ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2590/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Petenții

au formulat plângere, fiind nemulțumiți de îndeplinirea obligațiilor rezultate

din contractul de asistență juridică, precum și de restituirea onorariului

primit de intimată.

S-a

motivat că, pentru obținerea dreptului de proprietate, petenții au convenit cu

intimata în calitate de avocat să-i reprezinte în instanță, a încasat sume de

bani în Euro, fără a fi calculați la cursul real, a semnat în numele lor deși

nu era împuternicită și a deturnat procesele lor în relațiile cu partea

adversă, făcându-se vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C.

pen.

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la 30 decembrie 2008, prin rezoluția dată

în dosarul nr. 493/P/2008 a dispus neînceperea urmăririi penale față de

făptuitoare, rezoluție menținută și de procurorul ierarhic superior.

S-a

reținut că, contractul de asistență juridică a fost semnat de mama

petiționarului și avea drept obiect redactarea și reprezentarea sa într-o

acțiune de ieșire din indiviziune, onorariul plătit fiind de 3000 Euro.

Totodată,

se reține că intimata a promovat două acțiuni civile în numele petenților, care

însă, ulterior au comunicat instanței de judecată că renunță la serviciile

avocatei, motiv pentru care intimata nu a promovat o a treia acțiune.

Prin

sentința penală nr. 117/P din 16 aprilie 2009, Curtea de Apel Timișoara, în

baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată,

plângerea petenților.

Împotriva

acestei hotărâri, petenții au formulat recurs, susținând și prin memoriul

transmis că e impune desființarea rezoluției și trimiterea dosarului organelor

de anchetă pentru ca intimata să restituie sumele primite, întrucât „nu a făcut

nimic cu dosarul”.

Recursul

este nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen., în soluționarea plângerii,

instanța verifică rezoluția atacată prin prisma actelor premergătoare.

Instanța

de fond, făcând o analiză și apreciere a actelor dosarului a reținut că,

faptele reclamate nu sunt confirmate de vreo probă.

Or, așa

cum s-a stabilit, nemulțumirile petenților referitoare la neîndeplinirea

obligațiilor contractuale ce derivă din contractul de asistență juridică,

precum și restituirea onorariului, nu se încadrează în prevederile art. 290 C.

pen.

Constatând

că actele premergătoare efectuate și în consecință și sentința pronunțată nu au

reținut că în cauză ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor

susținute a fi săvârșite nu sunt îndeplinite, recursul declarat nefiind fondat,

în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarii K.V.A. și K.E. împotriva sentinței penale nr. 117/PI din 16

aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții inculpați să plătească

statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7

iulie 2009.