ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2953/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2953/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând

asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin notificarea nr. 301 din 4 iunie 2003

întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei Orașului Cehu

Silvaniei, județul Sălaj, numitul C.L.P. a solicitat, în principal, restituirea

în natură, iar în subsidiar, despăgubiri în echivalent, pentru imobilul compus

din teren și construcție, situat în orașul Cehu Silvaniei, județul Sălaj.

Prin dispoziția nr. 864 din 31 august

2004 Primarul orașului Cehu Silvaniei,

județul

Sălaj, a respins notificarea formulată de C.L.P. cu motivarea că:

„solicitantul

a fost despăgubit la data preluării imobilului cu suma de 300.000 lei

reprezentând valoarea reală a imobilului așa cum rezultă din declarațiile

autentice date de contabilul șef, administratorul și casieria spitalului orășenesc,

unitate care a preluat imobilul".

La data

de 8 februarie 2005 reclamantul C.L.P. a contestat în justiție dispoziția nr. 864

din 31 august 2004, chemând în judecată în acest sens

și pe numiții C.V. și C.D.T., primarul, respectiv secretarul Primăriei

Orașului Cehu Silvaniei. Reclamantul a solicitat anularea dispoziției, a

încheierii nr. 35 din 13 februarie 1959 și restabilirea situației anterioare de

carte funciară.

Ulterior, la data de 25 februarie 2005,

reclamantul și-a extins acțiunea și față de pârâții T.G. - șef contabil, K.I. -

administrator și S.I. - casier, angajați ai Spitalului Orășănesc Cehu

Silvaniei, iar la data de 20 mai 2005 reclamantul

și-a precizat și completat din nou

acțiunea, solicitând de la cei cinci

pârâți, persoane fizice, despăgubiri pentru că aceste persoane au făcut

declarații mincinoase care au condus la tergiversarea soluționării demersului

întreprins de reclamant.

Tribunalul Sălaj, secția civilă, prin

sentința nr. 834 din 27 mai 2005, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului

C.L.P., astfel cum a

fost ulterior

precizată și completată, cu motivarea că persoanele fizice chemate în

judecată

nu pot fi răspunzătoare în acest cadru procesual.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 712/A

din 19 august 2005, a admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința

dată de Tribunalul Sălaj și a trimis cauza pentru soluționare în fond la

același tribunal, reținând că prin acțiune, completată ulterior, reclamantul a

urmărit anularea dispoziției emisă de Primarul

Orașului Cehu Silvaniei, astfel că demersul reclamantului este pe deplin

admisibil.

În fond, după desființarea primei

sentințe, Tribunalul Sălaj, secția civilă, prin sentința nr. 1485 din 24

noiembrie 2005, a admis acțiunea formulată de

reclamantul

C.L.P. împotriva dispoziției nr. 864 din 31 august 2004 emisă de

Primarul

Orașului Cehu Silvaniei, pe care a modificat-o, în sensul că a constatat

dreptul reclamantului la restituirea în

proprietate a imobilului înscris în C.F. nr. 3550

Cehu Silvaniei, situat

administrativ în str. A fost obligat reclamantul să mențină afectațiunea

imobilului o perioadă de până la 5 ani de la data rămânerii definitive și

irevocabile a sentinței.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut și motivat că în temeiul înscrisurilor depuse de reclamant la

dosar, acesta își justifică dreptul de proprietate solicitat, precum și

calitatea de persoană îndreptățită. Potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001,

imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se

restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire

și libere de orice sarcini, cu obligația, conform

art.16 din același act normativ de a-i menține afectațiunea timp de 5 ani de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii de retrocedare.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 200/A

din 15 iunie 2006, a admis apelul

declarat

de pârâtul Orașul Cehu Silvaniei și a schimbat sentința Tribunalului Sălaj,

astfel:

a admis în parte acțiunea reclamantului C.L.P. și a anulat dispoziția nr. 864

din 31 august 2004 emisă de pârâtul Primarul Orașului Cehu Silvaniei. A fost

obligat pârâtul să „propună acordarea, în favoarea reclamantului, de

despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a

despăgubirilor pentru terenul în

suprafață de 6234/66 mp înscris în C.F. 3526 Cehu Silvaniei, top 598, în total

de 9252 mp, precum și pentru vechea clădire amplasată

pe acest teren, în

suprafață construită de 322,50 mp și preluată abuziv de stat în anul 1951, din

fundament de piatră, soclu de piatră, ziduri de cărămidă acoperită cu țiglă,

pardoseală de parchet aplicată pe dușumea, compusă la parter din 6

camere, hol, baie, bucătărie, terasă, scări

masive și la demisol din garaj, beciuri și

magazii, precum și pentru un

grajd transformat în magazie, pe fundament de piatră, ziduri din cărămidă,

acoperite cu țiglă, în suprafață construită de 60 mp".

Prin aceeași decizie a fost respinsă

acțiunea reclamantului față de pârâții persoane fizice pentru lipsa calității

procesuale pasive și a fost obligat reclamantul să plătească apelantului suma

de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut și motivat următoarele:

Potrivit cotei funciare nr. 3526 Cehu

Silvaniei reclamantul a fost proprietar doar pe cota de 8/12 parte din terenul

cu nr. top 598, în timp ce, pentru restul cotei de 4/12 parte din același teren

proprietar a fost numita Z.K.M. Este adevărat că potrivit art. 9 din Legea nr.

10/2001, imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în

prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de

restituie și libere de orice sarcină, dar nu mai puțin adevărat este că

potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, ca urmare a

modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005 și prin O.U.G. nr. 209/2005, nu

este posibilă restituirea în natură a imobilelor-construcții cărora le-au fost

adăugate, pe orizontală sau pe verticală, în raport cu forma inițială, noi

corpuri a

căror arie desfășurată

însumează peste 100% din aria desfășurată inițial, respectiv, a acelor

imobile-construcții cărora, conform art.19 alin. (2) aceeași lege, le-au fost

adăugate pe orizontală și pe verticală în raport cu forma inițială, corpuri

suplimentare de sine stătătoare, în această din urmă ipoteză fostului

proprietar sau moștenitorilor acestuia urmând să i se restituie în natură doar

suprafața deținută în proprietate la data trecerii în proprietatea statului și

doar dacă această suprafață constituie un corp de sine-stătător.

În speță, instanța de apel a reținut

din expertiza tehnică judiciară întocmită de expert ing. M.V. că imobilului

inițial preluat de la reclamant i-au fost adăugate îmbunătățiri și investiții

care depășesc 100% din clădirea inițială, expertul arătând că partea veche

realizată în varianta demisol

plus parter,

avea o suprafață construită conform actelor de 322,50 mp, iar clădirea

anexă

tip garaj o suprafață construită de 60 mp, în timp ce partea nouă realizată în

varianta parter are o suprafață de 366,25 mp. Din considerentele și concluziile

raportului de expertiză tehnică instanța de apel a reținut că vechea clădire

reprezintă în prezent Secția de Interne a

Spitalului Orășenesc Cehu Silvaniei, dar

că această clădire nu se mai

regăsește în componența existentă la data preluării, în prezent fiind total

modificată și recompartimentată, primind cu totul altă utilizare și

funcționalitate, fiind prevăzută cu dotări specifice pentru o astfel de secție,

expertul precizând că vechea clădire nu mai poate fi considerată un corp de

clădire de sine-stătător.

Pe cale de consecință, față de

conținutul expertizei de specialitate, în raport de prevederile art. 19 din

Legea nr. 10/2001, instanța de apel a decis că nu este posibilă restituirea în

natură a imobilului-construcție, reclamantul fiind îndreptățit a primi măsuri

reparatorii prin echivalent, în procedura prevăzută de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, coroborat cu H.G.R. nr. 1095/2005.

