ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1767/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță,

reclamanta SC N.D. SRL Aninoasa a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se

va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei SC M.P. SA Petroșani la plata

sumei de 230.498 lei, actualizată cu indicele de inflație reprezentând contravaloarea

investițiilor realizate la imobilul, proprietatea pârâtei, pe perioada cât a

deținut spațiile, în temeiul contractului de închiriere nr. 1022 din 24 aprilie

2004; să se dispună instituirea unui drept de retenție în favoarea sa, până la achitarea

integrală a debitului; să se dispună instituirea unui sechestru asigurator

asupra spațiilor comerciale în suprafață totală de 1000 mp, care au format

obiectul contractului de închiriere.

Prin sentința nr. 1686/2009 din 5 octombrie 2009 Tribunalul

Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția lipsei procedurii concilierii directe, a respins acțiunea reclamantei

și cererea de instituire a sechestrului asigurator. În argumentarea soluției

pronunțate, instanța fondului a reținut că reclamanta nu a respectat

dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., având în vedere că înscrisul

intitulat „Notificare” nu cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de

lege. Prin acest înscris, s-a reținut că nu se stabilește data la care părțile

ar fi trebuit să se întâlnească pentru conciliere, reclamanta nu a încercat

efectiv o conciliere directă ci doar a solicitat pârâtei să achite suma pretinsă

în termen de cincisprezece zile, iar procesul-verbal încheiat de reclamantă în

urma notificării, nu respectă termenul de cincisprezece zile stabilit de lege.

A mai reținut instanța că nici data introducerii acțiunii nu este în

concordanță cu termenul de treizeci de zile prevăzut de alin. (5) al art. 720

1

C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea de instituire

a sechestrului asigurator, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 591

alin. (2) C. proc. civ., reclamanta nu a făcut dovada depunerii cauțiunii în

cuantum de ½ din valoarea pretinsă, astfel încât a respins cererea.

Sentința instanței de fond a fost apelată

de către reclamantă, iar prin decizia nr. 107/A/2009 din 27 noiembrie 2009,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a admis apelul, a desființat

sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de control judiciar a reținut că reclamanta a notificat pârâtei

pretențiile sale, solicitând plata acestora în termen de cincisprezece zile,

însă pârâta nu a răspuns reclamantei, fapt consemnat în procesul-verbal din

data de 21 mai 2009.

A mai reținut instanța că, deși potrivit

art. 720

1

alin. (5) C. proc. civ., acțiunea va fi introdusă cu

respectarea unui termen de treizeci de zile de la data notificării, acest

termen nu se justifică în speță, având în vedere că din procesul-verbal al

concilierii rezultă că pârâta prin reprezentant s-a pronunțat în sensul că nu

este de acord cu pretențiile reclamantei. Refuzul pârâtei de a plăti sumele

pretinse, precum și refuzul de a participa la conciliere, este confirmat prin

întâmpinarea formulată de pârâtă, unde se arată în mod explicit că nu este de

acord cu pretențiile reclamantei. În aceste condiții, instanța a apreciat că nu

se poate reține vreo vătămare a pârâtei în drepturile sale procesuale,

respectiv dreptul la o conciliere prealabilă, astfel încât soluția instanței de

fond este nelegală prin refuzul antamării fondului cauzei.

Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat

recurs pârâta S.C. M.P. SA Petroșani, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea în întregime a deciziei

recurate, în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerea sentinței

instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.

În argumentarea criticilor formulate,

recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că reclamanta nu a respectat

dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., având în vedere că nu s-a

stabilit data și locul concilierii și nu a comunicat înscrisurile în susținerea

pretențiilor sale. A mai susținut recurenta că reclamanta nu a respectat nici

termenul de treizeci de zile pentru introducerea acțiunii, astfel încât, în mod

corect a reținut instanța fondului că acțiunea este prematur introdusă.

În ceea ce privește capătul de cerere

privind instituirea sechestrului asigurator, solicită a se constata că soluția

de respingere nu a fost apelată, dobândind caracter irevocabil.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Pentru analizarea motivului de

nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care

vizează încălcarea sau aplicarea greșită a legii, se va analiza decizia

recurată, prin prisma aplicării dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ.

Potrivit art. 720

1

C. proc.

civ., înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, în procesele și

cererile în materie comercială evaluabile în bani, reclamantul va încerca

soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

Rațiunea concilierii prealabile prevăzute

de dispozițiile legale sus-menționate este aceea de a simplifica și degreva procedurile

judiciare având ca obiect pretenții de natură bănească, ce ar putea fi

soluționate pe cale amiabilă și cu celeritate.

Așa fiind, se constată că în mod corect a

reținut instanța de control judiciar că, prin notificarea nr. 2 din 4 mai 2009,

reclamanta a comunicat pârâtei pretențiile sale, solicitând plata acestora în

cincisprezece zile, însă pârâta nu a răspuns la notificarea reclamantei, ceea

ce nu poate conduce decât la concluzia că nu este de acord cu pretențiile

reclamantei.

De altfel, aceste aspect rezultă atât din

procesul-verbal al concilieri din 21 mai 2009, precum și din întâmpinarea

formulată de către pârâtă, în care se arată că nu recunoaște pretențiile

reclamantei, împrejurare față de care corect s-a concluzionat că nu a fost de

acord nici cu concilierea conflictului.

Înalta Curte constată că pârâta se

prevalează de neîndeplinirea proceduri prealabile, fără a dovedi o vătămare și

fără a-și manifesta voința de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, în

condițiile în care a avut cunoștință de pretențiile reclamantei, astfel cum au

fost comunicate prin notificarea nr. 2 din 4 mai 2009.

Prin urmare, se constată că în mod corect

a reținut curtea de apel că a fost îndeplinită procedura concilierii

prealabile, instanța fondului dând o interpretare excesiv de rigidă și formalistă

dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ.

Pe cale de consecință, pentru aceste

considerente, nefiind motive de nelegalitate ce ar putea conduce la modificarea

deciziei recurate în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul

pârâtei va fi respins ca nefondat.

În considerarea dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., obligă recurenta S.C. M.P. SA Petroșani la 1000 lei cheltuieli de

judecată către intimata SC N.D. SRL Aninoasa.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta S.C. M.P. SA Petroșani împotriva deciziei nr. 107/A/2009

din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,

ca nefondat.

Obligă

recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC N.D. SRL Aninoasa.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2010.