ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2590/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petenții au formulat plângere, fiind nemulțumiți de îndeplinirea obligațiilor rezultate din contractul de asistență juridică, precum și de restituirea onorariului primit de intimată. S-a motivat că, pentru obținerea dreptului de proprietate, petenții au convenit cu intimata în calitate de avocat să-i reprezinte în instanță, a încasat sume de bani în Euro, fără a fi calculați la cursul real, a semnat în numele lor deși nu era împuternicită și a deturnat procesele lor în relațiile cu partea adversă, făcându-se vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la 30 decembrie 2008, prin rezoluția dată în dosarul nr. 493/P/2008 a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoare, rezoluție menținută și de procurorul ierarhic superior.

S-a reținut că, contractul de asistență juridică a fost semnat de mama petiționarului și avea drept obiect redactarea și reprezentarea sa într-o acțiune de ieșire din indiviziune, onorariul plătit fiind de 3000 Euro. Totodată, se reține că intimata a promovat două acțiuni civile în numele petenților, care însă, ulterior au comunicat instanței de judecată că renunță la serviciile avocatei, motiv pentru care intimata nu a promovat o a treia acțiune. Prin sentința penală nr. 117/P din 16 aprilie 2009, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată, plângerea petenților. Împotriva acestei hotărâri, petenții au formulat recurs, susținând și prin memoriul transmis că e impune desființarea rezoluției și trimiterea dosarului organelor de anchetă pentru ca intimata să restituie sumele primite, întrucât „nu a făcut nimic cu dosarul”.

Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen., în soluționarea plângerii, instanța verifică rezoluția atacată prin prisma actelor premergătoare. Instanța de fond, făcând o analiză și apreciere a actelor dosarului a reținut că, faptele reclamate nu sunt confirmate de vreo probă. Or, așa cum s-a stabilit, nemulțumirile petenților referitoare la neîndeplinirea obligațiilor contractuale ce derivă din contractul de asistență juridică, precum și restituirea onorariului, nu se încadrează în prevederile art. 290 C. pen. Constatând că actele premergătoare efectuate și în consecință și sentința pronunțată nu au reținut că în cauză ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor susținute a fi săvârșite nu sunt îndeplinite, recursul declarat nefiind fondat, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarii K.V.A. și K.E. împotriva sentinței penale nr. 117/PI din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 iulie 2009.