ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1854/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1854/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petentul S.C. a formulat plângeri împotriva intimatei P.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 215 C. pen., susținând că făptuitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în baza contractului de asistență juridică, pierzând intenționat procesele pentru care a fost angajată și cauzându-i un prejudiciu de 500 RON, onorariul încasat. De altfel, petiționarul a formulat o contestație, având același obiect și adresată Baroului București. Urmare actelor premergătoare efectuate prin rezoluția nr. 2214/P/2007 din 26 noiembrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în temeiul art. 228 alin. (6) rap.
la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale în privința intimatei, pentru infracțiunile prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. și, respectiv art. 246 C. pen., soluție menținută și de procurorul ierarhic superior. Împotriva rezoluțiilor sus-menționate, petiționarul a formulat în baza art. 278 1 C. proc. pen., plângere la instanță. Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 39/F din 16 februarie 2009, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza a III-a C. proc. pen., a respins plângerea petiționarului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, între petiționar și intimată s-a încheiat un contract de asistență juridică pe baza acordului liber consimțit al părților, aspect necontestat de petent și în baza căreia intimata și-a îndeplinit atribuțiile de avocat, fără a se face dovada vreunei acțiuni concrete de inducere în eroare a petiționarului.
Mai mult, chiar și în eventualitatea executării defectuoase a contractului, eventualele contestații sau reclamații, privind onorariile se soluționează de către decanul baroului, decizii ce pot fi atacate la consiliul baroului și în ultimă instanță, la justiție, respectiv instanțele civile. Împotriva acestei hotărâri, petiționarul a declarat recurs, susținând nelegalitatea și netemeinicia, solicitând despăgubirea sa cu suma achitată intimatei, cu titlu de onorariu de avocat, întrucât se face vinovată de infracțiunile indicate în plângere. Recursul este nefondat. Verificând hotărârea atacată în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de față, prev. de art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluția adoptată de prima instanță, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.
pen., este legală și temeinică, pentru considerentele avute în vedere de judecătorul cauzei, a căror repetare se precizează a nu mai fi necesară, astfel încât se va dispune respingerea, ca nefondat a recursului în conformitate cu disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.C. împotriva sentinței penale nr. 39/F din 16 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare și suma de 100 lei cheltuieli judiciare către intimata P.A. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 mai 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.