ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3685/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC R. SA Sibiu a acționat în judecată pe pârâta SC B.T.T. București pentru ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată să îi vândă reclamantei activul complex hotelier P.S. la un preț ce se va stabili prin expertiză. A mai solicitat ca pârâta să fie obligată la plata de daune cominatorii de 10.000 lei pe zi începând cu a 30-a zi după pronunțarea hotărârii judecătorești. În motivarea pretențiilor sale, reclamanta a invocat prevederile art. 12 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 346/2004 și a susținut că și-a îndeplinit obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul de asociere în participațiune încheiat cu pârâta, contribuind cu suma de 1.250.425 euro la programul de investiții pentru dezvoltarea și exploatarea activului respectiv.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, fiind investit cu soluționarea acțiunii – prin declinare de competență de la Tribunalul Sibiu - a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei prin sentința comercială nr. 2616 din 27 februarie 2007. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanta nu intră în categoria întreprinderilor mici și mijlocii care să o îndreptățească să solicite vânzarea acestui activ – condiție impusă de art. 3 din Legea nr. 346/2004 – iar activul nu face parte din categoria activelor disponibile – cum cere art. 13 din legea menționată.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de tribunal a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 369 din 7 septembrie 2007, reținându-se că sentința instanței de fond este temeinică și legală întrucât reclamanta nu a făcut dovada că îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de Legea nr. 346/2004 lege specială dată pentru întreprinderile mici și mijlocii. Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Hotărârea instanței de apel a fost criticată pentru motivul că a interpretat greșit prevederile art. 3 din Legea nr. 346/2004 nesocotind adresa nr. 39 din 3 februarie 2006 invocată de reclamantă chiar în fața instanței de fond, respectiv declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii.

A mai fost criticată hotărârea instanței de apel și pentru că a apreciat ca nefiind un activ disponibil Complexul Hotelier P.S. fără a ține cont că începând cu data semnării contractului de asociere dintre părți pârâta nu a mai folosit acest activ, ci, l-a pus efectiv la dispoziția reclamantei. Recurenta a precizat că în prezent pârâta este în plin proces de privatizare aflându-se în portofoliul A.V.A.S. și că SC R. SA Sibiu are drept de preferință în achiziționarea activului ce face obiectul acțiunii întrucât programul de investiții a fost respectat și susținut în exclusivitate de această societate. Recursul reclamantei este întemeiat.

La art. 3 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, „întreprinderile mici și mijlocii sunt definite ca fiind acele întreprinderi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) au un număr mediu anual de salariați mai mic de 250; b) realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau dețin active totale care nu depășesc echivalentul în lei a 43 milioane euro, conform ultimei situații financiare aprobate.” În art. 7 din Legea nr. 346/2004 cu modificarea adusă prin art. 1 pct. 9 din O.G. nr. 27/2006, s-a stabilit că „încadrarea în plafoanele referitoare la numărul mediu anual de salariați, cifra de afaceri anuală netă și activele totale se stabilesc pe baza unei declarații pe propria răspundere a reprezentantului/reprezentanților/legali al/ai întreprinderii interesate în încadrarea în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, conform modelului prevăzut în anexele nr. 1 și 2 .”.

Declarația reclamantei privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii ce se află la dosarul instanței de fond este întocmită în raport de textele de lege precitate cu respectarea întocmai a dispozițiilor acestei legi speciale privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii. În acest context este de menționat că greșit instanța de apel a considerat că reclamanta nu a îndeplinit condițiile cumulativ prevăzute de art. 3 din legea menționată. Este așadar incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce permite modificarea hotărârii din apel lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Este, de asemenea întemeiat și motivul de recurs ce privește caracterul de activ disponibil al Complexului Hotelier P.S. Art. 13 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 statuează clar că „se consideră active disponibile activele care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiții: a) nu sunt utilizate de regiile autonome, societățile/companiile naționale sau de societățile comerciale cu capital majoritar de stat care le dețin pentru o perioadă de cel puțin 3 luni; b) se află în conservare pentru o perioadă mai mare de un an; c) activele închise operațional, numai în cazul prevăzut la art. 12 alin. (1) lit. e).” Prin contractul de asociere în participațiune din 7 septembrie 2004 s-a convenit între părțile în proces exploatarea în comun a Complexului Hotelier P.S.

compus din hotel, restaurant categoria I, discotecă, magazie ambalaje și birou precum și teren de 2.218,97 mp. Cum reclamanta și-a respectat obligațiile realizând investițiile de 1.250.452 euro și la data semnării contractului pârâta a pus activul la dispoziția reclamantei – concluzia fiind că acest activ a devenit un activ disponibil – urmează ca pârâta să fie obligată să vândă activul reclamantei prin negociere directă sau prin orice alt mod prevăzut de lege. În ce privesc daunele, acest capăt de cerere urmează a se respinge nefiind întemeiat atâta vreme cât prețul vânzării nu este negociat. În împrejurările evocate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

va admite recursul reclamantei, va modifica hotărârea recurată și admițând și apelul aceleiași reclamante împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond va schimba în parte această hotărâre în sensul că va obliga pârâta să vândă reclamantei activul Complex Hotelier P.S., cu respingerea capătului de cerere privind daunele cominatorii.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R. SA Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 369 din 7 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică. Admite și apelul aceleiași părți împotriva hotărârii nr. 2616 din 27 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială; schimbă în tot hotărârea, în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei SC R. SA Sibiu și obligă pe pârâtă să vândă activul Complex Hotelier P.S. Respinge capătul de cerere privind daunele cominatorii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.