ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4999/2009

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea înscrisurilor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3637 din 98

din 26 noiembrie 2007, reclamantul P.T. a chemat în judecată pe pârâtele C. Movila

prin Primar și P.C. Movila, solicitând obligarea acestora la restituirea în

natură a suprafeței de 1500 mp, teren intravilan situat în centrul comunei

Movila, județul Ialomița, cu vecinătățile: N - drum județean, E - grădiniță de

copii și P.Șt., S - dispensar, V - drum, teren ce aparține tatălui său, P.N.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că suprafața de teren revendicată a aparținut tatălui său, este liberă de

construcții, iar pârâtele au refuzat restituirea terenului, deși au fost

notificate în luna februarie 2002, în baza Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 82/ F din 4

februarie 2008, Tribunalul Ialomița a respins, ca inadmisibilă, acțiunea,

reținând că, imobilul în litigiu a constituit obiect al procedurii prevăzute de

Legea nr. 18/1991, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestui act normativ.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamantul, susținând, în esență că, în mod greșit instanța de fond nu a făcut

aplicarea dispozițiilor pct. 6.1 din H.G. nr. 250/2007 și ale pct. 8.1 și 8.3

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 727 din 6 octombrie 2008,

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de

reclamantul P.T., a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare la Tribunalul Ialomița.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel

a reținut că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile situate în

extravilanul localităților, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, întrucât

apelantul a precizat că terenul pe care îl solicită se află situat în

intravilan și că, potrivit pct. 8.3 din H.G. nr. 250/2007, există posibilitatea

respingerii ca inadmisibile numai a notificărilor referitoare la imobilele ce

au aparținut cultelor religioase, comunităților minorităților naționale și

patrimoniului sindical.

Împotriva deciziei nr. 727 din 6 octombrie

2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs

pârâții C. Movila prin Primar și P.C. Movila invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că în mod legal instanța de fond a

respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului, față de împrejurarea că

cererea de restituire a suprafeței de teren de 1500 mp fusese deja soluționată

în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru această suprafață de

teren fiindu-i reconstituit reclamantului conform acestui act normativ.

Recursul este fondat și va fi admis în sensul

considerentelor ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror

regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991,

republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

În speță, atât cu ocazia judecării în fond a

cauzei, cât și cu ocazia judecății în apel, pârâta P.C. Movila a depus

precizări prin care se arată că, prin hotărârea nr. 2/1996 a Comisiei județene

Ialomița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor,

reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate privată asupra

terenurilor.

Prin dispoziția privind respingerea

notificării nr. 70/2002, emisă de P.C. Movila, s-a dispus respingerea

notificării formulate de P.N.T., deoarece, în speță, nu sunt incidente

dispozițiile Legii nr. 10/2001, regimul juridic al terenului intravilan

solicitat, în suprafață de 0,15 ha, fiind reglementat de legile fondului

funciar. Așa cum rezultă din conținutul acestei dispoziții, la emiterea sa s-au

avut în vedere hotărârea nr. 2 din 28 mai 2002 a Comisiei județene pentru

stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care s-a

restituit dreptul de proprietate privată pentru suprafața de 0,15 ha teren

intravilan, procesul verbal din data de 26 septembrie 1996, prin care P.N.T. a

refuzat să fie pus în posesie cu suprafața de 0,15 ha teren intravilan și dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în

mod abuziv.

Totodată, la dosar s-a depus și copia

sentinței civile nr. 1405 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Fetești, din

considerentele căreia rezultă că, pentru suprafața de teren ce formează

obiectul litigiului de față, reclamantul din prezenta acțiune a solicitat

instanței, în baza Legii nr. 18/1991, să i se reconstituie dreptul de

proprietate pe vechiul amplasament.

Cum, în cauză, obiectul cererii de restituire

îl constituie un teren de natura celor enumerate în art. 8 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, respectiv un teren al cărui regim juridic este reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991, republicată, se reține că soluția instanței de

fond, de respingere ca inadmisibilă, a acțiunii, este legală.

Astfel fiind, soluția instanței de apel, de

admitere a apelului, desființare a sentinței instanței de fond și trimitere

spre rejudecare la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a cererii este

dată cu încălcarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, în considerentele deciziei din apel

reținându-se că respingerea, ca inadmisibilă, a acțiunii reclamantului este

nelegală, se constată că soluția instanței de apel este dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Față de aceste considerente, se reține

incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care se va

admite recursul, se va modifica decizia atacată și, rejudecând, se va respinge,

ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului.

Având în vedere și dispozițiile art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., va fi obligat intimatul reclamant la plata către

recurenții-pârâți a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții C. Movila

prin Primar și P.C. Movila împotriva deciziei nr. 727 din 6 octombrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o modifică și rejudecând,

respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul P.T. împotriva sentinței

civile nr. 82/ F din 4 februarie 2008 a Tribunalului Ialomița.

Obligă pe intimatul-reclamant P.T. să

plătească recurentei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

aprilie 2009.