Ploiești și Judecătoria Mizil împotriva cărora petentul a depus plângere sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 195 și 27 C. pen., cu prilejul contestațiilor formulate la instanța de „persoana vătămată” conform Legii nr. 67/2004, republicată.

Analizându-se plângerea de față, urmare examinării actelor din dosar, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale a magistratului procuror A.L. în sensul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul infracțiunilor de favorizare a infractorului prevăzute de art. 264 C. pen. și uz de fals prevăzut de art. 291, întrucât faptele reclamate nu există.

Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la instanță, plângere înregistrată la 11 decembrie 2009 în contradictoriu cu „Statul Român - Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Autoritatea Electorală Parlamentară, magistrații Tribunalului Prahova, Judecătoria Ploiești, Judecătoria Mizil, structurile - clanurile - filierele mafiote Ploiești - Colceag - judecătorii și procurorii care au favorizat infractorii” solicitând admiterea și constituirea de parte civilă cu 10.000 lei pentru fiecare dosar; 10.000 lei pentru fiecare instanță și 10.000 lei pentru fiecare procuror. Analizând plângerea de față se constată că rezoluția procurorului a fost dată la 9 octombrie 2009 și comunicată petentului la data de 21 octombrie 2009 (fila 23 din dosarul de urmărire penală).

Conform art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței după caz, a rezoluției de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale dată de procuror, persoana vătămată, precum și alte persoane ale căror interese legitime nu sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicată de procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia îi revine potrivit legii competența să judece în primă instanță. Or, din actele dosarului, rezultă că rezoluția procurorului a fost comunicată petentului la data de 21 octombrie 2009 (fila 23 din dosarul penal), plângerea fiind înregistrată la 11 decembrie 2009, iar termenul limită fiind la 2 decembrie 2009 în condițiile în care ziua de 1 decembrie este zi liberă legală.

Înalta Curte, constată că, plângerea este formulat de petent peste termenul legal stabilit de legiuitor. Pentru cele ce preced, plângerea petentului va fi respinsă, ca tardivă. Conform dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca tardiv introdusă, plângerea formulată de petentul D.M. Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2010.