ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2953/2007

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin notificarea nr. 301 din 4 iunie 2003 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei Orașului Cehu Silvaniei, județul Sălaj, numitul C.L.P. a solicitat, în principal, restituirea în natură, iar în subsidiar, despăgubiri în echivalent, pentru imobilul compus din teren și construcție, situat în orașul Cehu Silvaniei, județul Sălaj. Prin dispoziția nr. 864 din 31 august 2004 Primarul orașului Cehu Silvaniei, județul Sălaj, a respins notificarea formulată de C.L.P. cu motivarea că: „solicitantul a fost despăgubit la data preluării imobilului cu suma de 300.000 lei reprezentând valoarea reală a imobilului așa cum rezultă din declarațiile autentice date de contabilul șef, administratorul și casieria spitalului orășenesc, unitate care a preluat imobilul". La data de 8 februarie 2005 reclamantul C.L.P.

a contestat în justiție dispoziția nr. 864 din 31 august 2004, chemând în judecată în acest sens și pe numiții C.V. și C.D.T., primarul, respectiv secretarul Primăriei Orașului Cehu Silvaniei. Reclamantul a solicitat anularea dispoziției, a încheierii nr. 35 din 13 februarie 1959 și restabilirea situației anterioare de carte funciară. Ulterior, la data de 25 februarie 2005, reclamantul și-a extins acțiunea și față de pârâții T.G. - șef contabil, K.I. - administrator și S.I. - casier, angajați ai Spitalului Orășănesc Cehu Silvaniei, iar la data de 20 mai 2005 reclamantul și-a precizat și completat din nou acțiunea, solicitând de la cei cinci pârâți, persoane fizice, despăgubiri pentru că aceste persoane au făcut declarații mincinoase care au condus la tergiversarea soluționării demersului întreprins de reclamant.

Tribunalul Sălaj, secția civilă, prin sentința nr. 834 din 27 mai 2005, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului C.L.P., astfel cum a fost ulterior precizată și completată, cu motivarea că persoanele fizice chemate în judecată nu pot fi răspunzătoare în acest cadru procesual. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 712/A din 19 august 2005, a admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința dată de Tribunalul Sălaj și a trimis cauza pentru soluționare în fond la același tribunal, reținând că prin acțiune, completată ulterior, reclamantul a urmărit anularea dispoziției emisă de Primarul Orașului Cehu Silvaniei, astfel că demersul reclamantului este pe deplin admisibil.

În fond, după desființarea primei sentințe, Tribunalul Sălaj, secția civilă, prin sentința nr. 1485 din 24 noiembrie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.L.P. împotriva dispoziției nr. 864 din 31 august 2004 emisă de Primarul Orașului Cehu Silvaniei, pe care a modificat-o, în sensul că a constatat dreptul reclamantului la restituirea în proprietate a imobilului înscris în C.F. nr. 3550 Cehu Silvaniei, situat administrativ în str. A fost obligat reclamantul să mențină afectațiunea imobilului o perioadă de până la 5 ani de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut și motivat că în temeiul înscrisurilor depuse de reclamant la dosar, acesta își justifică dreptul de proprietate solicitat, precum și calitatea de persoană îndreptățită.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, cu obligația, conform art.16 din același act normativ de a-i menține afectațiunea timp de 5 ani de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de retrocedare. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 200/A din 15 iunie 2006, a admis apelul declarat de pârâtul Orașul Cehu Silvaniei și a schimbat sentința Tribunalului Sălaj, astfel: a admis în parte acțiunea reclamantului C.L.P. și a anulat dispoziția nr. 864 din 31 august 2004 emisă de pârâtul Primarul Orașului Cehu Silvaniei.

A fost obligat pârâtul să „propună acordarea, în favoarea reclamantului, de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 6234/66 mp înscris în C.F.

3526 Cehu Silvaniei, top 598, în total de 9252 mp, precum și pentru vechea clădire amplasată pe acest teren, în suprafață construită de 322,50 mp și preluată abuziv de stat în anul 1951, din fundament de piatră, soclu de piatră, ziduri de cărămidă acoperită cu țiglă, pardoseală de parchet aplicată pe dușumea, compusă la parter din 6 camere, hol, baie, bucătărie, terasă, scări masive și la demisol din garaj, beciuri și magazii, precum și pentru un grajd transformat în magazie, pe fundament de piatră, ziduri din cărămidă, acoperite cu țiglă, în suprafață construită de 60 mp". Prin aceeași decizie a fost respinsă acțiunea reclamantului față de pârâții persoane fizice pentru lipsa calității procesuale pasive și a fost obligat reclamantul să plătească apelantului suma de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut și motivat următoarele: Potrivit cotei funciare nr. 3526 Cehu Silvaniei reclamantul a fost proprietar doar pe cota de 8/12 parte din terenul cu nr. top 598, în timp ce, pentru restul cotei de 4/12 parte din același teren proprietar a fost numita Z.K.M. Este adevărat că potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituie și libere de orice sarcină, dar nu mai puțin adevărat este că potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005 și prin O.U.G.

