ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1879/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 octombrie 2003 reclamanta SC P. SA Focșani, devenită SC V.T.M. SA, cheamă în judecată pe pârâta SC T.E. SA București solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5.415.372.058 lei (rol) reprezentând dobânda legală (rata scontului) de la data de 12 iunie 2002 până la data de 7 martie 2003, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința comercială nr. 11939 din 26 octombrie 2004 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă, și respinge cererea reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cu 255.907.982 lei (rol) cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei, reținând că în baza H.G.

nr. 104 din 7 februarie 2002 și a O.U.G. nr. 78/2002 s-a transmis, fără plată, din patrimoniul pârâtei în domeniul public al Municipiului Suceava și în administrarea Consiliului Local și centrala electrică Suceava – urmând a fi înregistrată ulterior ca societate comercială – cu preluarea atât a activului cât și a pasivului, deci și a obligației de a achita dobânda solicitată pentru intervalul 12 iunie 2002 – 7 martie 2003 la suma de 28.895.454.173,50 lei (rol) reprezentând rest de preț neachitat, așa cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 9929 din 15 august 2002 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Prin decizia comercială nr. 393 din 11 mai 2005 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, admite apelul declarat de apelanta - reclamantă împotriva sentinței primei instanțe pe care o schimbă în tot în sensul că respinge excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată și admite în parte acțiunea, obligând pe pârâta - intimată să plătească reclamantei apelante suma de 4.907.896.491 lei (rol) reprezentând dobânda legală, cu cheltuieli de judecată în sarcina intimatei de 116.173.964 lei taxă judiciară de timbru și 100.000.000 lei (rol) onorariu de avocat. Recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanței de apel este admis prin decizia nr. 2807 din 5 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, care casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând, în acest sens, încălcarea de către instanța de apel criticată a prevederilor art. 24 alin. (1) C. proc.

civ. Prin decizia comercială nr. 196 din 6 aprilie 2007, pronunțată în rejudecare, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a apreciat că pârâta - intimată nu are calitate procesuală pasivă într-o acțiune subsecventă, având ca obiect plata unui drept accesoriu debitului principal, pentru care s-a hotărât de către instanță în mod irevocabil că pârâta are calitate de debitor.

Recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei de mai sus este respins ca nefondat prin decizia nr. 3836 din 27 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, care reține că răspunderea pentru nerespectarea termenului de achitare a prețului – fapt raportat la care reclamanta a cerut plata dobânzilor de întârziere – revine pârâtei, care a nesocotit această obligație, adică pârâtei care, culpabilă fiind, nu poate transfera răspunderea unei alte persoane pe motiv că, ulterior, aceasta a preluat unitatea C.E.T. Suceava, livrarea și facturarea produselor producându-se anterior actelor administrative de transfer, astfel că întemeiat instanța de apel a reținut calitatea ei procesuală pasivă în legătură cu răspunderea pentru întârzierea plății prețului, pârâta fiind parte în raportul juridic de drept material.

În rejudecare, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6212 din 9 mai 2008, admite acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată la data de 14 martie 2008, și obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 734.074,07 lei (ron) reprezentând contravaloare dobândă, actualizată cu indicele de inflație, cu 54.437,26 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reținând că debitul principal - la plata căruia a fost obligată pârâta prin sentința comercială nr. 5929 din 15 august 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 67 din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost achitat în perioada 19 februarie 2003 – 7 martie 2003, că dobânda legală aferentă acestui debit pentru perioada 12 iunie 2002 – 17 martie 2003 este datorată de pârâtă, care va putea să recupereze suma de la SC T. SA Suceava, conform actului adițional din 8 iulie 2002 la protocolul de predare - primire din 24 aprilie 2002 dintre pârâtă și Consiliul Local al Municipiului Suceava, precum și că actualizarea cu indicele de inflație nu reprezintă o dublă reparare a prejudiciului, ci a fost consacrată legal de art. 1 alin. (2) din O.G.

nr. 5/2001. Prin decizia comercială nr. 503 din 20 noiembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, admite apelul declarat de apelanta - pârâtă împotriva sentinței primei instanțe pe care o schimbă în tot în sensul că admite în parte cererea precizată a reclamantei, obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 490.789,6491 lei reprezentând contravaloare dobândă și respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând actualizarea dobânzii cu indicele de inflație, cu 29.226,24 lei cheltuieli de judecată în fond în sarcina pârâtei și 15.106,72 lei cheltuieli de judecată în apel în sarcina intimatei - reclamante, cheltuieli pe care le compensează și obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 14.119,52 lei.

