ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4999/2009

Asupra recursului civil de față: Din examinarea înscrisurilor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3637 din 98 din 26 noiembrie 2007, reclamantul P.T. a chemat în judecată pe pârâtele C. Movila prin Primar și P.C. Movila, solicitând obligarea acestora la restituirea în natură a suprafeței de 1500 mp, teren intravilan situat în centrul comunei Movila, județul Ialomița, cu vecinătățile: N - drum județean, E - grădiniță de copii și P.Șt., S - dispensar, V - drum, teren ce aparține tatălui său, P.N. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că suprafața de teren revendicată a aparținut tatălui său, este liberă de construcții, iar pârâtele au refuzat restituirea terenului, deși au fost notificate în luna februarie 2002, în baza Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 82/ F din 4 februarie 2008, Tribunalul Ialomița a respins, ca inadmisibilă, acțiunea, reținând că, imobilul în litigiu a constituit obiect al procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestui act normativ. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, susținând, în esență că, în mod greșit instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor pct. 6.1 din H.G. nr. 250/2007 și ale pct. 8.1 și 8.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Prin decizia nr. 727 din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamantul P.T., a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Ialomița.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, întrucât apelantul a precizat că terenul pe care îl solicită se află situat în intravilan și că, potrivit pct. 8.3 din H.G. nr. 250/2007, există posibilitatea respingerii ca inadmisibile numai a notificărilor referitoare la imobilele ce au aparținut cultelor religioase, comunităților minorităților naționale și patrimoniului sindical. Împotriva deciziei nr. 727 din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs pârâții C. Movila prin Primar și P.C. Movila invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că în mod legal instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului, față de împrejurarea că cererea de restituire a suprafeței de teren de 1500 mp fusese deja soluționată în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru această suprafață de teren fiindu-i reconstituit reclamantului conform acestui act normativ. Recursul este fondat și va fi admis în sensul considerentelor ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

În speță, atât cu ocazia judecării în fond a cauzei, cât și cu ocazia judecății în apel, pârâta P.C. Movila a depus precizări prin care se arată că, prin hotărârea nr. 2/1996 a Comisiei județene Ialomița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate privată asupra terenurilor. Prin dispoziția privind respingerea notificării nr. 70/2002, emisă de P.C. Movila, s-a dispus respingerea notificării formulate de P.N.T., deoarece, în speță, nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, regimul juridic al terenului intravilan solicitat, în suprafață de 0,15 ha, fiind reglementat de legile fondului funciar.

Așa cum rezultă din conținutul acestei dispoziții, la emiterea sa s-au avut în vedere hotărârea nr. 2 din 28 mai 2002 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care s-a restituit dreptul de proprietate privată pentru suprafața de 0,15 ha teren intravilan, procesul verbal din data de 26 septembrie 1996, prin care P.N.T. a refuzat să fie pus în posesie cu suprafața de 0,15 ha teren intravilan și dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, la dosar s-a depus și copia sentinței civile nr. 1405 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Fetești, din considerentele căreia rezultă că, pentru suprafața de teren ce formează obiectul litigiului de față, reclamantul din prezenta acțiune a solicitat instanței, în baza Legii nr. 18/1991, să i se reconstituie dreptul de proprietate pe vechiul amplasament.

Cum, în cauză, obiectul cererii de restituire îl constituie un teren de natura celor enumerate în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv un teren al cărui regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, se reține că soluția instanței de fond, de respingere ca inadmisibilă, a acțiunii, este legală. Astfel fiind, soluția instanței de apel, de admitere a apelului, desființare a sentinței instanței de fond și trimitere spre rejudecare la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a cererii este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, în considerentele deciziei din apel reținându-se că respingerea, ca inadmisibilă, a acțiunii reclamantului este nelegală, se constată că soluția instanței de apel este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Față de aceste considerente, se reține incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care se va admite recursul, se va modifica decizia atacată și, rejudecând, se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului. Având în vedere și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligat intimatul reclamant la plata către recurenții-pârâți a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții C. Movila prin Primar și P.C. Movila împotriva deciziei nr. 727 din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o modifică și rejudecând, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul P.T. împotriva sentinței civile nr. 82/ F din 4 februarie 2008 a Tribunalului Ialomița. Obligă pe intimatul-reclamant P.T. să plătească recurentei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2009.