nr. 209/2005, nu este posibilă restituirea în natură a imobilelor-construcții cărora le-au fost adăugate, pe orizontală sau pe verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial, respectiv, a acelor imobile-construcții cărora, conform art.19 alin. (2) aceeași lege, le-au fost adăugate pe orizontală și pe verticală în raport cu forma inițială, corpuri suplimentare de sine stătătoare, în această din urmă ipoteză fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia urmând să i se restituie în natură doar suprafața deținută în proprietate la data trecerii în proprietatea statului și doar dacă această suprafață constituie un corp de sine-stătător.

În speță, instanța de apel a reținut din expertiza tehnică judiciară întocmită de expert ing. M.V. că imobilului inițial preluat de la reclamant i-au fost adăugate îmbunătățiri și investiții care depășesc 100% din clădirea inițială, expertul arătând că partea veche realizată în varianta demisol plus parter, avea o suprafață construită conform actelor de 322,50 mp, iar clădirea anexă tip garaj o suprafață construită de 60 mp, în timp ce partea nouă realizată în varianta parter are o suprafață de 366,25 mp.

Din considerentele și concluziile raportului de expertiză tehnică instanța de apel a reținut că vechea clădire reprezintă în prezent Secția de Interne a Spitalului Orășenesc Cehu Silvaniei, dar că această clădire nu se mai regăsește în componența existentă la data preluării, în prezent fiind total modificată și recompartimentată, primind cu totul altă utilizare și funcționalitate, fiind prevăzută cu dotări specifice pentru o astfel de secție, expertul precizând că vechea clădire nu mai poate fi considerată un corp de clădire de sine-stătător. Pe cale de consecință, față de conținutul expertizei de specialitate, în raport de prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a decis că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului-construcție, reclamantul fiind îndreptățit a primi măsuri reparatorii prin echivalent, în procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, coroborat cu H.G.R.

nr. 1095/2005. îndreptățirea de a beneficia de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, a fost stabilită atât pentru construcțiile preluate reclamantului în anul 1951, în starea și componența în care aceste construcții se regăseau la data preluării, astfel cum acestea au fost evidențiate în procesul- verbal de evaluare întocmit la 20 august 1957, cât și pentru cota de 8/12 parte din terenul în suprafață totală de 9352 mp, terenul corespunzător cotei de 8/12 parte însumând suprafața de 6234,66 mp.

În privința terenului, instanța de apel a reținut că nu este posibilă restituirea în natură, întrucât acesta reprezintă curtea Spitalului Orășenesc Cehu Silvaniei, pe acest teren fiind amplasate, pe lângă construcția în litigiu, o altă clădire ce reprezintă secția de chirurgie, constând din parter și un etaj, un laborator, clădirea salvării, clădire-poartă, clădire centrală termică spital, clădire birouri, clădire spălătorie, clădire lemnărie, clădire garaje și clădire rampă auto, întreaga suprafață de teren fiind afectată de căile de acces ce servesc la normala utilizare și exploatare acestor clădiri.

Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs reclamantul C.L.P., care, prin motivele de casare din 5 iulie 2006, invocate în termen, a susținut următoarele critici: greșit s-a respins acțiunea față de pârâții persoane fizice chemate de reclamant în judecată; trebuia menținută sentința Tribunalului Sălaj în sensul ca imobilul să fie restituit în natură pentru că preluarea lui a fost abuzivă și fără nici un titlu; instanța de apel a interpretat greșit conținutul expertizei tehnice; instanța de apel a făcut a greșită aplicare a prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001. Recursul nu este fondat. Potrivit raportului de expertiză întocmit din dispoziția instanței de apel de către expert ing.

M.V. (filele 65-89), imobilul revendicat de reclamant este situat administrativ în orașul Cehu Silvaniei și este compus din clădiri și teren în suprafață de 9352 mp (și nu 9500 mp cum s-a specificat în unele înscrisuri). Imobilul care face obiectul litigiului (imobilul inițial) se găsește în componența „clădiri pentru secția de interne" a Spitalului orășenesc Cehu Silvaniei.

