ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3685/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3685/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC R. SA Sibiu a acționat în
judecată pe pârâta SC B.T.T. București pentru ca prin hotărâre
judecătorească pârâta să fie obligată să îi vândă
reclamantei activul complex hotelier P.S. la un preț ce se va stabili prin
expertiză. A mai solicitat ca pârâta să fie obligată la plata de
daune cominatorii de 10.000 lei pe zi începând cu a 30-a zi după
pronunțarea hotărârii judecătorești.
În motivarea
pretențiilor sale, reclamanta a invocat prevederile art. 12 alin. (1) lit.
g) din Legea nr. 346/2004 și a susținut că și-a îndeplinit
obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul de asociere în
participațiune încheiat cu pârâta, contribuind cu suma de 1.250.425 euro la
programul de investiții pentru dezvoltarea și exploatarea activului
respectiv.
Tribunalul București, secția
a VI-a comercială, fiind investit cu soluționarea acțiunii –
prin declinare de competență de la Tribunalul Sibiu - a respins, ca
nefondată, acțiunea reclamantei prin sentința comercială nr.
2616 din 27 februarie 2007.
Pentru a hotărî astfel
instanța de fond a reținut că reclamanta nu intră în
categoria întreprinderilor mici și mijlocii care să o
îndreptățească să solicite vânzarea acestui activ –
condiție impusă de art. 3 din Legea nr. 346/2004 – iar activul nu
face parte din categoria activelor disponibile – cum cere art. 13 din legea
menționată.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva sentinței pronunțată de tribunal a
fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a VI-a
comercială, prin decizia comercială nr. 369 din 7 septembrie 2007,
reținându-se că sentința instanței de fond este
temeinică și legală întrucât reclamanta nu a făcut dovada
că îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de Legea nr.
346/2004 lege specială dată pentru întreprinderile mici și
mijlocii.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs motivat în drept pe
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Hotărârea
instanței de apel a fost criticată pentru motivul că a
interpretat greșit prevederile art. 3 din Legea nr. 346/2004 nesocotind adresa
nr. 39 din 3 februarie 2006 invocată de reclamantă chiar în fața
instanței de fond, respectiv declarația privind încadrarea
întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii.
A mai fost criticată
hotărârea instanței de apel și pentru că a apreciat ca
nefiind un activ disponibil Complexul Hotelier P.S. fără a ține
cont că începând cu data semnării contractului de asociere dintre
părți pârâta nu a mai folosit acest activ, ci, l-a pus efectiv la
dispoziția reclamantei.
Recurenta a precizat că
în prezent pârâta este în plin proces de privatizare aflându-se în portofoliul
A.V.A.S. și că SC R. SA Sibiu are drept de preferință în
achiziționarea activului ce face obiectul acțiunii întrucât programul
de investiții a fost respectat și susținut în exclusivitate de
această societate.
Recursul reclamantei este
întemeiat.
La art. 3 alin. (1) din
Legea nr. 346/2004, „întreprinderile mici și mijlocii sunt definite ca
fiind acele întreprinderi care îndeplinesc cumulativ următoarele
condiții:
a) au un număr mediu
anual de salariați mai mic de 250;
b) realizează o cifră de
afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în
lei, sau dețin active totale care nu depășesc echivalentul în
lei a 43 milioane euro, conform ultimei situații financiare aprobate.”
În art. 7 din Legea nr. 346/2004 cu
modificarea adusă prin art. 1 pct. 9 din O.G. nr. 27/2006, s-a stabilit
că „încadrarea în plafoanele referitoare la numărul mediu anual de
salariați, cifra de afaceri anuală netă și activele totale
se stabilesc pe baza unei declarații pe propria răspundere a
reprezentantului/reprezentanților/legali al/ai întreprinderii interesate
în încadrarea în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, conform modelului
prevăzut în anexele nr. 1 și 2 .”.
Declarația reclamantei privind
încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii
ce se află la dosarul instanței de fond este întocmită în raport
de textele de lege precitate cu respectarea întocmai a dispozițiilor
acestei legi speciale privind stimularea înființării și
dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii. În acest context este
de menționat că greșit instanța de apel a considerat că
reclamanta nu a îndeplinit condițiile cumulativ prevăzute de art. 3
din legea menționată. Este așadar incident motivul de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce permite
modificarea hotărârii din apel lipsită de temei legal ori dată
cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Este, de asemenea întemeiat
și motivul de recurs ce privește caracterul de activ disponibil al Complexului
Hotelier P.S. Art. 13 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 statuează clar
că „se consideră active disponibile activele care îndeplinesc oricare
dintre următoarele condiții:
a) nu sunt utilizate de
regiile autonome, societățile/companiile naționale sau de
societățile comerciale cu capital majoritar de stat care le
dețin pentru o perioadă de cel puțin 3 luni;
b) se află în
conservare pentru o perioadă mai mare de un an;
c) activele închise
operațional, numai în cazul prevăzut la art. 12 alin. (1) lit. e).”
Prin contractul de asociere
în participațiune din 7 septembrie 2004 s-a convenit între
părțile în proces exploatarea în comun a Complexului Hotelier P.S. compus
din hotel, restaurant categoria I, discotecă, magazie ambalaje și
birou precum și teren de 2.218,97 mp.
Cum reclamanta și-a
respectat obligațiile realizând investițiile de 1.250.452 euro
și la data semnării contractului pârâta a pus activul la
dispoziția reclamantei – concluzia fiind că acest activ a devenit un
activ disponibil – urmează ca pârâta să fie obligată să
vândă activul reclamantei prin negociere directă sau prin orice alt
mod prevăzut de lege.
În ce privesc daunele, acest
capăt de cerere urmează a se respinge nefiind întemeiat atâta vreme
cât prețul vânzării nu este negociat.
În împrejurările evocate,
Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul reclamantei,
va modifica hotărârea recurată și admițând și apelul aceleiași
reclamante împotriva hotărârii pronunțată de instanța de
fond va schimba în parte această hotărâre în sensul că va obliga
pârâta să vândă reclamantei activul Complex Hotelier P.S., cu
respingerea capătului de cerere privind daunele cominatorii.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta SC R. SA Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 369 din 7
septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,
pe care o modifică.
Admite și apelul
aceleiași părți împotriva hotărârii nr. 2616 din 27
februarie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială;
schimbă în tot hotărârea, în sensul că admite în parte
acțiunea reclamantei SC R. SA Sibiu și obligă pe pârâtă
să vândă activul Complex Hotelier P.S.
Respinge capătul de
cerere privind daunele cominatorii.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.