Pentru a decide astfel instanța de apel reține că, întrucât daunele moratorii – dobânda legală acordată pentru întârzierea plății – reprezintă un accesoriu al prestației specifice obligației inițiale, de plată a debitului principal, iar daunele compensatorii au menirea de a o înlocui, acestea nu se pot cumula cu dobânda legală deoarece ele acoperă prejudiciul suferit prin neexecutarea totală sau parțială a obligației și înlocuiesc executarea în natură, precum și că, potrivit art. 1088 alin. (1) C. civ., este inadmisibil cumulul dobânzii legale moratorii – flexibile, conform O.G. nr. 9/2000 – cu alte daune, indicele de inflație, o expresie a erodării creanței din cauza inflației, fiind menit să actualizeze debitul principal și nu dobânda legală moratorie.

Împotriva deciziei de mai sus ambele părți declară recurs. Cu invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului său, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului pârâtei cu consecința menținerii sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată. În fundamentarea recursului său recurenta - reclamantă reproșează instanței de apel greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001, ale art. 43 C. com. și ale art. 1084 C. civ., actualizarea cu indicele de inflație a dobânzii legale datorate pentru achitarea cu întârziere a debitului principal datorat reprezentând beneficiul nerealizat de creditor, respectiv de recurenta reclamantă, neacordarea acestuia de către instanța criticată fiind nelegală.

Întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta - pârâtă solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului așa cum a fost formulat și respingerea și a capătului de cerere al reclamantei - intimate privind acordarea de dobânzi, cu cheltuieli de judecată. În susținerea recursului său recurenta - pârâtă critică instanța de apel pentru ignorarea adoptării H.G. nr. 104 din 7 februarie 2002 care a acționat ca un caz fortuit exonerator de răspundere, câtă vreme s-a produs înainte de scadența obligației sale de plată la 21 februarie 2002, astfel că nu sunt întrunite condițiile cumulative cerute de art. 998 - art. 999 C. civ. pentru ca recurenta - pârâtă să poată fi obligată la plata dobânzii solicitate de reclamantă.

Examinând recursurile declarate de părți împotriva deciziei instanței de apel prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acestea nu sunt fondate. Cu privire la recursul recurentei - reclamante se constată că nu pot fi primite criticile cu privire la greșita aplicare a legii de către instanța de apel prin respingerea cererii de acordare a sumelor reprezentând actualizarea dobânzii legale aferente debitului cu indicele de inflație, instanța făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale în vigoare, respectiv ale art. 43 C. com. coroborate cu cele ale art. 1088 C. civ. și ale O.G. nr. 9/2000 și reținând, justificat, că dobânda legală stabilită în condițiile O.G.

nr. 9/2000 are un caracter flexibil, fiind ea însăși corelată - în ultimă instanță - cu rata inflației, câtă vreme este raportată la dobânda de referință lunară a B.N.R., astfel că dobânda legală aferentă debitului achitat cu întârziere nu poate fi actualizată cu indicele de inflație, recursul urmând a fi respins. Și criticile recurentei - pârâte referitoare la greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 998 - art. 999 C. civ. față de intervenția H.G. nr. 104/2002 urmează a fi respinse ca nefondate față de decizia nr. 3836 din 27 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, care a stabilit irevocabil că pârâta - recurentă este titulara obligației de plată decurgând din contractul în litigiu încheiat cu reclamanta, atât în ceea ce privește debitul principal cât și dreptul accesoriu privind dobânda legală ce curge de drept din ziua când debitul principal devine exigibil, precum și față de încheierea - în baza H.G.

nr. 104/2002 - a protocolului de predare - primire a C.E.T. Suceava la 22 aprilie 2002, după data de 21 februarie 2002 a scadenței obligației de plată stabilită în sarcina pârâtei - recurente. Față de cele de mai sus, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate de părți împotriva deciziei instanței de apel – legală și temeinică – urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC V.T.M. SA Focșani și pârâta SC T.E. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 503 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009.