îndreptățirea de

a beneficia de despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, a fost stabilită atât

pentru construcțiile preluate reclamantului în anul 1951, în starea și

componența în care aceste construcții se regăseau la data preluării, astfel cum

acestea au fost evidențiate în procesul-

verbal

de evaluare întocmit la 20 august 1957, cât și pentru cota de 8/12 parte din

terenul

în suprafață totală de 9352 mp, terenul corespunzător cotei de 8/12 parte

însumând suprafața de 6234,66 mp.

În privința terenului, instanța de apel

a reținut că nu este posibilă restituirea în natură, întrucât acesta reprezintă

curtea Spitalului Orășenesc Cehu Silvaniei, pe acest teren fiind amplasate, pe

lângă construcția în litigiu, o altă clădire ce reprezintă secția de chirurgie,

constând din parter și un etaj, un laborator, clădirea salvării,

clădire-poartă, clădire centrală termică spital, clădire birouri, clădire

spălătorie, clădire lemnărie, clădire garaje și clădire rampă auto, întreaga suprafață

de teren fiind afectată de căile de acces ce servesc la normala utilizare și

exploatare acestor clădiri.

Împotriva deciziei dată în apel, în

termen legal, a declarat recurs reclamantul C.L.P., care, prin motivele de

casare din 5 iulie 2006, invocate în termen, a susținut următoarele critici:

greșit s-a respins acțiunea față de pârâții persoane fizice chemate de

reclamant în judecată; trebuia menținută sentința Tribunalului Sălaj în sensul

ca imobilul să fie restituit în natură pentru că preluarea lui a fost abuzivă

și fără nici un titlu; instanța de apel a interpretat greșit conținutul

expertizei tehnice; instanța de apel a făcut a greșită aplicare a prevederilor

art. 19 din Legea nr. 10/2001.

Recursul

nu este fondat.

Potrivit raportului de expertiză întocmit

din dispoziția instanței de apel de către expert ing. M.V. (filele 65-89),

imobilul revendicat de

reclamant este

situat administrativ în orașul Cehu Silvaniei

și este compus din clădiri

și teren în suprafață de 9352 mp (și nu 9500 mp cum s-a specificat în unele

înscrisuri).

Imobilul care face obiectul litigiului

(imobilul inițial) se găsește în componența „clădiri pentru secția de

interne" a Spitalului orășenesc Cehu Silvaniei. Componența actuală a

imobilului în litigiu este următoarea: partea veche, realizată în varianta

demisol + parter, avea o suprafață construită de 322,50 mp; partea nouă,

realizată în varianta parter, are o suprafață construită de 366,25 mp; expertul

a constatat că „adăugirile, îmbunătățirile și investițiile efectuate la construcția

veche D+P depășesc 100% din clădirea inițială".

Fostul

imobil existent în anii 1950-1951, compus din casă demisol +

parter de 322,50 mp, anexă de 60 mp, cu teren aferent în suprafață de

9352 mp nu se poate restitui în natură din componența actualului imobil, care,

potrivit expertizei tehnice are următoarea structură: clădire poartă; clădire

laborator; clădire salvare; clădire pentru secția de chirurgie; clădire pentru

secția de interne;

clădire centrală termică; clădire birouri; clădire pentru spălătorie;

lemnărie; anexă pentru garaje; rampă auto; acces carosabil asfaltat și loc

pentru parcări auto; alei

pietonale asfaltate și parțial

pietruite; zid de sprijin și împrejmuire cu gard din

panouri de beton; teren liber cu pomi, arbuști, brazi și zonă verde cu

iarbă.

Expertul

tehnic M.V. a conchis că bunul revendicat „este

un imobil

nou în sensul art. 19 din Legea nr. 10/2001. Vechea construcție există și în

prezent, dar nu în componența existentă la data preluării ci total modificată

și recompartimentată, a primit o cu totul altă organizare și funcționalitate.

