ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4570/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4570/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 7130 din 18
noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și
asigurări sociale, a admis în parte acțiunea contestatorului T.I., în
contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata
diferenței de rentă de veteran de război, conform O.U.G. nr. 12/2004, obligând
intimatul la plata către contestator a diferenței de rentă de veteran de
război, calculată în funcție de solda de grad și de funcție a unui
sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării începând cu 04 iulie 2004.
Recursul declarat de intimatul
Ministerul Apărării Naționale a fost admis de Curtea de Apel București, secția
a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări
sociale, prin decizia nr. 2102/R din 2 aprilie 2009.
Împotriva acestei decizii, la 3
noiembrie 2009, T.I. a formulat cerere de revizuire, susținând că decizia
instanței de apel este în contradicție cu alte decizii definitive și
irevocabile pronunțate de unele instanțe în spețe similare prin care au fost
admise acțiunile unor veterani de război decorați cu medalia Crucea
Comemorativă a celui de al doilea război mondial 1941-1945. Mai susține că este
inacceptabil ca unor veterani de război să nu li se recunoască meritele și să
nu li se plătească drepturile cuvenite, iar altora meritele să le fie
recunoscute și drepturile acordate.
Cererea de revizuire este inadmisibilă
pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7
C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în
instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o
instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive
potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și
aceeași pricină, între aceleași persoane, având același obiect.
Rațiunea reglementării menționate o
constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat,
când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, cu același obiect,
aceeași cauză și aceleași părți.
In speță, revizuentul susține că
decizia supusă revizuirii este potrivnică hotărârilor definitive și irevocabile
pronunțate în cauze similare de diferite instanțe, prin care s-a dispus
calcularea și plata rentei lunare în funcție de solda de grad și solda de
funcție ale unui sublocotenent MAN.
Așa fiind, rezultă cu evidență că
procesele soluționate prin hotărârile invocate, cu titlu generic, a fi
potrivnice cu decizia menționată, sunt similare numai ca obiect și cauză,
neexistând identitate de părți.
Așadar, soluțiile diferite au fost
date în cauze doar asemănătoare, dar distincte în privința părților, hotărârea
din fiecare dosar producând efecte numai între părțile din acea cauză și
neavând autoritate de lucru judecat asupra altei pricini, similare doar prin
obiect și cauză.
Acesta este motivul pentru care
dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu-și găsesc aplicare în raportul
juridic dedus judecății de către revizuient.
A admite contrariul ar însemna ca
instanța de revizuire să se transforme într-o instanță de control judiciar cu
atributul de a aprecia care anume hotărâre este greșită, ceea ce excede
competenței sale.
Așadar competența instanței de
revizuire este limitată, conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., doar la
anularea hotărârii care încalcă autoritatea lucrului judecat dată de o hotărâre
anterioară pronunțată în aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași
calitate, fiind excluse alte aprecieri sau posibilitatea extrapolării acestei
prevederi legale la situații care vizează aplicarea inegală a legii, ca cea din
speță.
Față de cele ce preced, în cauză nu
există hotărâri potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar cererea
de revizuire se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de
revizuire formulată de T.I. împotriva deciziei nr. 2102/R din 2 aprilie 2009 a
Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
17 septembrie 2010.