Componența actuală a imobilului în litigiu este următoarea: partea veche, realizată în varianta demisol + parter, avea o suprafață construită de 322,50 mp; partea nouă, realizată în varianta parter, are o suprafață construită de 366,25 mp; expertul a constatat că „adăugirile, îmbunătățirile și investițiile efectuate la construcția veche D+P depășesc 100% din clădirea inițială". Fostul imobil existent în anii 1950-1951, compus din casă demisol + parter de 322,50 mp, anexă de 60 mp, cu teren aferent în suprafață de 9352 mp nu se poate restitui în natură din componența actualului imobil, care, potrivit expertizei tehnice are următoarea structură: clădire poartă; clădire laborator; clădire salvare; clădire pentru secția de chirurgie; clădire pentru secția de interne; clădire centrală termică; clădire birouri; clădire pentru spălătorie; lemnărie; anexă pentru garaje; rampă auto; acces carosabil asfaltat și loc pentru parcări auto; alei pietonale asfaltate și parțial pietruite; zid de sprijin și împrejmuire cu gard din panouri de beton; teren liber cu pomi, arbuști, brazi și zonă verde cu iarbă.

Expertul tehnic M.V. a conchis că bunul revendicat „este un imobil nou în sensul art. 19 din Legea nr. 10/2001. Vechea construcție există și în prezent, dar nu în componența existentă la data preluării ci total modificată și recompartimentată, a primit o cu totul altă organizare și funcționalitate. S-au făcut o serie de adăugiri, modificări, recompartimentări și dotări specifice pentru o secție de spital orășenesc în componența căruia se și află. Clădirea veche nu mai poate fi considerată un corp de clădire de sine stătător" (fila 67 dosar apel).

Este de menționat că, în apel, după depunerea la dosar a raportului de expertiză tehnică și după ce părțile au luat cunoștință de conținutul lucrării, la termenul din 15 iunie 2006 (fila 145), potrivit celor consemnate în practicaua deciziei recurate, reclamantul a depus obiecțiuni la raportul de expertiză, dar a învederat instanței că nu dorește comunicarea acestora expertului tehnic și că dorește judecarea cauzei la acel termen. Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „în situația imobilelor- construcții care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III și cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și dacă părțile nu convin altfel, foștilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent.

Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv". Întrucât din expertiza tehnică de specialitate, probă necombătută de reclamantul-recurent, rezultă că imobilului-construcție i s-au adăugat, după preluarea lui abuzivă, noi corpuri de clădire, a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și cum în cursul procesului părțile nu au convenit altfel, în mod legal instanța de apel a constatat imposibilitatea restituirii în natură a vechii clădiri și a terenului aferent, recunoscând reclamantului, în schimb, dreptul la despăgubiri ce vor fi acordate în condițiile legii speciale privind regimul de plată a despăgubirilor.

Sunt considerente pentru care se observă că instanța de apel a interpretat corect conținutul expertizei tehnice și a făcut o corectă aplicațiune a prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare". Cum persoana juridică notificată de reclamant a fost Primăria Orașului Cehu Silvaniei, județul Sălaj și cum abilitat să emită dispoziția, ca organ de conducere, este numai primarul localității, acesta din urmă are calitate procesuală pasivă în litigiul având ca obiect contestația formulată de reclamant împotriva dispoziției emisă de Primarul Orașului Cehu Silvaniei de respingere a notificării.

Pe cale de consecință, în condițiile legii speciale, corect instanța de apel a decis că persoanele fizice chemate de reclamant în judecată (primarul în nume propriu, secretarul primăriei și persoanele angajate la spitalul orășenesc) nu au calitate procesuală pasivă. Cu privire la cererea din 6 decembrie 2006 depusă de reclamantul C.L.P. direct la instanța de casare și intitulată „Completări la recursul deja declarat" (filele 9-11), urmează să nu fie examinată deoarece aceste completări nu au fost depuse înăuntrul termenul de recurs, așa cum cer prevederile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., iar cele invocate de reclamant la 6 decembrie 2006 nu constituie motive de ordine publică care ar îngădui examinarea lor și din oficiu.

Față de cele ce preced, recursul declarat de reclamant se privește ca nefondat și va fi respins în consecință. Recurentul-reclamant va fi obligat, în temeiul, dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 247,20 lei reprezentând cheltuieli de transport justificate cu înscrisurile depuse la dosar, către intimatul-pârât Primarul orașului Cehu Silvaniei. P

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.L.P. împotriva deciziei nr. 200 A din 15 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă pe recurentul-reclamant C.L.P. la cheltuieli de judecată de 247,20 lei către intimatul-pârât Primarul orașului Cehu Silvaniei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 aprilie 2007.