ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7478/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, la 24 mai 2006, reclamantul I.H. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Codlea, prin Primar, pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Dispoziției nr. 336 din 18 aprilie 2006 emisă de Primar, obligarea pârâtului să soluționeze cererea reclamantului formulată în temeiul dispozițiilor cuprinse în Titlul VI, art. III din Legea nr. 247/2005. Î n motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul dispozițiilor cuprinse în Titlul VI, art. III din Legea nr. 247/2005.

Cererea a fost soluționată de o comisie necompetentă, cea de aplicare a Legii nr. 10/2001, deși trebuia soluționată de comisia de aplicare a legilor fondului funciar. Prin sentința civilă nr. 446 S din 20 noiembrie 2007 Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins contestația ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea formulată de petent având ca obiect restituirea în natură a unui teren intravilan ce fusese expropriat, intră sub incidența Legii nr. 10/2001, față de prevederile art. 1 coroborat cu art. 8 din aceeași lege. De altfel, chiar contestatorul în cererea formulată a făcut referire la Legea nr. 10/2001, fără să menționeze că regimul juridic al terenului ce face obiectul cererii ar fi guvernat de legile fondului funciar.

Î n mod legal cererea petentului a fost soluționată prin raportare la prevederile Legii nr. 10/2001, iar soluția este temeinică întrucât așa cum s-a reținut prin dispoziție, Legea nr. 247/2005 nu a repus în termenul de depunere a notificărilor și nici nu a înlăturat cerința efectuării acestora prin intermediul executorului judecătoresc, cerințe neîndeplinite în speță. Dispozițiile legale la care face referire contestatorul nu sunt aplicabile în speță deoarece vizează modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 și nu a Legii nr. 10/2001. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 43 Ap din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat restituirea unui teren expropriat în baza Decretului nr. 135/1978 se circumscrie dispozițiilor reglementate de Legea nr. 10/2001, respectiv art. 1 și art. 8 care stabilesc sfera de aplicare a actului normativ și categoriile de imobile asupra cărora își produce efectele. Prin Legea nr. 247/2005 au rămas neschimbate dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, privitoare la termenul de depunere a notificării, Legea nr. 247/2005 nerepunând persoana îndreptățită în termenul de formulare a notificării. Termenul prevăzut de art. 22 este de decădere și atrage sancțiunea pierderii dreptului de a solicita injustiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Cererea contestatorului nu poate fi calificată ca fiind adresată Comisiei de Aplicare a Legii fondului funciar, pentru că imobilul nu urmează regimul juridic prevăzut de legea fondului funciar. Î mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul critica, nemotivată în drept, vizând următoarele aspecte: Cererea contestatorului a fost formulată în baza Legii nr. 247/2005 și adresată Comisiei fondului funciar, astfel încât trebuia soluționată de această comisie. Cererea a fost corect repartizată Comisiei fondului funciar dar, la un moment dat, aceasta și-a declinat competența în favoarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001. Această declinare nu are bază legală deoarece numai Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 are posibilitatea de a-și declina competența în favoarea comisiilor legilor fondului funciar.

Legile fondului funciar au reglementat și situația terenurilor din intravilanul localităților, prin art. I pct. 22 și 23 din Legea nr. 169/1997, ca și prin Titlul V din Legea nr. 247/2005. Î n dovedirea recursului a fost depusă, în copie, adresa nr. 11771 din 15 septembrie 2005 emisă de Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar - Codlea. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului.

Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Conform art. V din Titlul I al Legii nr. 247/2005, a cărui aplicare greșită a fost invocată prin motivele de recurs, notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentului titlu, având ca obiect construcții existente, situate în extravilanul localităților, aparținând exploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului, construcții de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploatația forestieră la data trecerii în proprietatea statului, se vor înainta în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare [alin. (1)]. Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și pentru terenurile prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată [alin. ( 2)]. Așadar,

sunt de competența comisiilor constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, notificările privitoare la terenurile cărora nu le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001. Faptul că în Legea nr. 18/1991 sunt înscrise și texte care reglementează situația unor terenuri situate în intravilan nu conduce la o altă concluzie, textele respective fiind de strictă interpretare și aplicare, numai cu privire la terenurile care au regimul juridic impus de legea specială. Terenul solicitat de reclamant a fost expropriat prin Decretul nr. 135/1978 și se află în intravilanul localității Codlea. Prin urmare, măsurile reparatorii în legătură cu acest teren sunt cele înscrise în Legea nr. 10/2001, art. 8. Ambele instanțe de fond au apreciat în mod legal că Legea nr. 247/2005 nu a repus în termenul de formulare a notificărilor cu privire la imobilele ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001.

Simplul fapt că petentul precizează că notificarea vizează terenuri cărora le sunt aplicabile legile fondului funciar nu este suficient pentru ca analiza acesteia să se facă în sistemul legilor fondului funciar enunțate, ci trebuie avut în vedere obiectul notificării. Drept urmare, notificarea formulată la 1 septembrie 2005 în privința unui teren căruia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001 este tardivă, și trebuie respinsă în consecință. Față de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente, Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Î n temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul I.H. împotriva deciziei civile nr. 43 Ap din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2007.