S-au făcut o serie de adăugiri, modificări, recompartimentări și dotări

specifice pentru o

secție de spital

orășenesc în componența căruia se și află. Clădirea veche nu mai poate fi

considerată un corp de clădire de sine stătător" (fila 67 dosar apel).

Este de

menționat că, în apel, după depunerea la dosar a raportului

de expertiză tehnică și după ce părțile au luat cunoștință de

conținutul lucrării, la termenul din 15 iunie 2006 (fila 145), potrivit celor

consemnate în practicaua deciziei recurate, reclamantul a depus obiecțiuni la

raportul de expertiză, dar a învederat instanței că nu dorește comunicarea

acestora expertului tehnic și că dorește judecarea cauzei la acel termen.

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 „în situația imobilelor-

construcții

care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la

cap.

III și cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, în raport cu

forma inițială, noi corpuri a căror arie

desfășurată însumează peste 100% din aria

desfășurată inițial și dacă

părțile nu convin altfel, foștilor proprietari li se acordă sau, după caz,

propun măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent

vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de

către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea

notificării, cu acordul persoanei îndreptățite,

sau despăgubiri acordate în condițiile

legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv".

Întrucât din expertiza tehnică de

specialitate, probă necombătută de reclamantul-recurent, rezultă că

imobilului-construcție i s-au adăugat, după preluarea lui abuzivă, noi corpuri

de clădire, a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată

inițial și cum în cursul procesului părțile nu au

convenit altfel, în mod legal instanța de apel a constatat

imposibilitatea restituirii în

natură

a vechii clădiri și a terenului aferent, recunoscând reclamantului, în schimb,

dreptul la despăgubiri ce vor fi acordate în

condițiile legii speciale privind regimul de plată a despăgubirilor. Sunt

considerente pentru care se observă că instanța de apel a interpretat corect

conținutul expertizei tehnice și a făcut o corectă aplicațiune a prevederilor

art. 19 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 „decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a

notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana

care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității

învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".

Cum persoana juridică notificată de

reclamant a fost Primăria Orașului Cehu Silvaniei, județul Sălaj și cum

abilitat să emită dispoziția, ca organ de conducere, este numai primarul

localității, acesta din urmă are calitate procesuală pasivă în litigiul având

ca obiect contestația formulată de reclamant împotriva dispoziției emisă de

Primarul Orașului Cehu Silvaniei de respingere a notificării. Pe cale de

consecință, în condițiile legii speciale, corect instanța de apel a decis că

persoanele fizice chemate de reclamant în judecată (primarul în

nume propriu, secretarul primăriei și persoanele

angajate la spitalul orășenesc) nu

au calitate procesuală pasivă.

Cu privire la cererea din 6 decembrie

2006 depusă de reclamantul C.L.P. direct la instanța de casare și intitulată

„Completări la recursul deja declarat" (filele 9-11), urmează să nu fie

examinată deoarece aceste completări nu au fost depuse înăuntrul termenul de

recurs, așa cum cer

prevederile art. 303

alin. (1) C. proc. civ., iar cele invocate de reclamant la 6

decembrie

2006 nu constituie motive de ordine publică care ar îngădui examinarea lor și

din oficiu.

Față de cele ce preced, recursul

declarat de reclamant se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

Recurentul-reclamant va fi obligat, în

temeiul, dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 247,20 lei reprezentând cheltuieli de transport justificate

cu înscrisurile depuse la dosar, către intimatul-pârât Primarul orașului Cehu

Silvaniei.

P

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.L.P.

împotriva deciziei nr. 200 A din 15 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Obligă pe recurentul-reclamant C.L.P. la

cheltuieli de judecată de 247,20 lei către intimatul-pârât Primarul orașului

Cehu Silvaniei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 aprilie 2007.