ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7478/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, la 24 mai 2006, reclamantul I.H. a

chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Codlea, prin Primar,

pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va

pronunța, să dispună anularea Dispoziției nr. 336

din 18 aprilie 2006 emisă de Primar, obligarea

pârâtului să soluționeze cererea reclamantului formulată în temeiul

dispozițiilor cuprinse în Titlul VI, art. III din Legea nr. 247/2005.

Î

n motivarea acțiunii s-a

arătat că reclamantul a formulat cerere de reconstituire a

dreptului de proprietate în temeiul dispozițiilor

cuprinse în Titlul VI, art. III din Legea nr. 247/2005. Cererea a fost

soluționată de o comisie necompetentă, cea de aplicare a Legii nr. 10/2001,

deși trebuia soluționată de comisia de aplicare a legilor fondului funciar.

Prin sentința civilă nr.

446 S din 20 noiembrie 2007 Tribunalul Brașov, secția civilă,

a respins

contestația ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că cererea formulată de petent având ca

obiect restituirea în natură a unui teren

intravilan ce fusese expropriat, intră sub incidența Legii nr. 10/2001, față de

prevederile art. 1 coroborat cu art. 8 din aceeași lege. De altfel,

chiar

contestatorul în cererea formulată a făcut referire la Legea nr. 10/2001, fără

să

menționeze că regimul juridic al

terenului ce face obiectul cererii ar fi guvernat de legile

fondului

funciar.

Î

n mod legal cererea

petentului a fost soluționată prin raportare la prevederile Legii

nr. 10/2001, iar soluția este temeinică întrucât

așa cum s-a reținut prin dispoziție, Legea nr.

247/2005 nu a repus în termenul de depunere a notificărilor și nici nu

a înlăturat cerința

efectuării

acestora prin intermediul executorului judecătoresc, cerințe neîndeplinite în

speță.

Dispozițiile legale la care face referire contestatorul nu

sunt aplicabile în speță

deoarece vizează

modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 și nu a Legii nr. 10/2001.

Apelul declarat de

reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin

decizia civilă nr. 43 Ap din 12 aprilie 2007 a

Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de

familie.

În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat

restituirea unui teren expropriat în baza Decretului nr. 135/1978 se

circumscrie dispozițiilor reglementate de

Legea

nr. 10/2001, respectiv art. 1 și art. 8 care stabilesc sfera de aplicare a

actului normativ și

categoriile de imobile asupra cărora își produce

efectele.

Prin Legea nr. 247/2005 au rămas neschimbate dispozițiile

art. 22 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001,

republicată, privitoare la termenul de depunere a notificării, Legea nr.

247/2005

nerepunând persoana

îndreptățită în termenul de formulare a notificării.

Termenul prevăzut de art.

22 este de decădere și atrage sancțiunea pierderii dreptului de a solicita

injustiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Cererea contestatorului

nu poate fi calificată ca fiind adresată Comisiei de Aplicare a

Legii fondului funciar, pentru că imobilul nu

urmează regimul juridic prevăzut de legea

fondului funciar.

Î

mpotriva acestei

hotărâri a declarat recurs contestatorul critica, nemotivată în drept,

vizând

următoarele aspecte:

Cererea contestatorului a fost formulată în baza Legii nr.

247/2005 și adresată

Comisiei fondului

funciar, astfel încât trebuia soluționată de această comisie. Cererea a fost

corect repartizată Comisiei fondului funciar dar,

la un moment dat, aceasta și-a declinat

competența în favoarea Comisiei

de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Această declinare nu are

bază legală deoarece numai Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 are

posibilitatea de a-și declina competența în favoarea comisiilor legilor

fondului

funciar.

Legile fondului funciar au reglementat și situația

terenurilor din intravilanul

localităților,

prin art. I pct. 22 și 23 din Legea nr. 169/1997, ca și prin Titlul V din Legea

nr.

247/2005.

Î

n dovedirea recursului

a fost depusă, în copie, adresa nr. 11771 din 15 septembrie

2005 emisă de Comisia Locală pentru Aplicarea

Legilor Fondului Funciar - Codlea.

Prin întâmpinare,

intimatul a solicitat respingerea recursului.

Analizând hotărârea

atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de

dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a apreciat că

recursul

nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform art. V din Titlul I al Legii nr. 247/2005, a cărui

aplicare greșită a fost

invocată prin

motivele de recurs, notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare

a prezentului titlu, având ca obiect construcții existente, situate în

extravilanul localităților, aparținând exploatațiilor agricole și care au fost

trecute în proprietatea statului, construcții de

pe terenurile

forestiere, care au făcut parte din exploatația forestieră la data trecerii în

proprietatea statului, se vor înainta în vederea soluționării, în termen de 60

de zile, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit

Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.

169/1997, cu modificările și completările ulterioare [alin. (1)]. Dispozițiile

alin. (1) se aplică în mod corespunzător și pentru terenurile prevăzute la art.

8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată [alin. ( 2)].

Așadar, sunt de competența comisiilor constituite potrivit

Legii fondului funciar nr. 18/1991, notificările privitoare la terenurile

cărora nu le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.

Faptul că în Legea nr. 18/1991 sunt înscrise și texte care

reglementează situația unor terenuri situate în intravilan nu conduce la o altă

concluzie, textele respective fiind de strictă interpretare și aplicare, numai

cu privire la terenurile care au regimul juridic impus de legea specială.

Terenul solicitat de reclamant a fost expropriat prin

Decretul nr. 135/1978 și se află în intravilanul localității Codlea. Prin

urmare, măsurile reparatorii în legătură cu acest teren sunt cele înscrise în

Legea nr. 10/2001, art. 8.

Ambele instanțe de fond au apreciat în mod legal că Legea

nr. 247/2005 nu a repus în termenul de formulare a notificărilor cu privire la

imobilele ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001. Simplul fapt că petentul

precizează că notificarea vizează terenuri cărora le sunt aplicabile legile

fondului funciar nu este suficient pentru ca analiza acesteia să se facă în

sistemul legilor fondului funciar enunțate, ci trebuie avut în vedere obiectul

notificării.

Drept urmare, notificarea formulată la 1 septembrie 2005 în

privința unui teren căruia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001

este tardivă, și trebuie respinsă în consecință.

Față de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că

instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor

legii materiale incidente, Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate

nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Î

n temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința

rămânerii

irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul I.H. împotriva

deciziei civile nr. 43 Ap din 12 aprilie 2007 a

Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 noiembrie 2007.